ICCJ. Decizia nr. 1853/2008. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1853/2008
Dosar nr. 770/43/2007
Şedinţa publică din 27 mai 2008
Asupra recursului de faţă:
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 204 din 15 iunie 2007, Tribunalul Târgu Mureş, în baza art. 334 C. proc. pen., a respins, ca neîntemeiată, cererea de schimbare a încadrării juridice a faptei reţinute în sarcina inculpatului din infracţiunea prevăzută de art. 197 alin. (1) şi (3) C. pen., în infracţiunea prevăzută de art. 198 C. pen.
În baza art. 197 alin. (1) şi (3) C. pen., cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. şi art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen., a fost condamnat inculpatul C.A. la pedeapsa de 4 (patru) ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de viol.
Totodată, în baza art. 197 alin. (3) C. pen., a interzis inculpatului pe o perioadă de 2 ani, ca pedeapsă complementară, exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
În baza art. 861 C. pen., s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei pe durata termenului de încercare prevăzut de art. 862 C. pen. şi anume acela de 8 ani, termen compus din durata pedepsei aplicate, la care s-a adăugat un interval de timp de 4 ani, stabilit de instanţă, în temeiul art. 863 C. pen., pe durata termenului de încercare inculpatul trebuind să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:
a) să se prezinte la S.P. de pe lângă Tribunalul Mureş, la datele stabilite de această instituţie;
b) să anunţe, în prealabil orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile precum şi întoarcerea;
c) să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă, dacă va fi cazul;
d) să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existenţă;
În temeiul art. 863 alin. (4) C. pen., a fost desemnat S.P. de pe lângă Tribunalul Mureş, ca serviciu de supraveghere a executării obligaţiilor stabilite.
În baza art. 359 C. proc. pen., s-a atras atenţia inculpatului asupra cazurilor de revocare a suspendării executării pedepsei sub supraveghere, prevăzute de art. 864 C. pen.
În baza art. 14 şi art. 346 alin. (1) C. proc. pen., raportat la art. 998 – art. 999 C. civ., s-a admis în parte acţiunea civilă formulată de partea civilă M.M., asistată de mama acesteia M.A.G., domiciliată în comuna Ideciu de Jos nr. 53, jud. Mureş.
A fost obligat inculpatul să plătească părţii civile M.M. suma de 2.000 lei cu titlu de daune morale.
În baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul la plata sumei de 550 lei, reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat, din care 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru partea vătămată s-a dispus a se avansa din fondurile speciale ale Ministerului Justiţiei.
Pentru a se pronunţa această soluţie s-a reţinut că, în seara zilei de 8 noiembrie 2003, partea vătămată a mers împreună cu martorul R.M. la barul din incinta Ştrandului din comuna Ideciu de Jos unde se organiza discotecă; la ora 20,45 aceasta a ieşit împreună cu numitul R.M. pentru a merge la toaletă, întâlnindu-se cu inculpatul. Acesta l-a îndepărtat pe martorul R.D., ameninţându-l şi a obligat-o pe partea vătămată, prin ameninţări şi constrângere fizică, să intre într-o cabină de schimb, unde a întreţinut cu partea vătămată, împotriva voinţei acesteia, raporturi sexuale.
Ulterior, partea vătămată a povestit persoanelor cu care era la discotecă (martorii R.D., R.M. şi K.R.) că fusese violată de inculpat, părinţii aflând despre acest incident după câteva zile.
Starea de fapt a fost reţinută în baza procesului-verbal de constatare a efectuării actelor premergătoare, de cercetare la locul faptei, declaraţiile părţii vătămate şi ale inculpatului, raportul de constatare medico-legală, declaraţiile martorilor R.M., R.D., K.R., T.A., T.C.V., P.C.V., M.M., M.I.R., M.S.A., P.D.N. şi M.I.R., referatul de evaluare a inculpatului, raportul psihologic şi caracterizarea inculpatului, apreciindu-se că declaraţia părţii vătămate s-a coroborat cu ansamblul probelor administrate, martorii arătând că partea vătămată a stat neobişnuit de mult la toaletă, iar când s-a întors plângea, lenjeria sa intimă fiind găsită la locul săvârşirii faptei, iar în certificatul medico-legal nr. 3721 din 18 noiembrie 2003 menţionându-se că partea vătămată prezenta deflorare ce s-a putut produce în urmă cu 10 - 12 zile.
