ICCJ. Decizia nr. 3230/2007. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3230/2007
Dosar nr. 5659/54/2006
Şedinţa publică din 18 iunie 2007
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 36 din 29 martie 2007, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, în dosarul nr. 5659/54/2006, s-a dispus respingerea plângerii formulată de petiţionarii S.G. şi S.C.N. împotriva rezoluţiei nr. 380/P/2003 din 29 noiembrie 2003 dată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova.
Petiţionarii au fost obligaţi la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut în fapt următoarele.
Prin plângerea formulată la 11 august 2003 la Judecătoria Târgu Jiu, petenţii S.G. şi S.C.N. au formulat plângere penală împotriva notarului public, intimatul T.I., solicitând începerea urmăririi penale şi trimiterea în judecată a acestuia pentru săvârşirea infracţiunilor de fals material, fals intelectual şi abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, reţinându-se că acesta şi-a încălcat atribuţiile de serviciu, autentificând, în mod nelegal, contractul de schimb de imobile intervenit între petiţionari şi numita Ş.T.G. la data de 21 mai 2006.
Au arătat că acest contract de schimb a fost întocmit şi autentificat de intimatul T.I., care, superficial a menţionat că situaţia terenului este cea rezultată din planul de situaţie unde era prevăzut un drum de servitute, fără să precizeze expres acest drept, lăsând loc unor interpretări. Ulterior, la 26 septembrie 2001, prin contractul nr. 4296 din 26 septembrie 2001, încheiat şi autentificat de intimata M.A., notar, intimata Ş.G.T., a vândut numitei B.L., suprafaţa de 251 mp, în actul de vânzare nefăcându-se însă vorbire despre dreptul de servitute, iar la contract nu a fost ataşat planul de situaţie.
Ulterior, ca o consecinţă, noua proprietară a construit un imobil pe terenul care ar fi reprezentat dreptul de servitute, declanşând mai multe litigii.
În urma probatoriilor administrate în cadrul efectuării actelor premergătoare, prin rezoluţia nr. 380/P/2003 din 24 noiembrie 2003, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de intimaţii I.T., sub aspectul infracţiunii prevăzute de art. 146 C. pen. şi de art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP), deoarece aceste fapte nu există. Aceeaşi soluţie s-a dispus şi faţă de intimaţii Ş.G.T., S.G. (coschimbaşi), D.P. şi Ş.G. (vânzătoare), sub aspectul infracţiunii de fals în declaraţii, prevăzută de art. 292 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 326 NCP), cu motivarea că faptele penale reclamate nu există.
Împotriva acestei rezoluţii au formulat plângere petenţii prin procurator S.M., care a fost respinsă, ca fiind neîntemeiată, prin rezoluţia nr. 595/II/2/2004 din 18 februarie 2004, dată de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova.
Petenţii, prin procurator S.M., au formulat plângere împotriva rezoluţiei dată de procurorul general care a fost înregistrată la 5 decembrie 2005 la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – D.N.A. şi care, ulterior a ajuns la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova, fiind trimisă instanţei la 15 martie.
În aplicarea dispoziţiilor prevăzute de art. 2781 C. proc. pen., instanţa a reţinut, pe cale de excepţie şi care primează fondului, că plângerea formulată de petenţi este tardivă.
Împotriva sentinţei instanţei de fond a declarat recurs petiţionarul S.G. prin procurator S.M., fără a invoca în concret motivele de nelegalitate sau de temeinicie ale acesteia.
Înalta Curte, examinând recursul prin prisma dispoziţiilor art. 38514 C. proc. pen. şi al art. 278 alin. (7) C. proc. pen., constată că acesta este nefondat, pentru următoarele considerente.
Potrivit dispoziţiilor art. 2781 alin. (1) C. proc. pen., după respingerea plângerii făcute conform art. 275 – art. 278 C. proc. pen., împotriva rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale sau a ordonanţei ori, după caz, a rezoluţiei de clasare, de scoatere de sub urmărire penală sau de încetare a urmăririi penale date de procuror, persoana vătămată, precum şi orice alte persoane ale căror interese legitime sunt vătămate pot face plângere în termen de 20 zile de la data comunicării de către procuror a modului de rezolvare a plângerii, la judecătorul de la instanţa căreia i-ar reveni, potrivit legii, competenţa să judece cauza în primă instanţă.
În speţă, aşa cum corect a reţinut instanţa de fond, petiţionarul S.G., prin mandatar, a formulat plângere împotriva rezoluţiei nr. 380/P/2003 din 24 noiembrie 2003 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova, aceasta fiind respinsă prin rezoluţia nr. 595/II/2/2005 din 18 februarie 2004.
După respingerea plângerii, comunicată la 18 februarie 2004, petiţionarul a formulat plângere la instanţă la data de 5 decembrie 2005, cu depăşirea termenului prevăzut de art. 2781 alin. (1) C. proc. pen.
În atare condiţii, în mod corect plângerea a fost respinsă de instanţa de fond ca fiind tardiv formulată.
Aşa fiind, în temeiul dispoziţiilor art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., se va respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiţionarul S.G. prin mandatar S.M. împotriva sentinţei penale nr. 36 din 29 martie 2007 a Curţii de Apel Craiova.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul petiţionar va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiţionarul S.G. prin mandatar S.M. împotriva sentinţei penale nr. 36 din 29 martie 2007 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală.
Obligă recurentul petiţionar la plata sumei de 100 lei, cu titlul de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 18 iunie 2007.
← ICCJ. Decizia nr. 3224/2007. Penal | ICCJ. Decizia nr. 3252/2007. Penal → |
---|