ICCJ. Decizia nr. 11/2008. Penal. Tâlhărie (art.211 C.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 11/2008
Dosar nr. 17624/3/2004
Şedinţa publică din 7 ianuarie 2008
Asupra recursurilor de faţă;
În baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 416 din 6 aprilie 2006, Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, a dispus în baza art. 11 pct. 2 lit. b) C. proc. pen., raportat la art. 10 lit. g) C. proc. pen., încetarea procesului penal privind pe inculpatul B.D.C., pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 211 alin. (1) şi (2) lit. a), b) şi f) C. pen., cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), ca urmare a decesului inculpatului.
În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., raportat la art. 10 lit. d) şi c) C. proc. pen., au fost achitaţi inculpaţii V.M.Ş., U.M., U.C. şi G.M., pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 211 alin. (1) şi (2) lit. a), b) şi f) C. pen., cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), iar în cazul inculpatului U.M. şi cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.
S-a constatat că inculpatul U.M. a fost reţinut 24 de ore în data de 2 iunie 1998, iar inculpatul V.M.Ş. a fost arestat preventiv timp de 5 zile, începând cu data de 30 mai 1998 până la 3 iunie 1998.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut următoarea situaţie de fapt :
Deşi, prin rechizitoriu inculpaţii au fost trimişi în judecată pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie, constând în aceea că pe data de 29 mai 1998, inculpatul V.M.Ş. împreună cu inculpaţii U.C., U.M., G.M. şi B.D.C. (bodyguarzi la SC B.C. P. SRL) au mers la locuinţa părţii vătămate S.E.O., având de recuperat de la acesta o sumă de bani şi mai multe CD-uri şi întrucât au fost refuzaţi, prin violenţă şi ameninţare şi le-au însuşit, instanţa de fond, evaluând probele contradictorii aflate la dosar, a stabilit că bunurile respective au fost luate cu acordul părţii vătămate, nefiind întrunite elementele constitutive ale infracţiunii de tâlhărie.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, motivând că în mod greşit instanţa de fond a dispus achitarea.
Prin Decizia penală nr. 204 din 6 iunie 2007, pronunţată în dosarul nr. 17624/3/2004 al Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, a fost admis apelul declarat de parchet, a fost desfiinţată sentinţa penală nr. 416 din 6 aprilie 2006 a Tribunalului Bucureşti, secţia penală, şi în rejudecare, în baza art. 211 alin. (1) şi (2) lit. a), b) şi f) C. pen., cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP) şi art. 74 – art. 76 C. pen., au fost condamnaţi inculpaţii V.M.Ş., U.C. şi G.M. la câte o pedeapsă de 2 ani închisoare.
În baza art. 81 C. pen., s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei pe un termen de încercare de 4 ani pentru fiecare inculpat.
S-a atras atenţia inculpaţilor asupra dispoziţiilor art. 83 C. pen.
În baza art. 211 alin. (1) şi (2) lit. a), g) şi f) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) şi art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), precum şi art. 74 şi 76 C. pen., inculpatul U.M. a fost condamnat la o pedeapsă de 2 ani închisoare.
În baza art. 39 alin. (2) C. pen., a fost contopită pedeapsa aplicată cu restul neexecutat de 6 luni şi 29 zile din pedeapsa de un an şi 6 luni aplicată prin sentinţa penală nr. 339 din 9 decembrie 2007 a Judecătoriei Răcari, în final inculpatul urmând să execute pedeapsa de 2 ani închisoare.
S-a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 71 şi 64 lit. a) şi b) C. pen.
În baza art. 11 pct. 2 lit. b) raportat la art. 10 lit. g) C. proc. pen., s-a dispus încetarea procesului penal privind pe inculpatul B.D.C. ca urmare a decesului acestuia.
S-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului U.M. reţinerea de 24 de ore de la 2 iunie 1998, iar din pedeapsa aplicată inculpatului V.M.Ş. s-a dedus prevenţia de la 30 mai 1998 până la 3 iunie 1998.
Inculpaţii au fost obligaţi la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Împotriva acestei din urmă decizii, au declarat recurs toţi cei patru inculpaţi, invocând, prin apărătorul ales, cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 18 C. proc. pen.
