ICCJ. Decizia nr. 1852/2008. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1852/2008
Dosar nr. 5861/104/2006
Şedinţa publică din 27 mai 2008
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele:
Tribunalul Olt, prin sentinţa penală nr. 8 din 15 ianuarie 2007, l-a condamnat pe inculpatul D.D.F, pentru săvârşirea infracţiunii de viol prevăzută de art. 197 alin. (3) teza I C. pen., cu aplicarea art. 99 şi urm. C. pen., la 5 ani închisoare cu aplicarea art. 57 pct. 3 C. pen.
L-a obligat pe inculpat în solidar cu partea responsabilă civilmente D.V. să plătească 5000 RON daune morale părţii civile P.C.V.
Pentru a hotărî astfel, a reţinut că, în după-amiaza zilei de 31 mai 2006, i-a întâlnit pe minorii P.C.V. şi P.M.O., în vârstă de 10 ani primul şi 7 ani al doilea, pe care i-a invitat la el acasă sub pretext că le va da un radio-casetofon cu căşti, în realitate intenţionând să întreţină relaţii sexuale orale.
Ajunşi acasă la inculpat acesta le-a propus ca în schimbul aparatului să întreţină relaţii sexuale orale, ameninţându-i că în cazul în care nu acceptă va asmuţi câinii asupra lor şi aplicându-i minorului C.V. o palmă şi un şut în şezut.
Cum minorul P.M. a reuşit să fugă, inculpatul a întreţinut actul sexual oral numai cu fratele acestuia.
Inculpatul a recunoscut fapta dar a susţinut că a întreţinut relaţiile cu minorul parte vătămată fără să-l constrângă şi că i-a dat acestuia în schimb un radio-casetofon.
Ulterior a declarat că i-a ameninţat pe minori că va asmuţi câinii asupra lor dacă nu vor accepta un act sexual oral, pentru ca în instanţă să nuanţeze, susţinând că nu a avut un raport complet.
Împotriva sentinţei au formulat apel procurorul şi inculpatul.
Prin apelul procurorului sentinţa a fost criticată pentru nelegalitate şi netemeinicie cu motivarea că încadrarea juridică corectă este cea prevăzută de art. 197 alin. (1) şi (3) teza I şi nu 197 alin. (3) teza I C. pen. şi că pedeapsa este prea blândă.
Inculpatul a criticat şi el sentinţa pentru nelegalitate şi netemeinicie susţinând că încadrarea dată faptei este greşită deoarece se impunea să se reţină că fapta săvârşită constituie infracţiunea de perversiune sexuală prevăzută şi pedepsită de art. 201 C. pen. A mai susţinut că instanţa trebuia să reţină circumstanţele atenuante având în vedere că a fost sincer şi a cooperat cu organele de urmărire penală pentru stabilirea adevărului şi în plus că se impune suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei.
Curtea de Apel Craiova, secţia penală, prin Decizia nr. 66 din 14 noiembrie 2007, a admis ambele apeluri.
A desfiinţat sentinţa în latură penală şi rejudecând, a schimbat încadrarea juridică în dispoziţiile art. 197 alin. (1) şi (3) teza I C. pen., cu aplicarea art. 99 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 113 NCP), art. 74 şi 76 C. pen. şi l-a condamnat pe inculpat la 3 ani închisoare.
În baza art. 861 şi art. 110 C. pen., a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pe durata termenului de încercare de 5 ani stabilind obligaţiile prevăzute de art. 863 alin. (1) C. pen.
În baza art. 863 alin. (3) C. pen., a impus inculpatului să urmeze un curs de învăţământ sau calificare.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova.
Prin motivele de recurs scrise se susţine în esenţă că:
- prima instanţă condamnându-l pe inculpat la pedeapsa închisorii a omis să aplice pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi c) C. pen., iar instanţa de apel nu a observat acest lucru şi dispunând reducerea pedepsei şi suspendarea executării sub supraveghere a aplicat direct dispoziţiile art. 71 alin. (5) C. pen. Procedând în acest fel în situaţia în care în viitor se va dispune revocarea suspendării şi executarea în penitenciar nu se va şti care drepturi îi sunt interzise inculpatului care va deveni major la 1 septembrie 2008;
- instanţa a indicat drept temei al stabilirii termenului de încercare dispoziţiile art. 110 C. pen. şi nu 862 C. pen., text care se aplică şi inculpaţilor minori;
- atât pedeapsa aplicată de prima instanţă de numai 5 ani închisoare, cât şi pedeapsa redusă în apel şi a cărei executare este suspendată sub supraveghere sunt greşit individualizate.
Prin concluziile susţinute oral, procurorul de şedinţă a cerut să se ia act că înţelege să critice hotărârile numai privind primul şi al treilea motiv de recurs.
Recursul este fondat pentru cele ce urmează.
Din actele şi lucrările dosarului rezultă că inculpatul în vârstă de 16 ani, a absolvit 8 clase, dar nu a susţinut examenul de capacitate şi a abandonat şcoala.
La stabilirea pedepsei iar mai apoi a modalităţii de executare nu s-a avut în vedere gradul de pericol deosebit al faptei şi urmările acesteia, minorii în vârstă de 10 şi 7 ani suferind serioase traume psihice.
Instanţele au avut în vedere în principal persoana inculpatului şi el minor şi prezentând tulburări de conduită la o personalitate dezarmonică în structurare şi în apel prin recunoaşterea de circumstanţe atenuante pedeapsa a fost redusă la 3 ani şi s-a dispus suspendarea executării sub supraveghere.
Având în vedere pericolul social deosebit al faptei rezultând din modul săvârşirii, persoanele faţă de care a fost săvârşită şi violenţele exercitate, individualizarea făcută de instanţa de apel nu este în măsură să realizeze reeducarea şi prevenirea săvârşirii de noi infracţiuni.
Aşa fiind, Înalta Curte urmează să admită recursul, să caseze Decizia în parte şi menţinând circumstanţele atenuante şi cuantumul pedepsei să dispună înlăturarea dispoziţiilor privind suspendarea executării sub supraveghere, pedeapsa urmând să fie executată într-un loc de deţinere.
Casând hotărârea şi dispunând executarea pedepsei închisorii urmează ca în temeiul art. 71 alin. (2) C. pen, să se aplice şi pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova împotriva deciziei penale nr. 66 din 14 noiembrie 2007 a Curţii de Apel Craiova, secţia minori şi familie, privind pe inculpatul D.D.F.
Casează în parte Decizia penală sus-menţionată şi, rejudecând, înlătură aplicarea art. 861 şi 110 C. pen.
Interzice inculpatului D.D.F. drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) în condiţiile prevăzute de art. 71 C. pen.
Menţine celelalte dispoziţii ale deciziei recurate.
Onorariul apărătorului din oficiu pentru inculpatul D.D.F., în sumă de 100 lei, se va suporta din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 27 mai 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1849/2008. Penal. Menţinere măsură de... | ICCJ. Decizia nr. 1853/2008. Penal → |
|---|
