ICCJ. Decizia nr. 1511/2008. Penal. Tâlhărie (art.211 C.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1511/2008
Dosar nr. 1205/107/2006
Şedinţa publică din 24 aprilie 2008
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 71 din 26 martie 2007, pronunţată în dosarul 1205/107/2006, Tribunalul Alba l-a condamnat pe inculpatul N.J.I., la pedeapsa de 3 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie în forma prevăzută de art. 211 alin. (1) şi (2) lit. c) C. pen., cu aplicarea art. 74 şi 76 C. pen.
În temeiul art. 82 C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei pe durata unui termen de încercare de 5 ani, atrăgându-se atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 83 C. pen.
În baza art. 14 C. proc. pen., raportat la art. 998 C. civ., inculpatul a fost obligat la plata sumei de 400 lei despăgubiri materiale şi la 1000 lei daune morale în favoarea părţii civile B.C.N.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că inculpatul, în ziua de 23 mai 206, aflându-se în municipiul Aiud unde urma să întâlnească o cunoştinţă de la care dorea să împrumute bani, a observat-o la un moment dat pe partea vătămată în vârstă de 13 ani, purtând un lănţişor cu cruciuliţă, prezentă în faţa Liceului, pe str. T.V.
Hotărând să sustragă bijuteria, a acostat partea vătămată întrebând-o formal cât este ora, moment în care i-a smuls lănţişorul de la gât.
Partea vătămată a strigat după ajutor, a încercat să-l imobilizeze pe inculpat, însă acesta i-a aplicat o lovitură peste faţă, fugind din locul descris.
Martorul G.F. aflat în preajmă alertat de strigătele victimei a pornit în urmărirea inculpatului reuşind să-l prindă şi să-l imobilizeze până la sosirea poliţiei.
Reţinând vinovăţia inculpatului pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 211 alin. (1) şi (2) lit. c) C. pen., instanţa l-a condamnat la o pedeapsă redusă sub limita minimă prevăzută de textul încriminator, prin recunoaşterea în favoarea sa de circumstanţe atenuante judiciare, dispunând suspendarea condiţionată a executării pedepsei.
Împotriva sentinţei, parchetul a declarat apel, invocând drept critici de nelegalitate şi netemeinicie următoarele:
- omisiunea instanţei de fond de a reţine în favoarea inculpatului dispoziţiile art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP);
- omisiunea deducerii reţinerii celor 16 ore, conform ordonanţei emisă la data de 23 mai 2006;
- greşita reţinere a circumstanţelor atenuante în favoarea inculpatului, care a determinat aplicarea unei pedepse reduse în raport de pericolul social al infracţiunii.
Curtea de Apel Alba Iulia, secţia pentru cauze cu minori şi de familie, prin Decizia penală nr. 4/ A din 5 februarie 2008, a admis apelul parchetului, a desfiinţat sentinţa în sensul că, a dispus aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), la infracţiunea prevăzută de art. 211 alin. (1) şi (2) lit. c) raportat la art. 74 şi 76 C. pen., înlăturând aplicarea pedepsei accesorii prevăzută de art. 64 lit. c) C. pen.
În temeiul art. 71 alin. (5) C. pen., s-a suspendat executarea pedepselor accesorii prevăzută de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii.
În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus din pedeapsă durata reţinerii de 16 ore dispusă prin ordonanţa emisă de I.P.J. Alba la 23 mai 2006.
În motivarea hotărârii instanţa de apel, a constatat incidenţa în cauză a dispoziţiilor art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), în raport cu succesiunea de legi penale, intervenită de la momentul comiterii faptei, 23 mai 2006, până la judecarea cauzei, respectiv Legea nr. 278/2006 şi OUG nr. 60/2006.
Astfel, art. 81 alin. (3) C. pen., anterior completărilor şi modificărilor aduse prin Legea nr. 278/2006, prevedea că suspendarea condiţionată a executării pedepsei nu poate fi dispusă în cazul infracţiunilor intenţionate pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 15 ani, cum era cazul infracţiunii deduse judecăţii, însă prin Legea nr. 278/2006 alin. (3) al art. 81 C. pen., a fost abrogat, situaţie în care se impunea reţinerea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP)
Cât priveşte modalitatea de executare, instanţa de prim control judiciar a apreciat că suspendarea condiţionată este de natură să asigure îndeplinirea scopului educativ preventiv aşa cum este enunţat de art. 52 C. pen., ţinând cont de datele care circumstanţiază pozitiv persoana inculpatului.
Împotriva deciziei, parchetul a declarat recurs, reiterând criticile privitoare la netemeinicia hotărârilor.
Faţă de gravitatea infracţiunii se apreciază că suspendarea executării pedepsei ar reprezenta o modalitate ce obligă inculpatul la respectarea unor obligaţii de natură să-i corijeze comportamentul.
Verificând critica formulată prin prisma motivului de casare prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., Înalta Curte constată nefondat recursul parchetului.
Pericolul social al infracţiunii săvârşite de inculpat este unul din criteriile în baza cărora trebuie proporţionalizată pedeapsa atât sub aspectul cuantumului dar şi ca modalitate de executare. Acest criteriu trebuie interpretat conjugat cu celelalte, în cauză corect apreciate de instanţe în operaţiunea de individualizare.
Nu poate fi ignorate împrejurări precum, faptul că la acea dată inculpatul era elev la liceu, ulterior, începând cu 1 iunie 2007 a fost angajat pe bază de contract individual de muncă la SC T.G. SRL Târgu Mureş, s-a manifestat sincer în cursul procesului, exprimând regretul faţă de fapta săvârşită şi acordul pentru achitarea despăgubirilor materiale şi daunelor morale solicitate de partea vătămată constituită parte civilă.
Toate aceste date care caracterizează pozitiv persoana inculpatului conving instanţa că modalitatea de executare a pedepsei dispusă, suspendarea condiţionată, este de natură să asigure reinserţia socială a acestuia, să se constituie într-un sever avertisment pentru viitor.
Întrucât la examinarea din oficiu nu se constată motive care să justifice reformarea deciziei, recursul parchetului va fi respins conform art. 38515 alin. (1) lit. b) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba-Iulia împotriva deciziei penale nr. 4/ A din 5 februarie 2008 a Curţii de Apel Alba-Iulia, secţia pentru cauze cu minori şi de familie, privind pe intimatul inculpat N.J.I.
Onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 100 lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 24 aprilie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1474/2008. Penal | ICCJ. Decizia nr. 1539/2008. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
