ICCJ. Decizia nr. 515/2007. Penal. Tâlhărie (art.211 C.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 515/2007
Dosar nr. 9280/54/2006
Şedinţa publică din 30 ianuarie 2007
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 85 din 26 aprilie 2006, Tribunalul Olt a dispus condamnarea inculpatului T.V.P., pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie prevăzută de art. 211 alin. (1) şi (2) lit. b) şi c) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 99 şi urm. C. pen., la pedeapsa de 3 ani şi 6 luni închisoare.
În baza art. 861 şi art. 862 C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pe o durată de 5 ani (3 ani şi 6 luni pedeapsa aplicată şi un an şi 6 luni intervalul de timp).
Pe durata termenului de încercare, după împlinirea de către minor a vârstei de 18 ani, condamnatul trebuie să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:
a) să se prezinte, la datele fixate, la S.P.V.R.S.I. de pe lângă Tribunalul Olt;
b) să anunţe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă, şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile precum şi întoarcerea;
c) să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;
d) să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existenţă;
S-au pus în vedere inculpatului dispoziţiile art. 864 raportat la art. 83 şi 84 C. pen.
Inculpatul a fost obligat, în solidar cu partea responsabilă civilmente B.P. la 25 lei către partea civilă D.M.I. şi la 5 lei către partea civilă S.M.
Inculpatul a fost obligat şi la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 300 lei din care suma de 200 lei va fi avansată din fondul Ministerului Justiţiei.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut, în fapt următoarele:
În seara zilei de 23 octombrie 2005, într-o sală de internet, inculpatul le-a acostat pe părţile vătămate D.M.I. în vârstă de 15 ani şi S.M. în vârstă de 14 ani şi le-a cerut banii pe care-i aveau asupra lor, lovind-o cu palma peste faţă pe prima victimă.
De frică, cei doi minori i-au dat banii, respectiv 600.000 lei D.M.I. şi 250.000 lei S.M.
Situaţia de fapt şi vinovăţia inculpatului a fost stabilită pe baza materialului probator administrat în cauză: proces-verbal de sesizare, declaraţiile părţilor vătămate, dovezi de ridicare-predare a sumelor de bani, declaraţiile martorilor D.S. şi O.F., declaraţiile inculpatului.
Împotriva acestei sentinţe a formulat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Olt, criticând-o pentru netemeinicie, deoarece pedeapsa aplicată inculpatului nu a fost bine individualizată sub aspectul modalităţii de executare.
Curtea de Apel Craiova, prin Decizia penală nr. 58 din 4 octombrie 2006, a respins, ca nefondat, apelul parchetului, apreciind ca just individualizată pedeapsa aplicată inculpatului, atât în ceea ce priveşte cuantumul acesteia, cât şi modalitatea de executare.
Prin recursul declarat, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova a solicitat aplicarea unei pedepse privative de libertate.
Temeiul juridic al recursului îl constituie dispoziţiile art. 3859 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen.
Examinând recursul, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că acesta nu este fondat.
Instanţele de judecată au analizat toate criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) şi le-au dat semnificaţia cuvenită în procesul de stabilire şi aplicare a pedepsei.
Astfel, s-a avut în vedere gradul de pericol social al faptei săvârşite, împrejurările în care aceasta a fost comisă şi urmările produse, dar şi circumstanţele personale ale inculpatului care era minor la data săvârşirii ei, a avut atitudine procesuală sinceră şi a depus diligenţe pentru recuperarea prejudiciilor cauzate părţilor civile.
Totodată, au fost avute în vedere mediul familial şi social în care a crescut inculpatul, precum şi atitudinea sa faţă de şcoală şi de muncă, condiţiile materiale modeste avute la dispoziţie.
Chiar dacă aprecierile şi evaluările conduitei inculpatului nu i-au fost în totalitate favorabile acestuia, Curtea consideră că modul în care a fost stabilită pedeapsa aplicată este temeinic şi legal şi corespunde cerinţelor art. 72 şi 52 C. pen.
Scopul pedepsei este acela de a asigura reeducarea condamnatului, or, în cazul inculpatului T.V.P., minor la data faptei, fără antecedente penale, cu carenţe în educaţie, datorate mediului familial şi social, este necesar ca legea să se aplice în spiritul ei, acordându-i-se şansa recuperării sale sociale în libertate.
Aşa fiind, recursul se constată a fi nefondat, urmând a fi respins ca atare.
Onorariul apărătorului din oficiu se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Văzând şi dispoziţiile art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., art. 192 alin. (3) şi art. 189 C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova împotriva deciziei penale nr. 58 din 4 octombrie 2006 a Curţii de Apel Craiova, secţia de minori şi familie, privind pe inculpatul T.V.P.
Onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu a intimatului inculpat, în sumă de 100 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 30 ianuarie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3865/2007. Penal. Menţinere măsură de... | ICCJ. Decizia nr. 545/2007. Penal. înşelăciunea (art. 215... → |
|---|
