ICCJ. Decizia nr. 1868/2008. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1868/2008
Dosar nr. 5291/40/2007
Şedinţa publică din 27 mai 2008
Asupra recursului penal de faţă;
Prin sentinţa penală nr. 32 din 29 ianuarie 2008 a Tribunalului Botoşani s-a schimbat încadrarea juridică a faptei din infracţiunea prevăzută de art. 174 raportat la art. 175 lit. c) C. pen., în infracţiunea prevăzută de art. 174 şi 175 lit. c) şi d) C. pen., texte de lege în baza cărora a fost condamnată inculpata I.C. la 25 ani închisoare şi 10 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), d) şi e) C. pen.
S-a făcut aplicarea art. 71 şi 64 lit. a), b), d) şi e) C. pen.
S-a menţinut starea de arest a inculpatei şi s-a dedus din pedeapsă durata reţinerii şi arestării preventive de la 14 august 2007 la zi.
S-a constatat că partea vătămată S.D.V. nu s-a constituit parte civilă în cauză.
A fost obligată inculpata la plata sumei de 146,52 lei cu titlu de despăgubiri civile către S.J.A. Botoşani.
Pentru a se pronunţa astfel, prima instanţă a reţinut în fapt următoarele:
Inculpata I.C. a întreţinut relaţii de concubinaj cu numitul S.D.V., din această relaţie rezultând minora I.N.D., în vârstă de un an şi 8 luni la data decesului. Minora era îngrijită mai mult de mama inculpatei şi de către sora acesteia I.S., deoarece inculpata avea un mod de viaţă dezordonat şi era mare consumatoare de băuturi alcoolice. Inculpata obişnuia să exercite violenţe asupra minorei motivat de faptul că numitul S.D.V. nu contribuia la creşterea şi educarea ei.
În ziua de 13 august 2007, în jurul orei 17,00, împreună cu sora sa şi cu minora, inculpata s-a deplasat la Spitalul Municipal Dorohoi, în vederea examinării minorei care prezenta un gen de iritaţie a pielii. În urma examenului de specialitate s-a constatat că minora avea scabie. Inculpata, aflată deja în stare de ebrietate, a insistat într-un mod destul de agresiv ca fiica sa să fie internată.
Cum medicul a refuzat acest lucru şi a prescris doar un tratament, în drum spre casă inculpata a agresat-o pe minoră şi anume a lovit-o de câteva ori cu palma peste faţă şi a pişcat-o de corp.
După ce a ajuns la domiciliul mamei sale şi a lăsat-o pe minoră împreună cu aceasta şi cu sora sa, inculpata s-a deplasat la un bar din zona SC S. SA Dorohoi unde a consumat băuturi alcoolice cu banii proveniţi din alocaţia de stat pentru copii. Aflată în stare avansată de ebrietate, inculpata a revenit la domiciliul mamei sale, în jurul orei 19,30 – 20,00 şi, la scurt timp, i-a aplicat minorei, care dormea pe pardoseală, mai multe lovituri cu picioarele în zona toraco-abdominală. Minora a început să plângă, iar după ce a mai primit câteva asemenea lovituri au apărut numitele I.S. şi I.E. Observând starea critică a minorei, mama şi sora inculpatei au anunţat ambulanţa, însă cadrele de specialitate au constatat decesul minorei.
În urma efectuării necropsiei s-a stabilit că moartea victimei a fost violentă şi s-a datorat şocului hemoragic consecutiv hemoperitoneului, urmare a rupturii de ficat în cadrul unui politraumatism. Leziunile abdominale s-au putut produce prin lovire cu mijloc contondent, posibil comprimare pe un plan dur, iar echimozele de la nivelul braţului stâng, feţei anterioare a toracelui s-au putut produce prin lovire cu mijloc contondent. Între leziunile constatate şi deces există raport direct de cauzalitate.
Inculpata a recunoscut fapta doar în declaraţiile date în faza urmăririi penale, schimbându-şi poziţia în faţa primei instanţe, unde a declarat că victima a fost lovită de către o altă persoană (fără a indica care ar fi aceasta) şi că a recunoscut anterior fapta deoarece a dorit să vadă cum este la puşcărie. Întreg materialul probator administrat confirmă însă faptul că inculpata a exercitat violenţe asupra fiicei sale minore, pe fondul consumului excesiv de băuturi alcoolice. Astfel, este cunoscut că inculpata nu se ocupa corespunzător de creşterea şi îngrijirea fiicei sale, activităţi care erau îndeplinite mai mult de către mama şi sora sa. În intervalul cât acestea din urmă au lipsit de lângă minoră, interval cuprins între 5 şi 10 minute, singura persoană care a pătruns în locuinţă a fost inculpata, care a şi fost găsită lângă minora ce plângea în urma loviturilor aplicate. În acelaşi sens sunt şi declaraţiile inculpatei de la urmărirea penală, declaraţii care corespund cu restul probatoriului administrat şi anume: raportul de constatare medico-legală şi declaraţiile martorilor O.L., N.V., I.D., I.S. şi I.E.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel inculpata. În motivarea apelului, aceasta a arătat că nu a intenţionat să ucidă copilul, ci doar să-l lovească, urmărind să beneficieze de ajutorul statului cât priveşte creşterea acestuia. De asemenea, având în vedere nivelul de pregătire şi poziţia sa procesuală, de recunoaştere şi regret a faptei, pedeapsa aplicată este prea mare.