În plus, în cazul inculpatului U.M., s-a solicitat schimbarea încadrării juridice, prin înlăturarea art. 37 lit. a) C. pen. şi reindividualizarea pedepsei, prin aplicarea art. 81 C. pen.
Înalta Curte, examinând motivele de recurs invocate, cât şi din oficiu cauza potrivit art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., combinat cu art. 3856 alin. (1) şi art. 3857 alin. (1) C. proc. pen., constată că recursurile sunt nefondate, pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.
Susţinerea inculpaţilor că în cauză nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii de tâlhărie este lipsită de conţinut, probele administrate, atât pe parcursul urmăririi penale cât şi în faza de cercetare judecătorească, scoţând în evidenţă vinovăţia acestora pentru infracţiunea pentru care s-a dispus condamnarea lor.
Din analiza textului cuprins în art. 211 C. pen., rezultă că latura obiectivă a infracţiunii de tâlhărie are două componente, prima este acţiunea scop şi constă în luarea bunului mobil din posesia altuia cu scopul de a şi-l însuşi pe nedrept, iar cea de-a doua este acţiunea mijloc de constrângere a victimei pentru săvârşirea furtului, păstrarea bunului furat sau scăparea făptuitorului.
În speţa de faţă este evident faptul că bunurile au fost luate din locuinţa părţii vătămate, prin violenţă şi ameninţare cu pistolul şi nu cu acceptul acesteia.
Chiar dacă partea vătămată şi-a nuanţat declaraţia, reacţia lui faţă de inculpaţi, mai exact agresarea acestora cu un „cuter" confirmă faptul că nu a fost de acord cu luarea aparaturii electronice de către inculpaţi şi nici cu semnarea acelei chitanţe.
Mai mult decât atât, chiar dacă partea vătămată ar fi avut vreo datorie faţă de inculpatul V.M.Ş., modul în care acesta a înţeles să o recupereze, a căpătat aspecte penale.
Astfel, a conceput şi a pregătit din timp acţiunea, recrutând pe coinculpaţi, care erau bodyguarzi la o firmă de protecţie de pază, având şi armament în dotare şi a pătruns în forţă în locuinţă (chiar dacă i s-a deschis uşa) punându-şi planul în aplicare, aspecte care conturează clar şi latura subiectivă a infracţiunii de tâlhărie.
Aşa fiind, Înalta Curte constată că în mod corect, instanţa de apel a reţinut în sarcina inculpaţilor săvârşirea infracţiunii de tâlhărie, dispunând condamnarea acestora.
Lipsită de conţinut este şi solicitarea inculpatului U.M., făcută prin intermediul apărătorului ales de a se înlătura dispoziţiile art. 37 lit. a) şi art. 39 alin. (2) C. pen., motivând că prin sentinţa penală nr. 540/2004 a Judecătoriei Răcari a intervenit reabilitarea judecătorească în raport cu condamnarea suferită prin sentinţa penală nr. 339/1997 a judecătoriei Răcari.
Este adevărat că potrivit art. 38 alin. (2) C. pen., la stabilirea stării de recidivă nu se ţine seama de condamnările pentru care a intervenit reabilitarea, dar pentru a fi aplicabil textul sus-arătat, ar fi trebuit ca reabilitarea să fi intervenit până la data săvârşirii noii infracţiuni şi nu până la data condamnării.
În atare situaţie, Înalta Curte constată că în mod justificat, instanţa de fond a reţinut cu privire la inculpatul U.M., starea de recidivă postcondamnatorie.
Aşa fiind, inculpatul U.M. nu poate beneficia de aplicarea dispoziţiilor art. 81 C. pen., în cauză nefiind îndeplinită condiţia prevăzută la alin. (1) lit. b) a textului de lege sus-arătat.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţi.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii V.M.Ş., U.M., U.C. şi G.M. împotriva deciziei penale nr. 204 din 6 iunie 2007 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Obligă recurenţii inculpaţi la plata sumelor de câte 200 lei, cu titlul de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 7 ianuarie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1066/2008. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 1100/2008. Penal. Cerere de transfer de... → |
|---|