Referitor la apărarea inculpatului prin care s-a încercat a se dovedi că deflorarea indicată în certificatul medico-legal fusese produsă anterior zilei de 8 noiembrie 2003, instanţa a reţinut că acest aspect nu a fost dovedit, declaraţiile martorilor T.C.V. şi P.C.V. nedemonstrând întreţinerea de raporturi sexuale între partea vătămată şi prietenul ei, numitul P., care nu a putut fi identificat.
Apărările inculpatului prin care s-a susţinut că partea vătămată obişnuia să aibă raporturi sexuale cu orice persoană, că în seara de 8 noiembrie 2003 nu a plecat imediat de la discotecă şi că obişnuia să formuleze plângeri împotriva a diferite persoane pentru săvârşirea infracţiunii de viol, au fost înlăturate de instanţă, reţinându-se că probele administrate au dovedit deflorarea părţii vătămate în preajma zilei de 8 noiembrie 2003, starea ulterioară a victimei fiind anormală (plângea, se temea de inculpat) aceasta beneficiind de consiliere psihologică şi având anterior un conflict cu inculpatul, probele administrate nedovedind existenţa consimţământului părţii vătămate pentru a întreţine raporturi sexuale cu inculpatul, acesta având loc prin constrângere, ceea ce a determinat respingerea cererii de schimbare a încadrării juridică a infracţiunii în dispoziţiile art. 198 C. pen. şi reţinerea, în sarcina inculpatului a infracţiunilor prevăzute de art. 197 alin. (1) şi (3) C. proc. pen.
La individualizarea pedepsei instanţa a avut în vedere dispoziţiile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), respectiv gradul de pericol social ridicat al faptei, împrejurările concrete de săvârşire a faptei şi persoana inculpatului, cunoscut cu antecedente penale (condamnarea anterioară fiind dispusă pentru infracţiuni săvârşite în timpul minorităţii şi neatrăgând reţinerea stării de recidivă), dar şi circumstanţele atenuante prevăzute de dispoziţiile art. 74 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. (comportamentul corespunzător ulterior săvârşirii faptei, inexistenţa condamnărilor pentru acest gen de fapte, faptul că inculpatul nu a fost cercetat penal sau sancţionat contravenţional în perioada 1991 - 2006, precum şi aspectele relevate de referatul de evaluare).
Referitor la modalitatea de executare a pedepsei, având în vedere circumstanţele atenuante reţinute, instanţa de fond a apreciat că scopurile pedepselor, prevăzute de art. 52 C. pen., pot fi atinse şi fără executarea efectivă a pedepsei, perspectivele de reintegrare socială a inculpatului fiind ridicate (astfel după cum rezultă din referatul de evaluare) motivat de lipsa manifestărilor violente anterioare, suportul material şi moral al familiei, implicarea în activităţi lucrative şi percepţia pozitivă a reprezentanţilor locali asupra comportamentului inculpatului.
Relativ la latura civilă, apreciindu-se că sunt întrunite elementele răspunderii civile delictuale, respectiv fapta ilicită (întreţinerea de raporturi sexuale fără consimţământul părţii vătămate, prin folosirea de violenţe), prejudiciul moral constând în suferinţele cauzate părţii vătămate prin fapta ilicită comisă, raportul de cauzalitate şi vinovăţia inculpatului, reţinându-se, totodată că partea vătămată a solicitat obligarea inculpatului la plata sumei de 5000 lei cu titlu de daune morale, instanţa a apreciat cererea ca întemeiată, prejudiciul fiind nepatrimonial, compensaţiile băneşti urmând a atenua suferinţele morale ale părţii vătămate, cererea fiind admisă în parte, cuantumul despăgubirilor fiind stabilit prin raportare la importanţa şi gravitatea prejudiciului moral şi la criteriul echităţii.
Împotriva acestei hotărâri a formulat apel, în termen legal inculpatul, solicitând achitarea în temeiul dispoziţiilor art. 10 lit. c) C. proc. pen.
