ICCJ. Decizia nr. 1155/2008. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1155/2008
Dosar nr. 27420/3/2007
Şedinţa publică din 28 martie 2008
Asupra recursului de faţă;
În baza actelor de la dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 1639/ F din 30 noiembrie 2007 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, în dosarul penal nr. 27420/3/2007, în baza art. 334 C. proc. pen., a fost schimbată încadrarea juridică a faptei, pentru care a fost trimis în judecată inculpatul P.A. din infracţiunea prevăzută de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 145/2000, în infracţiunea prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000.
În baza art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 74 lit. a) şi art. 76 lit. a) C. pen., a fost condamnat inculpatul P.A. la o pedeapsă de 3 ani închisoare şi un an interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
S-a făcut aplicarea art. 71 şi 64 lit. a) şi b) C. pen.
În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus reţinerea şi arestarea preventivă de la 12.07 2007, al zi.
În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen., s-a menţinut măsura arestării preventive a inculpatului.
În baza art. 17 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 s-a dispus confiscarea cantităţii de 0,10 gr. heroină depusă la camera de corpuri delicte a I.G.P.R. – D.C.J. - S.E.O., cu dovada seria D nr. 00242 din 26 iulie 2007.
Inculpatul a fost obligat la plata sumei de 350 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a reţinut următoarea situaţie de fapt:
La data de 11 iulie 2007, martorul denunţător F.G. a formulat un denunţ împotriva numitului „C.", identificat ulterior în persoana numitului P.A.G., despre care a arătat că, vinde droguri în zona străzii Prevederii, din sectorul 3. Martorul denunţător, şi-a manifestat consimţământul în sensul de a colabora în vederea prinderii în flagrant a inculpatului Popescu, sens în care la data de 12 iulie 2007, s-a organizat o acţiune de prindere în flagrant, prin care denunţătorul urma să cumpere de la inculpat 3 doze de heroină, cu suma de 50 lei doza.
În vederea realizării flagrantului s-a procedat la consemnarea seriilor bancnotelor ce formau suma de 300 lei, şi capcanarea criminalistică a acestora, sumă de bani ce i-a fost înmânată denunţătorului în vederea cumpărării unei cantităţi de droguri de la inculpatul P.A.G., sub supravegherea organelor de poliţie, după ce, în prealabil, martorul denunţător F.G. a fost percheziţionat corporal în prezenţa martorului asistent D.D., asupra acestuia, nefiind găsite bunuri, valori ori substanţe interzise la deţinere.
Astfel, martorul denunţător l-a contactat telefonic pe inculpatul P.A. şi a stabilit cu persoana ce i-a răspuns, să se întâlnească în parcul situat pe str. Marin Pozan, spunându-i că doreşte să cumpere trei „CD-uri".
La locul de întâlnire s-a prezentat inculpatul P.A. şi cei doi au discutat iar inculpatul i-a spus denunţătorului că revine în 20 minute pentru a aduce cele 3 doze de heroină, reţinând 50 lei/doza. După aproximativ 10 minute i-a predat suma de 150 lei, după care inculpatul i-a dat 2 doze de heroină, spunând că mai târziu, îi va mai aduce o doză.
În momentul imediat următor realizării tranzacţiei, denunţătorul a făcut semn organelor de poliţie care au intervenit, asupra inculpatului fiind găsită suma de 150 lei, seriile bancnotelor corespunzând cu cele consemnate în procesul verbal de capcanare criminalistică iar denunţătorul a predat organelor de poliţie, cele două doze de heroină primită de la inculpat.
Prin raportul de constatare tehnico-ştiinţifică nr. 332571 din 12 iulie 2007 s-a stabilit că cele două punguţe de material plastic ridicate de la inculpat conţin 0,16 grame heroină. Probele rămase în urma analizelor de laborator au fost depuse la camera de corpuri delicte.
În cursul urmăririi penale, audiat fiind, inculpatul P.A. a recunoscut comiterea faptei reţinute în sarcina sa, arătând că este prima dată când comercializează droguri precizând că cele două doze pe care le-a vândut denunţătorului, şi le cumpărase pentru consumul propriu din zona Ferentari şi le avea ascunse în nişte boscheţi din apropiere.
