ICCJ. Decizia nr. 2439/2008. Penal

Decizii penale ICCJ 2008

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALÂ

Decizia nr.2439/2008

Dosar nr. 4438/83/200.

Şedinţa publică din 16 iulie 200.

Asupra recursului penal de faţă;

Prin sentinţa penală nr. 114 din 10 martie 2008 a Tribunalului Satu Mare a fost condamnat inculpatul G.I. (fost Ş.) la 15 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza II, lit. b), d), e) C. pen. pentru săvârşirea infracţiunii de viol prev. de art. 197 alin. (2) lit. b/1) şi alin. (3) C. pen. cu aplic. art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP)

S-a făcut aplic. art. 71, art. 64 lit. a) teza II ,lit. b), d), e) C. pen.

În baza art. 350 C. proc. pen. a menţinut starea de arest a inculpatului, iar în baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) a dedus din pedeapsa aplicată durata reţinerii şi arestului preventiv de la 3 septembrie 2007 la zi.

A constatat că în cauză nu există constituire de parte civilă.

În baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen. l-a obligat pe inculpat la plata sumei de 1000 lei cheltuieli judiciare către stat, iar în baza art. 189 C. proc. pen. a dispus virarea din contul Ministerului Justiţiei în contul Baroului de Avocaţi Satu Mare a sumei de 100 lei reprezentând onorariu pentru apărător din oficiu av. D.L. conform delegaţiei din 14 ianuarie 2008 a Baroului Satu Mare.

Pentru a pronunţa această sentinţă Tribunalul Satu Mare a reţinut următoarea stare de fapt:

În seara zilei de 1 septembrie 2007, în jurul orei 19,00 inculpatul însoţit de tatăl său, de fiica minora G.A., partea vătămata din prezenta cauză, de fratele său şi soţia acestuia, precum şi o mătuşă pe nume S.M., se întorceau de la un botez la care au participat în localitatea Socond. După ce au ajuns la domiciliul inculpatului, în jurul orelor 23, pentru ca tatăl inculpatului a insistat să se întoarcă la domiciliul său din localitatea Socond, şi pentru că se afla în stare avansata de ebrietate, inculpatul s-a oferit să-l conducă o bucată de drum, chemând-o şi pe fiica sa să-i însoţească în această deplasare.

Cei doi au condus tatăl inculpatului o bucată de cea. 500 metri, după care acesta şi-a continuat deplasarea spre localitatea de domiciliu, iar inculpatul însoţit de fiica sa s-au întors spre casă. Ajunşi la marginea localităţii Stâna, lângă "legheleu" inculpatul a încercat să întreţină raporturi sexuale cu fiica sa, iar urmare a opoziţiei exprimată de aceasta a lovit-o cu pumnul în zona fetei după care, minora a cedat şi a acceptat să întreţină raport sexual cu tatăl ei.

Incidentul de la marginea localităţii a fost auzit de martorul M.M., care în declaraţia dată în faţa instanţei şi aflată la fila 79 arată că a auzit partea vătămată plângând şi solicitându-i inculpatului să o lase în pace, l-a auzit pe acesta cerându-i părţii vătămate să-i sărute organul genital, minora plângea şi se exprima "lasa-mă, lasa-mă tată" însă inculpatul a insistat şi la un moment dat a auzit-o pe minora exprimându-se "bine dar apoi mă laşi în pace".

Martorul a recunoscut după vocile auzite persoanele implicate în acest fapt, iar în ziua următoare a relatat martorei B.M., care a chemat-o pe partea vătămată şi a întrebat-o dacă cele relatate sunt reale. Potrivit depoziţiei acestei martore, aflată la fila 80 din dosarul instanţei, minora în prezenta ei, a surorii inculpatului, numita U.F. şi a martorului M. a arătat că cele auzite sunt reale, relatând totodată că de mai mulţi ani este obligată să întreţină raporturi sexuale cu tatăl ei, însă nu a povestit nimănui cele întâmplate fiindu-i frică.

Aceeaşi martora arată însă că după reîntoarcerea minorei de la Centrul de minori unde a fost încredinţată de către Direcţia Generala de protecţie a copilului, partea vătămată a relatat că nu sunt reale faptele la care s-a referit în ziua imediat următoare incidentului şi a că povestit doar pentru a se răzbuna pe tatăl ei care nu o lăsase să plece cu un băiat din localitatea Corni.

Totodată această martora a mai arătat că discuţiile pe care martorul M. Ie-a auzit între inculpat şi partea vătămată vizau refuzul acesteia din urma de a întreţine raporturi sexuale cu inculpatul.

