ICCJ. Decizia nr. 2257/2008. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALA
Decizia nr. 2257/2008
Dosar nr. 80/107/200.
Şedinţa publică din 23 iunie 2008
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele :
Prin sentinţa penală nr. 343 din 19 noiembrie 2007 pronunţată în dosarul nr. 80/107/2005, Tribunalul Alba l-a condamnat pe inculpatul C.I., la 4 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 20 raportat la art. 174 C. pen. cu aplicarea art. 74, art. 76 C. pen.
În baza art. 861 C. pen. s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pe o perioadă de 9 ani, ce constituie termen de încercare, stabilindu-se, totodată ca, pe durata acestuia inculpatul să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:
a) să se prezinte, la datele fixate, la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Alba;
b) să anunţe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;
c) să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;
d) să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existentă.
Prin aceeaşi sentinţă, s-a atras atenţia inculpatului asupra prevederilor art. 864 C. pen., iar în baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) s-a dedus din pedeapsa aplicată durata reţinerii şi arestării preventive începând cu 5 noiembrie 2006 până la data de 5 aprilie 2006.
În baza art. 118 lit. b) C. pen. s-a dispus confiscarea specială a bâtei ciobăneşti de care s-a folosit inculpatul la săvârşirea faptei.
Totodată instanţa de fond a admis acţiunea civilă formulată de partea civilă Spitalul Clinic Judeţean Cluj, cu sediul in Cluj-Napoca, jud. Cluj precum şi acţiunea civilă formulată de Spitalul Judeţean de Urgenţă Alba, cu sediul in Alba lulia, jud. Alba şi, pe cale de consecinţă, a obligat inculpatul la plata în favoarea părţii civile Spitalul Clinic Judeţean Cluj a sumei de 4.099,86 RON, cheltuieli de spitalizare, iar în favoarea Spitalului Judeţean de Urgenţă Alba a sumei de 320,14 lei RON, cu acelaşi titlu.
A constatat că partea civilă A.D. are gradul II de invaliditate, conform raportului de nouă expertiză efectuat în cauză de Institutul de Medicină Legală Cluj-Napoca şi avizat de Comisia de avizare şi control din cadrul I.M.L. Cluj-Napoca.
De asemenea, a admis în parte acţiunea civilă formulată de A.D., domiciliat în Jidvei, jud. Alba şi pe cale de consecinţă: în baza art. 14 C. proc. pen. raportat la art. 998, art. 999 C. civ. a obligat inculpatul C.I. la plata în favoarea acestei părţi civile a sumelor de 10.000 lei RON, daune morale şi 1284 lei RON despăgubiri materiale ( reprezentând cheltuieli de transport la unităţile medicale şi contravaloarea rapoartelor de expertiză şi alte cheltuieli aferente refacerii părţii civile, precum şi remunerarea persoanei care a lucrat ca cioban în locul părţii vătămate).
În baza art. 14 C. proc. pen. raportat la art. 998, art. 999 C. civ. a obligat inculpatul C.I. la plata în favoarea acestei părţi civile a sumei de 11.900 lei RON (contravaloarea veniturilor părţii civile pe 7 luni), cu titlul de despăgubiri eşalonate/an, începând cu anul incidentului, precum şi în continuare până la încetarea stării de nevoie.
S-a mai dispus aplicarea art. 191 C. proc. pen.
Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut că, în data de 1 noiembrie 2005, în jurul orelor 18,30, partea vătămată A.D. s-a deplasat la domiciliul inculpatului C.I., care era împreună cu fratele său C.I. întâlnindu-se cu aceştia la poarta imobilului inculpatului. Partea vătămată i-a relatat inculpatului că sluga care era angajată la oile inculpatului, numitul J.I., a luat 3 oi din turma părţii vătămate, motiv pentru care l-a anunţat că va merge să le recupereze în acea seară. Inculpatul, pe un ton aprins, i-a spus părţii vătămate să nu se ducă la stână, întrucât cele 3 oi erau amestecate printre oile inculpatului, discuţie în urma căreia, atât fratele inculpatului cât şi partea vătămată au plecat înspre casele lor. Ajuns în domiciliul său, fratele inculpatului a încercat, din nou telefonic, să-l determine pe partea vătămată să renunţe la a se duce la stână, dar a fost refuzat.
