ICCJ. Decizia nr. 2244/2008. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALÂ
Decizia nr.2244/2008
Dosar nr. 1175/32/200.
Şedinţa publică din 20 iunie 2008
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 17 din 7 februarie 2008, Curtea de Apel Bacău, secţia penală, a respins ca nefondată plângerea formulată de petenta SC E.I. SRL împotriva rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale dată de procuror la data de 8 octombrie 2007 în dosar nr. 483/P/2007 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău.
Pentru a pronunţa această sentinţă, prima instanţă a reţinut că prin rezoluţia atacată, în temeiul disp. art. 228 C. proc. pen. comb. cu art. 11 pct. 1 lit. b) şi art. 10 lit. b) C. proc. pen., s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de intimatul executor judecătoresc pentru săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu, prev. şi ped. de disp. art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP) cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), motivându-se că faptele nu sunt prevăzute de legea penală.
S-a reţinut în motivarea situaţiei de fapt că persoana vătămată L.I. a formulat plângere penală împotriva executorului judecătoresc B.E., pentru că la data de 06 august 2007 a pus în executare nelegal un contract de leasing, având ca obiect un autotractor şi o semiremorcă.
Ulterior, s-a depus o nouă plângere faţă de acelaşi intimat, dat fiind că la data de 20 august 2007, executorul judecătoresc a ridicat capul tractor şi semiremorca, aparţinând SC E.I. SRL, dobândite prin contractul de leasing de la o societate austriacă.
În ceea ce priveşte situaţia de fapt, instanţa fondului a reţinut că la data de 13 septembrie 2005, între societatea austriacă N.L.A., în calitate de locator şi SC B. SRL ASĂU , în calitate de utilizator s-a încheiat un contract de leasing pentru două autotractoare MAN şi 2 semiremorci cu trei axe Kogel, rata lunară fiind de 4793 Euro, scadentă la fiecare zi de 15 ale lunii următoare.
În contract s-a prevăzut că în situaţia rezilierii contractului de leasing, locatorul are dreptul să preia bunurile chiar fără înştiinţarea utilizatorului, iar acesta a declarat că este de acord cu preluarea sau îndepărtarea necesară a blocării obiectului de leasing, şi că renunţă la introducerea măsurii judiciare urmare a unei îndepărtări justificate, contractul constituind titlu executoriu.
Prin actul adiţional din data de 14 februarie 2006, contractul de leasing a fost concesionat cu toate drepturile şi obligaţiile decurgînd din actul juridic, către SC E.I. SRL, cu obligaţia cesionarului de a respecta toate prevederile contractului de leasing.
La data de 19 iulie 2007, societatea austriacă a înştiinţat firma SC H.& A. SRL de rezilierea contractului de leasing cu SC E.I. SRL, din data de 14 iulie 2007.
SC H.&A. SRL a solicitat intimatului executarea silită a cesionarului SC E.I. SRL în baza contractului de leasing, care constituie titlul executoriu prin voinţa părţilor, iar în baza acestei cereri, intimatul a somat debitoarea să predea creditorului bunurile mobile care au făcut obiectul contractului de leasing, ulterior, la data de 6,7 şi 9 august 2007 aplicând sechestru pe bunuri, pentru ca, la data de 20 august 2007, să le predea creditoarei.
Petentul a menţionat că a achitat ratele restante pe data de 17 august 2007, neavând însă posibilitatea de a anunţa executorul judecătoresc de aceasta.
Împotriva executării s-au formulat contestaţii la Judecătoria Moineşti, iar prin încheierea din data de 24 august 2007, pronunţată în dosar nr. 3515/260/2007 a acestei instanţe, a fost admisă pe cale de ordonanţă preşedinţială, suspendarea provizorie a executării solicitată de contestatoarea debitoare.
Pe rolul Judecătoriei Moineşti se află în curs de soluţionare dosar nr. 3514/260/2007 având ca obiect contestaţia la executare.
Faţă de aceste împrejurări, s-a apreciat că în cauză nu există rea credinţă a intimatului în efectuarea atribuţiilor de executare silită.
Împotriva rezoluţiei, petentul a formulat plângere la procurorul ierarhic superior, respinsă prin rezoluţia din 23 noiembrie 2007, cu motivarea că potrivit art. 8 din OG nr. 51 din 28 august 2007, modificată şi republicată, contractul de leasing constituie titlu executoriu.
Ulterior, petenta a formulat plângere la instanţă, în care a susţinut că intimatul a încălcat atribuţiile de serviciu, întrucât contractul de leasing nu constituie titlu executoriu.