După declanşarea cercetărilor în cauză şi arestarea inculpatului, minora a fost scoasă din mediul familiar şi dată în plasament la o mătuşă pe nume V.R., de unde ulterior a fost cazata la Centrul de Tranzit.

La insistentele mamei şi ale minorei, acesta a fost reîncredinţată familiei, însă după revenirea acesteia în localitatea de domiciliu au început ameninţările din partea fraţilor inculpatului, ameninţări care urmăreau retragerea acuzaţiilor făcute la adresa inculpatului.

Instanţa a fost sesizată cu privire la aceste ameninţări de către consilierii din cadrul Serviciului de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Satu Mare, fiind comunicată totodată dorinţa minorei de a reveni la Centru de asistenta sociala şi protecţia victimelor în scopul de a i se asigura protecţie.

Faţă de caracterul faptei reţinute în sarcina inculpatului, cum şedinţa publică ar putea aduce atingere moralei, demnităţii şi vieţii intime, şi cum Serviciu de probaţiune a sesizat instanţa cu aspectele mai sus arătate, s-a dispus judecarea cauzei în şedinţă nepublică, potrivit prevederilor art. 290 alin. (2) C. proc. pen.

În raport de aceste aspecte, minora a fost audiată în camera de consiliu la data de 14 ianuarie 2008, în prezenta apărătorului inculpatului şi a reprezentantei Direcţiei Generale de Asistenta Sociala şi Protecţia Copilului, confirmând ameninţările şi presiunile la care este supusă de către familia inculpatului. Tot cu ocazia audierii sale a relatat faptul că în seara zilei de 1 septembrie 2008 tatăl ei a încercat să întreţină raporturi sexuale cu ea, însă s-a opus, reproşându-i că "mai bine să aibă raporturi sexuale cu prietenul ei de 20 ani decât cu el: iar la auzul acestor reproşuri partea vătămată a început să plângă, tatăl ei a lovit-o cu pumnul în zona fetei, după care aceasta a cedat, culcându-se cu tatăl ei. Partea vătămată a relatat că incidentul a avut loc pe legheleu, iar în ziua următoare a fost întrebată de martorul M. dacă este adevărat că tatăl său întreţine raporturi sexuale cu ea, minora a negat de frică să nu-l înştiinţeze pe tatăl ei şi apoi acesta să o bată, însă a povestit tot mătuşii sale V.I. care a şi anunţat politia.

Tot cu acea ocazie partea vătămată a mai arătat că de le eliberarea din puşcărie a tatălui ei, acesta a forţat-o să întreţină raporturi sexuale cu el, atât normale cât şi anale, chiar i-a cerut să întreţină şi raporturi sexuale orale, însă minora a refuza şi atunci inculpatul a lovit-o cu pumnul în ureche.

Partea vătămată a mai povestit că raporturile sexuale se consumau preponderent când inculpatul se afla în stare de ebrietate, însă au fost ocazii când nu era beat şi a obligat-o să întreţină raport sexual cu el. Acestea se consumau cel mai adesea în casă, când mama părţii vătămate era plecat în sat, însă destul de frecvent inculpatul se băga în pat lângă partea vătămată şi în prezenta mamei acesteia, iar când era întrebat de ce se culcă lângă fiica lui răspunsul venea că vrea să o încălzească. în urma acestor discuţii inculpatul şi-a întrebat soţia dacă este geloasă pe fiica sa.

Un alt aspect care se impune a fi menţionat este legat de violentele fizice pe care inculpatul le exercita asupra sa, acestea fiind şi cauza păstrării sub tăcere a abuzurilor sexuale la care era supusă de către tatăl ei, de frica acestora acceptând consumarea raporturilor sexuale şi tot de teama lor nerelatând cele întâmplate.

Inculpatul a negat în mod constant comiterea faptei, arătând că totul se bazează doar pe dorinţa de răzbunare a fiicei lui, care vroia să fugă de acasă cu un băiat de etnie rromă din localitatea Corni cu care familia părţii vătămate nu erau de acord, şi nu au permis minorei să plece cu el.

Nu recunoaşte de asemenea nici incidentul din seara zilei de 1 septembrie 2008, arătând că în seara respectivă, după ce şi-a condus tatăl o bucată de drum, însoţit fiind de fiica sa, au revenit în localitate, minora a intrat în locuinţă, iar inculpatul a rămas pentru a sta de vorba cu vecinul M.M.

Aceste susţineri ale inculpatului nu sunt confirmate prin nici un mijloc de proba, martorul M. nefăcând nici o referire cu privire la vreo discuţie pe care inculpatul susţine că ar fi avut-o în seara respectiva cu el.

