ICCJ. Decizia nr. 461/2007. Penal. Lovirile sau vătămările cauzatoare de moarte (art. 183 C.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 461/2007
Dosar nr. 10953/1/2006
Şedinţa publică din 26 ianuarie 2007
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 135 din 17 martie 2006 a Tribunalului Bacău s-a dispus condamnarea inculpatului A.I., în baza art. 183 cu art. 73 lit. b), art. 74 alin. (1) lit. a) şi c) C. pen. şi art. 76 alin. (2) C. pen., prin schimbarea încadrării juridice din art. 183 C. pen., la pedeapsa de 2 ani închisoare.
S-a computat prevenţia din 4 august 2005 la 9 august 2005.
Au fost interzise drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., în condiţiile art. 71 C. pen.
Inculpatul a fost obligat la daune morale şi materiale către partea civilă T.E. şi la cheltuieli de spitalizare către C.A.S. Bacău şi C.A.S. Iaşi.
În baza art. 191 şi 193 C. proc. pen., inculpatul a fost obligat la cheltuieli judiciare către stat şi către partea civilă.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a reţinut că inculpatul împreună cu soţia sa şi un cumnat al său, în dimineaţa zilei de 24 iulie 2005, în timp ce se aflau la o masă de pe terasa barului din comuna Ardeoani, jud. Neamţ, a apărut şi victima T.N., care se afla sub influenţa băuturilor alcoolice.
Victima T.N. a avut o atitudine necuviincioasă faţă de soţia inculpatului şi faţă de cumnata acestuia şi ulterior, şi faţă de inculpat în momentul în care a fost atenţionat. S-a mai stabilit că în momentul în care victima a trecut pe lângă masa la care se afla inculpatul şi grupul acestuia s-a adresat necuviincios inculpatului, l-a prins de cap, provocându-l să-l lovească.
Ulterior, inculpatul s-a deplasat la bar pentru a-şi cumpăra o sticlă de suc iar victima l-a ameninţat din nou, motiv pentru care inculpatul a lovit-o cu palma în zona pieptului.
Întrucât victima a continuat să-l ameninţe, inculpatul i-a mai aplicat o lovitură puternică în aceeaşi zonă, în urma căreia victima a căzut cu capul de pardoseala din gresie.
Inculpatul a transportat victima la locuinţa părinţilor acesteia, după care a fost transportată la Spitalul din Moineşti, apoi la cel din Bacău şi în cele din urmă la Spitalul Clinic de Urgenţă din Iaşi, unde a decedat la data de 29 iulie 2005.
Din actele medico-legale întocmite a rezultat că moartea victimei a fost violentă şi s-a datorat insuficienţei cardio-respiratorii acute, consecutivă unui traumatism cranio-cerebral cu fractură craniană.
Situaţia de fapt a fost probată cu declaraţiile părţii vătămate, actele medico-legale, declaraţiile martorilor coroborate cu declaraţiile inculpatului.
La individualizarea pedepsei s-a avut în vedere gravitatea infracţiunii săvârşite şi persoana inculpatului care nu posedă antecedente personale şi anterior a avut o comportare bună, motiv pentru care au fost reţinute şi circumstanţe atenuante.
S-a mai reţinut că inculpatul a avut o culpă de 60 % iar victima o culpă de 40% în desfăşurarea evenimentelor.
Împotriva sentinţei penale au declarat apel în termen legal Parchetul de pe lângă Tribunalul Bacău şi inculpatul.
În motivarea apelului său, parchetul a arătat că hotărârea este netemeinică întrucât în mod greşit a fost reţinută circumstanţa atenuantă a provocării prevăzută de art. 73 lit. b) C. pen., pedeapsa fiind coborâtă sub minimul special în mod nejustificat, de asemenea, şi pe latură civilă au fost reduse despăgubirile ca urmare a acestei situaţii, deşi nu se impunea.
Inculpatul nu şi-a motivat apelul.
Cu ocazia dezbaterilor prin apărător şi personal, inculpatul a solicitat achitarea întrucât, în principal, nu se face vinovat de săvârşirea faptei, iar în subsidiar a solicitat reducerea pedepsei.
Prin Decizia penală nr. 208/2006 din 20 iunie 2006, Curtea de Apel Bacău, secţia penală, în baza art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bacău, a desfiinţat sentinţa penală nr. 135/2006, în ceea ce priveşte cuantumul pedepsei şi rejudecând cauza, a dispus majorarea pedepsei de la 2 ani închisoare la 3 ani şi 6 luni închisoare.
A menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei atacate.