Partea vătămată împreună cu martorii P.M. şi G.I. s-a deplasat la stâna inculpatului în jurul orelor 19,30, trecând înainte pe la stâna unde se afla martorul M.I., căruia i-a cerut o lanternă.
Ajungând apoi la stâna inculpatului şi neavând asupra lor nici o lanternă sau altă sursă de lumină şi nefiind luminat nici ţarcul de oi, i-au solicitat martorului J.I. să le deschidă ţarcul pentru a-şi identifica oile şi a le recupera. Martorul J.I., fiindu-i teamă, a deschis ţarcul şi a intrat printre oi, alături de partea vătămată. Fiind întuneric, în timp ce erau aplecaţi asupra oilor, a ajuns la ţarc şi inculpatul, care l-a lovit pe partea vătămată în cap cu bâta ciobănească ce o avea asupra lui, neputându-se astfel explica motivul pentru care a fost lovit partea vătămată şi nu martorul J. care era şi el acolo.
S-a reţinut de către prima instanţă că, în mod cert, inculpatul a cunoscut cine era în ţarcul oilor, câtă vreme fusese avertizat de partea vătămată că va merge şi-şi va recupera oile, cu atât mai mult cu cât chiar fratele inculpatului a relatat că a auzit (de la angajat) că în momentul în care l-a lovit pe partea vătămată, inculpatul i-a adresat următoarele cuvinte: "na, dacă ţi-a trebuit oi".
Inculpatul, după ce l-a lovit, conştientizând că lovitura a fost puternică, l-a aşezat în căruţă şi l-a trimis acasă, observând totodată că, în căruţa cu care venise partea vătămată erau nişte furci.
Prima instanţă, constatând prezenţa părţii vătămate cu încă doi martori pe terenul inculpatului având furci depozitate în căruţă, Ie-a apreciat ca nefiind elemente apte pentru a caracteriza o ameninţare sau un atac, constatând că partea vătămata şi-a anunţat "vizita" la stână cu intenţia de a-şi recupera oile, ţarcul fiindu-i deschis de sluga inculpatului şi, anterior loviturii inculpatului, s-a aflat cu spatele la acesta, fără a-l ameninţa în vreun mod.
S-a apreciat că, nu au fost întrunite cerinţele legitimei apărări aşa cum s-a solicitat de către inculpat, întrucât deşi dorinţa inculpatului de a-şi apăra oile a fost întemeiată, nu a fost justificat modul în care a înţeles să ia atitudine, în lipsa atacului din partea părţii vătămate.
Însă, Tribunalul Alba, având în vedere sinceritatea acestuia pe parcursul procesului penal, nivelul de educaţie limitată, 6 clase, ocupaţia lui (cioban) modul în care îşi ducea traiul, precum şi disponibilitatea acestuia de a recupera prejudiciul (f. 41, dosar instanţă), a reţinut în favoarea acestuia circumstanţe atenuante.
S-au avut în vedere în acest sens şi raporturile apropiate între părţi, respectiv că fratele inculpatului era finul părţii vătămate, dar şi împrejurarea că în
cauză au fost efectuate următoarele rapoarte de expertiză medico-legală: cel întocmit sub nr. 2722/II/A/36 la data de 19 octombrie 2006 de Institutul de Medicina Legală Alba în care s-a relevat că partea civilă a prezentat sechele morfo-funcţionale grave care i-au redus capacitatea de muncă, fiind încadrabil în gradul I de invaliditate (capacitate de muncă pierdută); precum şi raportul de nouă expertiză medico-legală efectuat de Institutul de Medicină Legală Cluj-Napoca, raport avizat de Comisia de Avizare şi Control din cadrul IML Cluj-Napoca care a conchis că partea civilă se încadrează în gradul II de invaliditate.