Potrivit referatului de evaluare efectuat, consilierii din cadrul Serviciului de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Satu Mare arată că în privinţa infracţiunii de viol pentru care este acuzat inculpatul exista doua poziţii: cea a inculpatului care este susţinută de soţia sa, de familia extinsă şi de membrii comunităţii, potrivit căruia cele arătate de partea vătămata nu sunt conforme cu realitatea, şi poziţia părţii vătămate care susţine comiterea faptei.

Inculpatul consideră că este victima dorinţei de răzbunare a fiicei lui, încercând astfel să pună capăt agresiunilor fizice pe care Ie-a manifestat fata de ea şi pentru a se putea casatori, în comunitatea de rromi fetele obişnuind să-şi întemeieze o familie încă de la vârsta de 14 ani. Oricum partea vătămată avea deja vârsta de 15 ani, a dorit să facă acest lucru, însă persoana aleasă nu a fost pe placul familiei. Inculpatul recunoaşte că manifesta violente fizice faţă de fiica sa, însă acestea le considera metode de pedepsire atunci când fiica sa pleca la discoteca sau când încerca să realizeze legături mai strânse cu diferiţi tineri, considerând că acest comportament al părţii vătămate nu este în conformitate cu valorile promovate de către familie.

Din cuprinsul aceluiaşi referat, instanţa retine că informaţiile oferite de către victima contrazic însă susţinerile inculpatului. Aceasta evidenţiază faptul că agresivitatea fizică din partea tatălui său se datora sentimentelor de gelozie pe care acesta le resimţea atunci când ea purta discuţii cu băieţi ori atunci când refuza să întreţină raporturi sexuale cu el, accentuate şi de starea de ebrietate in care se afla de cele mai multe ori. Partea vătămată susţine că tatăl său profita de orice ocazie în care rămânea singur cu ea ori îşi crea el astfel de ocazii, trimiţând-o pe mama în sat cu diferite probleme de rezolvat, luând-o cu el la muncă sau la evenimente în familie, cerând mamei să rămână acasă.

Potrivit raportului de evaluare psiho-socială a minorei, efectuat de Direcţia Generala de Asistenta Sociala şi Protecţia Copilului, întocmit în cursul urmăririi penale, se retine că abuzul sexual asupra minorei a constat în participarea la activităţi sexuale necorespunzătoare vârstei şi dezvoltării ei psihosexuale, molestare sexuala. Simptomatologia abuzului sexual este evidenta în cazul de faţă şi constă în tulburarea de stres post traumatică, episod depresiv sever, coşmaruri frecvente legate de abuz şi tatăl abuza tor.

La fila 75 din dosarul de urmărire penală se află depus Raportul de Constare Tehnico Ştiinţifica întocmit de Laboratorul de detecţie al comportamentului simulat, care concluzionează că pentru răspunsurile inculpatului la întrebările relevante ale cauzei, în traseele diagramelor poligraf s-au evidenţiat modificări psihofiziologice caracteristice reactivităţii emoţionale (enervare neuromusculara la nivel toracic şi abdominal, tensiune arteriala, creşteri de amplitudine şi durata ale curbei bioelectrice E. D.A.) care constituie indici specifici detecţiei comportamentului simulat al acestui subiect.

În raport de aspectele mai sus reţinute, vinovăţia inculpatului în comiterea faptei de scrise în actul de sesizare al instanţei este indubitabilă. Fără a lua în considerare la stabilirea vinovăţiei inculpatului faptele pe care partea vătămată le imputa acestuia, instanţa a apreciat că prin coroborarea declaraţiei pe care aceasta a dat-o atât în cursul urmăririi penale cât şi pe parcursul cercetării judecătoreşti, cu depoziţiile martorilor audiaţi, cu raportul de constare tehnico ştiinţifică şi cu cel de evaluare a minorei, şi nu în ultimul rând luând în considerare referatul de evaluare al inculpatului, se poate afirma fără nici un dubiu că inculpatul, prin constrângere şi violente a întreţinut raporturi sexuale cu partea vătămată în seara zilei de 1 septembrie 2007, faptă ce întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de viol, comisă în forma prev. şi ped. de art. 197 alin. (1), alin. (2) lit. b)1 şi alin. (3) C. pen.