Audiat în instanţă la termenul de judecată din 28 august 2007, inculpatul şi-a menţinut aceeaşi poziţie de recunoaştere arătând că a vândut două doze de heroină denunţătorului din prezenta cauză. Totodată, inculpatul a arătat că era consumator de droguri şi că deşi nu a mai vândut altor persoane droguri a cumpărat şi consumat asemenea substanţe împreună cu alţi consumatori de heroină.
Declaraţiile date de inculpat pe parcursul procesului penal, de recunoaştere a faptei, se caracterizează, conform art. 69 C. proc. pen., cu dispoziţiile martorilor F.G., care arată că în data de 12 iulie 2007 a fost singura dată când a cumpărat droguri de la inculpat şi că numitul „C.", cu privire la care a făcut denunţul este fratele inculpatului P.A. şi, D.D., martor asistent la operaţiunile de realizare a flagrantului, precum şi cu procesul verbal de constatare a infracţiunii flagrante, raportul de constatare tehnico-ştiinţifică nr. 332571 din 12 iulie 2007.
În ceea ce priveşte încadrarea juridică a faptei, instanţa de fond a reţinut că activitatea infracţională a inculpatului P.A. constând în aceea că, la data de 12 iulie 2007, a vândut două doze de heroină numitului F.G. cu suma de 150 lei fiind prins în flagrant, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de droguri de mare risc, prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, sub acelaşi aspect, apreciind că, pe calea schimbării periodice a faptei, conform art. 334 C. proc. pen., se impune înlăturarea aplicării alin. (1) al art. 2 din Legea nr. 143/2000, care defineşte o infracţiune distinctă, aceea de trafic de droguri de risc.
La individualizarea pedepsei, instanţa a avut în vedere criteriile prevăzute în art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)
Apelul declarat de inculpatul P.A., împotriva acestei sentinţe a fost respins, ca nefondat, de către Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, prin Decizia penală nr. 12 din 17 ianuarie 2008.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, a declarat recurs inculpatul P.A., fără a-l motiva în scris.
În şedinţa publică de azi 28 martie 2008, recurentul, prin apărătorul său, a invocat prevederile art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., criticând pedeapsa aplicată ca fiind greşit individualizată şi, solicitând, reducerea ei.
Recursul este nefondat.
Analiza sentinţei instanţei de fond menţinută de instanţa de apel, arată că, inactivitatea de individualizare a pedepsei, tribunalul a avut în vedere toate criteriile de individualizare prevăzute de lege, de la limitele de pedeapsă, prevăzute de textele incriminatoare, natura şi gravitatea faptei, cauzele de agravare a pedepsei sau de atenuare, urmările grave care se pot produce prin punerea în circulaţie de droguri, până la datele care circumstanţiază persoana inculpatului, atitudinea procesuală sinceră a acestuia atitudinea sa cooperantă, în stabilirea adevărului. Rezultă, astfel că instanţa a avut în vedere la stabilirea şi aplicarea pedepsei recurentului, precum şi la stabilirea modalităţii de executare, şi a datelor favorabile acestuia. Instanţa de fond, însă, nu putea să nu ţină seama de faptul că, din referatul de evaluare instrumentat în cauză, rezultă, totuşi, că perspectivele inculpatului de reintegrare în societate, nu sunt destul de largi, existând condiţiile în care inculpatul să poată relua consumul personal de droguri şi chiar să se implice în noi infracţiuni.
Or, în raport de toate aceste elemente, pedeapsa aplicată inculpatului şi modalitatea ei de executare, corespund unei corect activităţi de individualizare, încât, nu se impune nici o schimbare.
În raport cu cele arătate, Curtea va trebui să privească recursul declarat de inculpat împotriva deciziei penale nr. 12 din 17 ianuarie 2008 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, ca nefondat, şi să-l respingă, ca atare, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., menţinând astfel, Decizia atacată.
Se va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului recurent, durata reţinerii şi arestării preventive.
Văzând şi reglementarea plăţii cheltuielilor judiciare către stat, inclusiv a onorariului de avocat, pentru apărarea din oficiu.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul inculpat P.A. împotriva deciziei penale nr. 12 din 17 ianuarie 2008 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Deduce din pedeapsa aplicată recurentului inculpat, durata reţinerii şi arestării preventive de la 12 iulie 2007 la 28 martie 2008.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 300 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 28 martie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1086/2008. Penal. Lovirile sau vătămările... | ICCJ. Decizia nr. 1474/2008. Penal → |
|---|