Prima instanţă a apreciat că în drept, fapta inculpatului C.I. de a-i aplica părţii vătămate A.D. o lovitură în cap cu o bâtă ciobănească, cauzându-i leziuni grave ce i-au pus viaţa în primejdie, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de tentativă de omor, prev. de art. 20 C. pen. raportat la art. 174 C. pen.
De asemenea, instanţa a avut în vedere declaraţia martorului M.I., care a supravegheat oile după incident şi până la vânzarea acestora şi care a ştiut numărul real al ovinelor (167 oi din care 100 erau ale părţii civile şi restul de 67 ale sătenilor) şi nu actul care dovedea numărul de ovine înscrise la registrul agricol, apreciind astfel că partea civilă ar fi putut obţine pe an, cu oile sătenilor, suma de 11.900 lei RON (reprezentând brânză, lapte, lână, miel) pentru perioada februarie-octombrie, stabilind ca această sumă să o suporte inculpatul în fiecare an, cu titlul de despăgubiri civile eşalonate.
Totodată, Tribunalul Alba a constatat, totalizând cheltuielile efectuate de partea civilă cu transportul la spital, internările, tratamentele de recuperare, medicamente că acestea se ridică la suma de 1284 RON (incluzând suma reprezentând contravaloarea raportului de expertiză reţinând că acestea au fost dovedite cu martorii M.M. (fila 76 dosar fond), V.S. şi M.V. şi că inculpatul s-a arătat de acord să plătească suma de 10 milioane ROL, incluzând atât despăgubirile materiale şi morale. A mai apreciat că, în mod cert, partea civilă a suferit un prejudiciu moral, internarea repetată a părţii civile, conştiinţa de a fi bolnav, de a-şi fi pierdut capacitatea de muncă fiind tot atâtea elemente care au conturat prejudiciul moral-care trebuia reparat, iar suma de 10.000 lei (100 milioane lei ROL) s-a considerat a fi suficientă pentru repararea prejudiciului moral.
Împotriva hotărârii mai sus menţionate au declarat, în termen legal, apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Alba, inculpatul şi partea civilă.
Parchetul a criticat hotărârea atacată susţinând că s-au reţinut în mod greşit circumstanţe atenuante în favoarea inculpatului acesta neachitând prejudiciul cauzat, că nu s-a aplicat pedeapsa accesorie şi complementară, nefiind reţinute dispoziţiile art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), că nu s-a suspendat pedeapsa accesorie, iar la aplicarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere nu s-a ţinut seama de persoana condamnatului.
Apelantul inculpat a criticat hotărârea atacată susţinând că a săvârşit infracţiunea în condiţiile legitimei apărări prev. de art. 44 alin. (21) şi alin. (3) C. pen., susţinând că inculpatul, instinctual, pe întuneric, la ridicarea bruscă a inculpatului, a reacţionat fiindu-i teamă şi a lovit victima cu bâta care o avea asupra sa. A susţinut că atacul a fost realizat de victimă prin pătrunderea pe proprietatea inculpatului şi prin luarea celor trei oi, care nu-i aparţineau. A mai solicitat, ca urmare a achitării sale, în temeiul art. 10 lit. e) C. proc. pen., înlăturarea dispoziţiilor care au vizat obligarea inculpatului la plata de despăgubiri civile.
În motivarea apelului, partea civilă a criticat hotărârea atacată atât sub aspectul laturii penale şi civile solicitând instanţei condamnarea inculpatului la pedeapsa închisorii cu executarea pedepsei în regim de privare de libertate , precum şi acordarea despăgubirilor civile în cuantumul solicitat.
Curtea de Apel Alba, secţia penală, prin Decizia penală nr. 28/A din 13 martie 2008, în temeiul art. 379 alin. (1) pct. 2 C. proc. pen., a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Alba împotriva sentinţei penale nr. 343 din 19 noiembrie 2007 a Tribunalului Alba, pe care a casat-o în parte, numai pe latură penală şi numai cu privire la aplicarea pedepselor complementare şi accesorii, precum şi a legii mai favorabile şi rejudecând: în baza art. 64, art. 65, art. 66 C. pen. a aplicat inculpatului şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor civile prev. de art. 64 lit. a) şi b) C. pen. pe o perioadă de 2 ani.