Din fişa de cazier judiciar a inculpatului s-a reţinut că acesta a fost condamnat în repetate rânduri la pedepse cu executare prin privare de libertate pentru săvârşirea de infracţiuni contra patrimoniului, ultima condamnare fiind de 3 ani închisoare aplicata prin sentinţa penală nr. 1401/2001 a Judecătoriei Satu Mare, pedeapsă din executarea căreia s-a liberat la data de 16 octombrie 2002, rămânându-i un rest neexecutat de 376 zile, rest în raport de care în cauză s-a reţinut incidenţa dispoziţiilor art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), fapta fiind comisă în stare de recidiva post executorie. În raport de aceste aspecte, fata de încadrarea juridica stabilită prin actul de sesizare ai instanţei, unde a fost reţinuta comiterea faptei în stare de recidiva post condamnatorie, dându-se eficienţa prevederilor art. 37 lit. a) şi art. 61 C. pen., în şedinţa publică din 17 decembrie 2007 s-a procedat la schimbarea încadrării juridice a faptei, fiind înlăturate prevederile art. 37 lit. a) şi art. 61 C. pen. reţinându-se la încadrarea juridică dată faptei aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP)

Fapta comisă de inculpat este mai mult decât reprobabilă, gravitatea ei fiind deosebită, şi faţă de consecinţele pe care le poate avea asupra dezvoltării ulterioare fizice şi psihice a părţii vătămate, pedeapsa s-a impus a fi aplicată corespunzător.

Împotriva sentinţei penale mai sus arătate a formulat apel inculpatul G.I. solicitând admiterea acestuia, desfiinţarea sentinţei mai sus arătate şi trimiterea cauzei spre rejudecare, iar în subsidiar achitarea sa în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen., întrucât nu există fapta de viol.

În motivarea apelului s-a arătat că hotărârea este lovită de nulitate absolută, întrucât partea vătămată a fost audiată în cameră de consiliu în lipsa inculpatului şi a apărătorului său. Referitor la fapta reţinută în sarcina sa inculpatul a arătat că la dosarul cauzei există declaraţiile părţii vătămate, declaraţii contradictorii şi neconfirmate de celelalte probe administrate în cauză, martorii audiaţi arătând că partea vătămată a încercat să plece de acasă cu o persoană mai în vârstă, iar din actele medicale nu rezultă faptul că aceasta ar fi fost violată.

Prin Decizia penală nr. 43/A din 13 mai 2008 a Curţii de Apel Oradea, secţia penală şi pentru cauze cu minori, a fost respins ca nefondat apelul inculpatului.

S-a dedus prevenţia la zi şi s-a menţinut starea de arest a inculpatului.

A fost obligat apelantul inculpat la 200 lei cheltuieli judiciare către stat.

Examinând hotărârea apelată din oficiu şi prin prisma motivelor invocate, instanţa de apel a reţinut că aceasta este legală şi temeinică având în vedere următoarele motive :

În mod corect a stabilit prima instanţă starea de fapt reţinută prin rechizitoriu, împrejurările în care a fost comisă fapta, vinovăţia inculpatului, iar pedeapsa aplicată acestuia a fost individualizată în conformitate cu criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)

Din probele administrate în cauză a rezultat că în data de 1 septembrie 2007, în jurul orelor 23,00, inculpatul a plecat împreună cu partea vătămată G.A., fiica sa în vârstă de 14 ani la un botez în localitatea Socond; la întoarcerea acasă la marginea loc. Stâna inculpatul i-a cerut părţii vătămate să întreţină raporturi sexuale cu el, fiind refuzat de către aceasta, motiv pentru care i-a aplicat mai multe lovituri cu pumnii, după care a întreţinut raport sexual normal cu partea vătămată.

Starea de fapt mai sus expusă a fost dovedită cu declaraţiile părţii vătămate G.A., care a arătat că a fost violată în repetate rânduri de către inculpat, începând de la vârsta de 12 ani, dar nu a povestit nimănui despre acest lucru, deoarece inculpatul era violent şi o bătea atât pe ea cât şi pe mama ei.

Această declaraţie se coroborează şi cu celelalte probe administrate în cauză: raport medico legal, declaraţii martori M.M. şi B.M. Astfel, martorul M.M. a arătat în declaraţia dată în faţa instanţei că în seara zilei de 1 septembrie 2007 a mers la o fântână să ia apă, ocazie cu care a auzit-o pe partea vătămată plângând şi cerându-i inculpatului să o lase în pace, iar pe inculpat I-a auzit cerându-i părţii vătămate să-i sărute organul genital.

De asemenea, martora B.M. a arătat că martorul M.M. i-a relatat a doua zi cele auzite, iar ea i-a cerut părţii vătămate să vină la ea acasă unde a întrebat-o dacă este adevărat că a avut relaţii sexuale cu inculpatul; partea vătămată a început să plângă şi i-a relatat că în seara de 01 septembrie 2007 a fost violată de către inculpat, spunându-i totodată, că această situaţie durează de mai mulţi ani.