Prin Decizia penală nr. 3 din 12 martie 2008, Curtea de Apel Suceava a admis apelul declarat de inculpată, a desfiinţat în parte sentinţa penală atacată şi a redus pedeapsa aplicată inculpatei la 15 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), d) şi e) C. pen., menţinând celelalte dispoziţii ale sentinţei.
Curtea a reţinut că inculpata a săvârşit infracţiunea de omor calificat, cu intenţie indirectă, prin aplicarea mai multor lovituri victimei, în vârstă de un an şi 8 luni, cu picioarele în zona toraco-abdominală, chiar dacă nu a urmărit producerea rezultatului socialmente periculos (decesul ei) a acceptat posibilitatea producerii lui.
În ceea ce priveşte pedeapsa aplicată s-a apreciat că se impune reducerea acesteia, având în vedere vârsta inculpatei (element tânăr, cu posibilităţi de reeducare), diagnosticul relevat în concluziile raportului de expertiză medico-legală psihiatrică întocmit de I.N.M.L. Mina Minovici Bucureşti, inculpata prezentând „tulburare mixtă de personalitate de tip impulsiv", cu o „eficienţă intelectuală la nivelul inteligenţei inferioare", precum şi atitudinea sa sinceră de recunoaştere şi regret.
Împotriva deciziei penale nr. 3 din 12 martie 2008 a Curţii de Apel Suceava a declarat recurs inculpata, solicitând reducerea pedepsei sub minimul special prevăzut de lege pentru infracţiunea comisă, prin reţinerea circumstanţelor atenuante.
Examinând recursul declarat în cauză prin prisma dispoziţiilor art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., Înalta Curte reţine că acesta este nefondat pentru considerentele ce se vor arăta.
Din probatoriul administrat în cauză rezultă indubitabil că inculpata a comis infracţiunea de omor calificat prevăzută de art. 174 şi 175 lit. c) şi d) C. pen., constând în aceea că, pe fondul consumului exagerat de băuturi alcoolice, la data de 13 august 2007, a aplicat mai multe lovituri cu picioarele fiicei sale în vârstă de un an şi 8 luni, în zona toraco-abdominală, cauzându-i leziuni ce au condus la decesul acesteia.
Potrivit art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), la stabilirea şi aplicarea pedepselor se ţine seama de dispoziţiile Părţii generale a codului, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârşite, de persoana infractorului şi de împrejurările care agravează sau atenuează răspunderea penală.
La individualizarea pedepsei aplicate inculpatei au fost avute în vedere toate criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), respectiv gradul de pericol social deosebit de ridicat al faptei comise, împrejurările săvârşirii acesteia, prin aplicare de lovituri puternice repetate unei persoane în vârstă de numai 1 an şi 8 luni, aflată în imposibilitate de a se apăra, dar şi datele care circumstanţiază persoana inculpatei.
Astfel, aceasta nu avea ocupaţie, consuma în mod frecvent băuturi alcoolice, nu se ocupa corespunzător de îngrijirea minorei, nu a conştientizat pe deplin consecinţele faptei sale, pe parcursul procesului penal având o poziţie oscilantă, declarând că iniţial a recunoscut fapta doar pentru a vedea „cum este la puşcărie".
Inculpata nu este însă cunoscută cu antecedente penale, iar potrivit expertizei medico-legale psihiatrice efectuată în cauză prezintă diagnosticul „Tulburare mixtă de personalitate de tip impulsiv. Abuzuri etilice".
În raport de cele expuse, Înalta Curte apreciază că nu se impune o nouă reducere a pedepsei, cuantumul acesteia fiind cu mult redus de către instanţa de apel, iar o coborâre a pedepsei sub minimul special prevăzut de lege, aşa cum solicită inculpata, nu numai că nu se justifică, dar nici nu ar fi în măsură să asigure scopul educativ şi preventiv al pedepsei prevăzute de art. 52 C. pen.
În consecinţă, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpată, iar potrivit art. 38516 raportat la art. 381 C. proc. pen., va deduce din pedeapsa aplicată perioada executată, începând cu 14 august 2007 la zi.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpata I.C. împotriva deciziei penale nr. 3 din 12 martie 2008 a Curţii de Apel Suceava, secţia minori şi familie.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul reţinerii şi arestării preventive de la 14 august 2007 la 27 mai 2008.
Obligă recurenta inculpată la plata sumei de 300 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul pentru apărătorul din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 27 mai 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1867/2008. Penal. Menţinere măsură de... | ICCJ. Decizia nr. 1875/2008. Penal → |
|---|