Instanţa de fond, investită cu soluţionarea plângerii împotriva soluţiei de netrimitere în judecată a constatat că rezoluţiile procurorului de caz şi a procurorului ierarhic superior au reţinut corect situaţia de fapt, în sensul existenţei unui titlu executor, constând în contractul de leasing ulterior preluat de petenta, prin administratorul său, cu atât mai mult cu cât textul OG nr. 51 din 28 august 2007, modificată şi republicată prevede expres, în art. 8, că garanţiile reale şi personale constituite în scopul garantării obligaţiilor asumate prin contract, precum şi contractul de leasing constituie titlu executor.
Chiar dacă la momentul încheierii contractului de leasing şi ulterior, a actului adiţional, contractul constituia titlu executoriu numai în două situaţii, şi anume, la sfârşitul perioadei de leasing, dacă utilizatorul nu a formulat opţiunea cumpărării bunului sau a prelungirii contractului şi, respectiv, în cazul rezilierii contractului din vina exclusivă a utilizatorului, la data executării silite, contractul constituia necondiţionat titlu executoriu, norma de procedură fiind de imediată aplicare.
Oral, cu ocazia dezbaterilor, apărătorul petentei a criticat soluţia de netrimitere în judecată şi cu privire la faptul că executorul judecătoresc a pătruns pe proprietatea altor persoane, fără ca procurorul să facă cercetări şi sub acest aspect.
Faptul că aceste critici, pe o parte, au fost formulate pentru prima dată în faţa instanţei de judecată, fără a fi arătate şi în celelalte plângeri anterioare, precum şi faptul că petenta invocă prin această critică un drept al altor persoane şi nu al său, au îndreptăţit instanţa de judecată să cons[dere şi sub acest aspect că plângerea formulată este neîntemeiată.
Împotriva sentinţei a declarat recurs petenta, invocând motive de nelegalitate şi netemeinicie ale hotărârii atacate, în esenţă aceleaşi ca şi în plângerile anterior formulate în temeiul disp. art. 278 şi art. 2781 C. proc. pen.
Examinând hotărârea prin prisma criticilor recurentei, ca şi din oficiu sub toate aspectele de fapt şi de drept, conform art. 3856 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru considerentele ce se vor expune în continuare.
Potrivit art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), constituie infracţiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor fapta funcţionarului public care, în exerciţiul atribuţiilor de serviciu, cu ştiinţă, nu îndeplineşte un act ori îl îndeplineşte în mod defectuos, cauzând prin aceasta o vătămare a intereselor legale ale unei persoane.
În cauză, intimatul executor judecătoresc a fost investit cu cererea de punere în executare silită a unui titlu prezentat de creditor şi, pe parcursul executării, intimatul s-a conformat dispoziţiilor procedurale în materie.
La data executării silite, contractul de leasing prezentat de creditor reprezenta un titlu executor, chiar dacă nu intraseră în vigoare dispoziţiile art. 8 din OG nr. 51 din 28 august 2007, prin acordul de voinţă al părţilor iniţial contractante, dar pe care debitorul le acceptase prin preluarea contractului în baza actului adiţional încheiat, cu toate drepturile şi obligaţiile decurgând din contractul de leasing pentru fiecare parte.
Legiuitorul a intervenit apoi şi a atribuit contractelor de leasing putere executorie prin OG nr. 51/2007 modificată şi republicată, ale cărei dispoziţii sunt de imediată aplicare.
Mai mult, petenta, deşi susţine că a achitat ratele restante din executarea contractului de leasing la data de 17 august 2007, nu a înştiinţat executorul judecătoresc despre îndeplinirea obligaţiei contractuale.
Suspendarea executării silite s-a dispus prin încheierea din 24 august 2007, dată de Judecătoria Moineşti în dosar nr. 3515/260/2007, deci după predarea bunurilor către creditor la data de 20 august 2007.
Nu se poate reţine în sarcina intimatului săvârşirea infracţiunii de violare de domiciliu, atâta timp cât se afla în executarea unui titlu, exercitându-şi prerogativele prevăzute de lege.
Neexistând indicii pentru această infracţiune, procurorul era oprit să procedeze la extinderea cercetărilor sub acest aspect. De altfel, petenta a invocat săvârşirea unor acte de pătrundere abuzivă într-o locuinţă sau imobil doar în fata instanţei de fond.
Cele ce preced atestă că intimatul nu se face vinovat de săvârşirea infracţiunii reclamate, astfel că ordonanţa procurorului şi hotărârea primei instanţe sunt temeinice şi legale, motiv pentru care, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge ca nefondat recursul declarat de petenta.
Văzând şi disp. art. 192 alin. (2) C. proc. pen.,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul formulat de petiţionara SC E.I. SRL împotriva sentinţei penale nr. 17 din 7 februarie 2008 a Curţii de Apel Bacău, secţia penală.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 100 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 20 iunie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2237/2008. Penal | ICCJ. Decizia nr. 2257/2008. Penal → |
|---|