Curtea de Apel Târgu Mureş, prin Decizia nr. 15/ A din 22 februarie 2008, a respins, ca nefondat, apelul formulat de către inculpat; a fost obligat apelantul inculpat la plata sumei de 250 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunţa această soluţie instanţa de control judiciar a reţinut că probele administrate au dovedit fără putinţă de tăgadă săvârşirea infracţiunii pentru care inculpatul a fost trimis în judecată şi condamnat, rezultând în mod indubitabil că voinţa părţii vătămate a fost înfrântă prin comportamentul violent al inculpatului, fapta fiind dovedită şi prin concluziile certificatului medico-legal nr. 3721 din 18 noiembrie 2003; referitor la modul de individualizare a pedepselor s-a arătat că hotărârea instanţei este legală şi temeinică şi sub acest aspect, fiind respectate dispoziţiile art. 74, 72 şi 52 C. pen., instanţa de apel neavând posibilitatea de a cenzura modul de individualizare a pedepsei în absenţa uzitării de dreptul de a formula apel de către parchet şi partea vătămată.
S-a menţionat, totodată, că pentru respectarea art. 6 paragraful 2 din C.E.D.O. instanţa de apel a depus diligenţe pentru audierea inculpatului pentru garantarea dreptului său la un proces echitabil, dar aceasta nu a putut fi realizată.
Împotriva acestei decizii a formulat recurs, în termen legal, inculpatul, criticând hotărârile anterior pronunţate pentru nelegalitate şi netemeinicie, având în vedere cazurile de casare prevăzute de art. 3859 pct. 18, 11 şi 14 C. proc. pen., solicitând în principal achitarea, în temeiul dispoziţiilor art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen., iar în subsidiar schimbarea încadrării juridice din infracţiunea prevăzută de art. 197 C. pen., în cea prevăzută de art. 198 C. pen., sau reducerea cuantumului pedepsei şi suspendarea condiţionată a executării acesteia.
Analizând hotărârea recurată, în baza materialului de la dosar sub aspectul motivelor de recurs invocate, cât şi din oficiu în temeiul art. 3859 alin. (3) şi (4) C. proc. pen., se constată că recursul este nefondat, pentru considerentele ce urmează:
Referitor la cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 18 C. proc. pen., se va observa că starea de fapt a fost corect stabilită de către instanţe, săvârşirea de către inculpat a infracţiunii pentru care a fost condamnat, fiind probată fără putinţă de tăgadă prin probele legal administrate, în timpul urmăririi penale cât şi în cursul cercetării judecătoreşti, care conduc la concluzia indubitabilă că în seara de 8 noiembrie 2003 inculpatul a întreţinut relaţii sexuale cu partea vătămată M.M., împotriva voinţei acesteia, care a fost anihilată prin folosirea unui comportament violent de către inculpat.
Se va observa, totodată, că solicitarea inculpatului în sensul achitării în temeiul dispoziţiilor art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen., a fost formulată şi în faţa instanţei de apel, aceasta pronunţându-se motivat asupra acestui aspect.
În legătură cu motivul de recurs prevăzut de dispoziţiile art. 3859 pct. 11 C. proc. pen., se va aprecia această critică drept nefondată, instanţa de fond analizând în mod corect şi complet ansamblul probelor administrate, dând o corectă şi întemeiată motivare încadrării juridice dată faptei inculpatului, respingând motivat cererea de schimbare a încadrării juridice şi reţinând în cauză incidenţa dispoziţiilor art. 197 C. pen., constrângerea fizică şi psihică a părţii vătămate în vârstă de 12 ani în scopul determinării acesteia să întreţină raporturi sexuale cu inculpatul rezultând în mod cert din probele administrate.
Referitor la cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., invocat în subsidiar, se va observa că acesta nu poate fi reţinut, instanţa de fond realizând o legală individualizare a pedepsei, atât sub aspectul cuantumului, cât şi sub cel al modalităţii de executare, dându-se o suficientă eficienţă circumstanţelor atenuante judiciare reţinute şi respectându-se atât criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), cât şi normele relative la scopul şi funcţiile pedepsei, prevăzute de art. 52 C. pen.
Pentru considerentele ce preced recursul va fi respins, ca nefondat, potrivit art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
În temeiul dispoziţiilor art. 192 alin. (2) C. proc. pen., va fi obligat recurentul inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat, onorariul avocatului desemnat din oficiu urmând a se suporta din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul C.A. împotriva deciziei penale nr. 15/ A din 22 februarie 2008 a Curţii de Apel Târgu Mureş, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 300 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 27 mai 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1852/2008. Penal | ICCJ. Decizia nr. 1857/2008. Penal. Traficul de influenţă... → |
|---|