În baza art. 71 C. pen. a interzis inculpatului drepturile civile prev. de art. 64 lit. a)-c) C. pen., ca pedeapsă accesorie.
În baza art. 71 alin. (5) C. pen. a suspendat condiţionat executarea pedepselor accesorii pe durata suspendării pedepsei principale.
Prin aceeaşi decizie instanţa de apel a aplicat dispoziţiile art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), menţinând celelalte dispoziţii ale sentinţei penale atacate.
Instanţa de prim control judiciar a respins ca nefondate apelurile declarate de partea civilă A.D. şi de inculpatul C.I. , obligându-i totodată, pe aceştia să păţească sumele de câte 60 lei, cu titlul de cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a decide astfel, instanţa de prim control judiciar a constatat că prima instanţă a administrat probele necesare soluţionării laturii penale, dar şi a laturii civile a cauzei, reţinând corect starea de fapt, rezultând în esenţă că în urma loviturii aplicate de inculpat în seara zilei de 1 noiembrie 2005, cu o bâtă ciobănească de esenţă de corn părţii vătămate, aceasta a suferit un traumatism cranio-cerebral acut, fractură multieschiloasă cu înfundare parietal dreaptă, leziuni care i-au pus în primejdie viaţa, salvarea victimei datorându-se intervenţiei neuro-chirurgicale efectuate în timp util. De asemenea, s-a mai reţinut că partea civilă A.D. a fost încadrat în gradul II de handicap, potrivit raportului de nouă expertiză a Institutului de Medicină Legală Cluj Napoca (f. 195), iar invaliditatea având termen de revizuire la 12 luni.
Instanţa de apel a constatat că sunt întemeiate numai parte din motivele de apel formulate şi susţinute de parchet, respectiv: cel privind neaplicarea pedepsei complementare, întrucât, în mod greşit, nu s-a aplicat pedeapsa complementară, deşi condiţiile prevăzute de art. 65 alin. (2) şi alin. (3) C. pen. erau îndeplinite; cele cu privire la neaplicarea pedepsei accesorii şi de asemenea, cu privire la împrejurarea că nu a fost suspendată această pedeapsă, deoarece pedeapsa accesorie se impunea a fi aplicată atunci când s-a dispus condamnarea la pedeapsa închisorii, potrivit art. 71 alin. (2) C. pen., iar în cazul suspendării condiţionate a executării pedepsei închisorii sau suspendării sub supraveghere se suspendă şi executarea pedepselor accesorii conform art. 71 alin. (5) C. pen.; cel prin care s-a criticat împrejurarea că instanţa de fond nu a aplicat dispoziţiile art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), deoarece numai ca urmare a aplicării modificărilor art. I pct. 30 din Legea nr. 278/2006 era posibilă aplicarea "mitior lex" şi suspendarea sub supraveghere în cazul infracţiunilor intenţionate pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 15 ani.
S-a apreciat ca fiind netemeinice criticile parchetului privind greşita reţinere a circumstanţelor atenuante şi individualizarea judiciară greşită a pedepselor, întrucât corect, s-a reţinut că lipsa antecedentelor penale, modul de trai modest, fiind cioban, nivelul redus de instrucţie şi educaţie, precum şi disponibilitatea de a recupera prejudiciul pot constitui circumstanţe atenuante.
Curtea de Apel Alba lulia a reţinut că suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei constituie o modalitate de control şi de presiune a inculpatului, precum şi de protejare a victimei, urmând ca în cazul neîndeplinirii cu rea-credinţă a obligaţiilor civile, să fie revocată suspendarea.
Totodată, instanţa de apel a mai constatat că, prin reţinerea de circumstanţe atenuante s-a realizat o judicioasă şi adecvată individualizare judiciară a pedepsei, fiind îndeplinită atât funcţia de blam, cât şi cea de prevenţie a pedepsei, asigurându-se o echitabilă şi eficientă proporţie între faptă şi rezultatul produs.