De asemenea, în baza art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul A.I. împotriva aceleiaşi hotărâri şi l-a obligat pe inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Pentru a dispune astfel, instanţa de apel a reţinut că prima instanţă a apreciat corect că în raport cu probele administrate în cauză inculpatul s-a făcut vinovat de săvârşirea infracţiunii pentru care a fost trimis în judecată şi a hotărât în mod legal condamnarea acestuia.
Totodată, a apreciat că instanţa de fond în mod justificat a reţinut că victima l-a provocat pe inculpat, în raport cu atitudinea pe care a avut-o faţă de inculpat şi de soţia acestuia.
Instanţa de control judiciar a considerat că în raport cu gravitatea deosebită a infracţiunii săvârşite şi faţă de consecinţele produse, cuantumul pedepsei este prea scăzut şi a admis apelul parchetului sub acest aspect, dispunând majorarea pedepsei.
Împotriva deciziei penale nr. 208/2006 a Curţii de Apel Bacău a declarat recurs inculpatul, criticând-o pentru motivele arătate în partea introductivă a prezentei hotărâri.
Examinând actele şi lucrările dosarului în raport cu motivele de recurs invocate de recurent şi din oficiu, Înalta Curte va admite recursul, din considerentele ce se vor arăta în cele ce urmează.
În conformitate cu dispoziţiile art. 73 lit. b) C. pen., constituie circumstanţă atenuantă săvârşirea infracţiunii sub stăpânirea unei puternice tulburări sau emoţii, determinată de o provocare din partea persoanei vătămate, produsă prin violenţă, printr-o atingere gravă a demnităţii persoanei sau prin altă acţiune ilicită gravă.
În cauză, astfel cum au reţinut şi instanţele anterioare, a existat starea de provocare a inculpatului de către victimă, prin adresarea de cuvinte necuviincioase, inculpatului şi soţiei sale, prin încercările de a-l lovi şi ameninţările pe care le-a proferat, victima fiind şi sub influenţa băuturilor alcoolice.
Cu toate că instanţa de apel a menţinut starea de provocare a inculpatului drept circumstanţă atenuantă, a reindividualizat pedeapsa, nefiind justificată mărirea cuantumului acesteia, astfel că Înalta Curte urmează a dispune reducerea pedepsei.
Relevantă în caracterizarea faptei, alături de comportarea ameninţătoare a victimei, de natură să cauzeze inculpatului starea de tulburare încât să nu fie în măsură să se abţină de la ripostă prin săvârşirea infracţiunii, este şi proporţionalitatea culpei reţinută de prima instanţă în sarcina inculpatului şi a victimei, semnificativă prin gradul de apropiere, respectiv 60 % inculpatul şi 40 % victima.
Faţă de aceste împrejurări, Înalta Curte urmează a dispune şi aplicarea dispoziţiilor art. 81 C. pen., astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 278/2006, în sensul de a suspenda condiţionat executarea pedepsei, apreciind că în acest mod pedeapsa va fi de natură să asigure atât constrângerea cât şi reeducarea şi reintegrarea inculpatului în comunitate şi va face aplicarea art. 359 C. proc. pen., raportat la art. 83 C. proc. pen.
Totodată, Înalta Curte constată că în raport cu natura şi gravitatea infracţiunii, împrejurările cauzei şi persoana inculpatului, astfel cum au fost arătate, nu este necesară aplicarea pedepsei interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., în condiţiile art. 71 C. pen. şi pe cale de consecinţă va dispune înlăturarea acestor dispoziţii, din hotărârile anterioare.
Faţă de considerentele prezentate, Înalta Curte, în temeiul art. 38515 pct. 2 lit. b) C. proc. pen., va admite recursul inculpatului, va casa în parte hotărârile atacate şi va dispune în sensul celor arătate în cele ce preced.
În temeiul art. 192 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de inculpatul A.I. împotriva deciziei penale nr. 208 din 20 iunie 2006 a Curţii de Apel Bacău, secţia penală.
Casează Decizia penală atacată şi sentinţa penală nr. 135 din 17 martie 2006 a Tribunalului Bacău, numai cu privire la cuantumul pedepselor aplicate şi la modalitatea de executare.
Reduce pedeapsa de la 3 ani şi 6 luni închisoare la 3 ani închisoare şi înlătură aplicarea art. 71 – art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
Conform art. 81 C. pen., dispune suspendarea condiţionată a executării pedepsei pe termenul de încercare de 5 ani.
Face aplicarea art. 359 C. proc. pen., cu aplicarea art. 83 C. pen.
Menţine celelalte dispoziţii ale hotărârilor atacate.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 26 ianuarie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3998/2007. Penal | ICCJ. Decizia nr. 615/2007. Penal. Menţinere măsură de... → |
|---|