De asemenea, instanţa de prim control judiciar a apreciat motivul de apel formulat de inculpat, ca nefondat, reţinând că victima a pătruns pe poartă în stână, cu acordul martorului J.I., iar inculpatul a acţionat după acest moment, din exteriorul gardului, printr-o lovitură surprinzătoare a victimei, fără o prealabilă discuţie cu aceasta, deci în absenţa unui atac material,direct şi injust îndreptat împotriva inculpatului. S-a conchis în sensul că dispoziţiile art. 44 alin. (3) C. pen. nu au incidenţă în cauză, deoarece nu s-a probat o temere care a depăşit limitele unei apărări proporţionale, câtă vreme nu s-a produs un atac asupra inculpatului.
Totodată, s-a mai constatat de Curtea de Apel Alba Iulia că nici motivele de apel formulate de partea civilă A.D. nu pot fi primite, în cauză, neimpundu-se o majorare a pedepsei sau o schimbare a modalităţii de executare a acesteia, iar sub aspect civil, s-a apreciat că până la acel stadiu procesual despăgubirile acordate ofereau o satisfacţie rezonabilă părţii civile, fiind posibilă, funcţie de evoluţia stării de sănătate a victimei, o majorare a acestor despăgubiri.
Împotriva deciziei penale mai sus-menţionată, în termen legal, a declarat recurs inculpatul C.I., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie. Recurentul inculpat, prin intermediul apărătorului ales, a invocat drept motiv de casare dispoziţiile art. 3859 pct. 18 C. proc. pen. şi a solicitat. În esenţă, admiterea recursului, casarea ambelor hotărâri şi, pe fond, achitarea sa în temeiul dispoziţiilor art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. e) C. proc. pen. raportat la dispoziţiile art. 44 alin. (21) şi (3) C. pen., constatându-se că acesta s-a aflat în legitimă apărare atunci când a lovit partea vătămată. Cu privire la soluţionarea laturii civile, a arătat că se impune a fi respinse pretenţiile civile formulate de părţile civile, inculpatul urmând a fi obligat cel mult la pata sumei de 4000 lei în favoarea părţii civile A.D., reprezentând cheltuielile de spitalizare, în măsura în care acestea au fost dovedite.
Recursul formulat de inculpat este nefondat.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, examinând motivul de recurs invocat, cât şi din oficiu, ambele hotărâri, conform prevederilor art. 3859 alin. (3) C. proc. pen. combinate cu art. 3856 alin. (1) şi art. 3857 alin. (1) C. proc. pen., constată că ambele instanţe au reţinut în mod corect situaţia de fapt şi au stabilit vinovăţia inculpatului, pe baza unei juste aprecieri a ansamblului probator administrat în cauză, dând faptei comisă de acesta încadrarea juridică corespunzătoare.
De asemenea, se mai constată că ambele instanţe au reţinut corect situaţia de fapt, în baza probatoriilor administrate, potrivit căreia în seara zilei de 1 noiembrie 2005, în jurul orelor 19,30 partea vătămată A.D., însoţit de martorii P.M. şi G.I.A., s-a deplasat la stâna de oi a inculpatului cu intenţia de a-şi recupera trei oi luate de martorul J.I., a pătruns împreună cu acesta din urmă pe o poartă a gardului de lemn care împrejmuia stâna, dar nu a reuşit să identifice oile deoarece a fost lovit de inculpat, peste gardul înalt de 1,20 m, în zona capului, cu o bâtă ciobănească de esenţă tare. Urmare loviturii primite, victima a suferit un traumatism cranio-cerebral acut, cu înfundare parietal dreaptă, leziuni care i-au pus în pericol viaţa şi au necesitat 120-130 zile de îngrijiri medicale (conform raportului de nouă expertiză medico legală întocmit la 18 iunie 2007 de Institutul de Medicină Legală Cluj-Napoca), salvarea victimei datorându-se intervenţiei chirurgicale prompte, profesioniste şi eficace a medicilor neurochirurgi.
Deşi inculpatul C.I., în faţa instanţelor anterioare, a susţinut constant că a săvârşit infracţiunea reţinută în sarcina sa, în stare de legitimă apărare, în speţă, în mod corect ambele instanţe au constatat că nu se poate reţine incidenţa dispoziţiilor art. 44 C. pen., nefiind îndeplinită condiţia preexistentei unui atac material, direct şi injust din partea părţii vătămate împotriva inculpatului, de natură a pune în pericol grav persoana acestuia. Acest fapt a rezultat în mod indubitabil şi din modul în care a pătruns partea vătămată în stână, împrejurarea că odată sosit acolo, părţii vătămate nu i s-a refuzat accesul în ţarcul de oi, acesta intrând pe poartă cu acordul şi împreună cu cel ce avea în pază oile, martorul J.I., cu intenţia de a-şi recupera oile.
Prin urmare, motivul de recurs prin care inculpatul a susţinut că a săvârşit fapta în stare de legitimă apărare este nefondat, deoarece, în fapt, după ce partea vătămată a intrat în stâna de oi, fiind însoţit de martorul J.I., victima a fost lovită de inculpat prin surprindere, afirmaţia inculpatului "no ţi-o trebuit oi", evidenţiind faptul că rezoluţia infracţională a inculpatului fusese luată chiar din momentul când a fost anunţat de partea vătămată că urmează să vină la stână pentru a-şi identifica şi recupera cele trei oi, care îi aparţineau, dar şi faptul că acesta ştia şi cunoştea persoana celui pe care îl agresa.
Aşadar nu se poate reţine afirmaţia inculpatului că a fost luat prin surprindere când o persoană necunoscută, la adăpostul întunericului, s-a strecurat în stâna de oi, proprietatea sa şi a reacţionat violent de teama de a nu fi lovit la rândul său, întrucât din declaraţiile martorilor audiaţi în cauză rezultă că partea vătămată îl anunţase pe inculpat de iminenţa venirii sale la stână, precum şi scopul acestei „vizite".
Pe cale de consecinţă, Înalta Curte reţine că fapta inculpatului, în mod corect, s-a apreciat că întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prevăzută de art. 20 C. pen. raportat la art. 174 C. pen. cu aplicarea art. 74 şi art. 76 C. pen., susţinerile anterioare fiind lipsite de orice suport probator, iar motivul de recurs vizând achitarea nu poate fi primit.
Dealtfel, în motivarea recursului său, inculpatul a invocat, pe latură civilă, respingerea tuturor pretenţiilor civile şi obligarea cel mult a inculpatului la plata sumei de 4000 lei către partea civilă A.D., reprezentând cheltuielile de spitalizare.
Înalta Curte constată că nici acest motiv de recurs nu poate fi primit, întrucât instanţa de fond a apreciat, în mod justificat şi în urma probatoriului administrat ( înscrisuri medicale şi declaraţiile martorilor M.I., M.M., V.S. şi M.V.) că sumele la care a fost obligat inculpatul, cu titlul de despăgubiri civile (daune materiale, dar şi daune morale) oferă o satisfacţie rezonabilă părţii civile, fiind posibilă, funcţie de evoluţia stării de sănătate a victimei, o majorare a acestor despăgubiri, întrucât, în mod cert, partea civilă a suferit atât fizic cât şi moral stabilindu-i-se gradul II de handicap, iar internările repetate ale acesteia, conştiinţa de a fi bolnav, de a-şi fi pierdut capacitatea de muncă constituie tot atâtea elemente care conturează suferinţa pricinuită de inculpat, în raport de care se constată că, s-a acordat o justă compensare.
Faţă de cele menţionate mai sus, Înalta Curte, in conformitate cu prevederile art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen. va respinge ca nefondat, recursul declarat de inculpatul C.I. împotriva deciziei penale nr. 28/A din 13 martie 2008 a Curţii de Apel Alba lulia, secţia penală.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen. va obliga recurentul inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat, conform dispozitivului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul C.I. împotriva deciziei penale nr. 28/A din 13 martie 2008 a Curţii de Apel Alba lulia, secţia penală.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 300 lei, cu titlul de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 23 iunie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2244/2008. Penal | ICCJ. Decizia nr. 2261/2008. Penal → |
|---|