Prima instanţă a avut în vedere şi concluziile raportului de evaluare psiho socială a minorei efectuat de Direcţia generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului, întocmit în cursul urmăririi penale, din care rezultă că abuzul sexual asupra minorei a constat în participarea acesteia la activităţi sexuale necorespunzătoare vârstei şi dezvoltării ei psihosexuale, simptomatologia abuzului sexual fiind evidentă şi constând în tulburare de stres postraumatică, episod depresiv sever, coşmaruri frecvente legate de abuz şi tatăl abuzator.

Referitor la susţinerea apărătorului inculpatului potrivit căreia hotărârea primei instanţe este lovită de nulitatea absolută întrucât partea vătămată a fost audiată de prima instanţă în lipsa inculpatului şi a apărătorului acestuia, curtea constată că aceasta este neîntemeiată, din încheierea de şedinţă din 14 ianuarie 2008 rezultând că într-adevăr audierea acesteia s-a făcut în cameră de consiliu în lipsa inculpatului, însă apărătorul desemnat din oficiu, av. D.N., pentru a-l asista pe inculpat a fost prezent, şi a luat cunoştinţă de conţinutul declaraţiilor date de aceasta, având posibilitatea să-i pună întrebări acesteia, exercitându-şi astfel drepturile de apărător. Audierea în cameră de consiliu a părţii vătămate în lipsa inculpatului este justificată câtă vreme din actele aflate la dosarul cauzei rezultă că în acea perioadă partea vătămată minoră fusese ameninţată de aparţinătorii familiei inculpatului, cu agresiuni fizice, în scopul schimbării declaraţiei pe care a dat-o în faţa organelor de urmărire penală cu privire la faptul că a fost violată de către inculpat, în sensul de a nu mai recunoaşte abuzul sexual (f. 32 dos. primă instanţă).

Faţă de motivele mai sus arătate, Curtea a constatat că apelul declarat de inculpatul apelant este nefondat.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpatul G.I., invocând cazurile de casare prev. de art. 385/9 pct. 18 şi 14 C. proc. pen. şi solicitând în principal achitarea sa în baza art. 11pct. 2lit. a) rap. la art. 10 lit. c) C. proc. pen. iar în subsidiar redozarea pedepsei. În dezvoltarea motivelor de recurs, s-a susţinut că inculpatul nu a comis fapta pentru care este cercetat, acuzaţii le ce i-au fost aduse de către partea vătămată fiind un act de răzbunare, iar în privinţa individualizării pedepsei s-au invocat circumstanţele personale ale inculpatului.

Examinând hotărârea recurată prin prisma criticilor formulate şi a cazurilor de casare susmenţionate.

Curtea constată că recursul este nefondat.

În ce priveşte prima critică formulată de inculpat, grava eroare de fapt, în sensul prev. de art. 385/9 pct. 18 C. proc. pen. presupune existenţa unei contradicţii evidente, esenţiale şi necontroversate între probele administrate în cauză şi starea de fapt reţinută de instanţele de fond şi/sau apel, având drept consecinţă o rezolvare greşită a acţiunii penale.

În speţă, chiar dacă inculpatul a negat în mod constant săvârşirea infracţiunii pentru care este cercetat, vinovăţia sa a fost stabilită în urma coroborării probelor administrate în cauză, conform art. 63alin. (2) C. proc. pen.

Astfel, declaraţiile constante ale părţii vătămate, fiica minoră a inculpatului sunt susţinute de declaraţiile martorului M.M. de concluziile raportului medico-legal întocmit în cauză, precum şi cele ale raportului de constatare tehnico-ştiinţifică în urma examinării inculpatului cu tehnica de tip poligraf.

Credibilitatea afirmaţiilor acuzatoare ale părţii vătămate este susţinută de raportul de evaluare psihologică întocmit de Direcţia generală de asistenţă socială şi protecţia copilului, care atestă faptul că evaluarea psihologică a victimei, interviul, observarea directă şi simptomatologia acesteia indică posibilitatea existenţei unor agresiuni de natură sexuală-molestare sexuală (fil.41 d.u.p.). De altfel, partea vătămată şi-a menţinut poziţia procesuală iniţială şi în faza de judecată, inclusiv cu ocazia confruntării cu inculpatul (fila 49 d. fond).

Incidentul din seara zilei de 1 septembrie 2007,constând în constrângerea victimei de a întreţine raport sexual cu inculpatul, a fost confirmat de martorul M.M., care i-a văzut pe cei doi în pădurea de la marginea localităţii Stâna şi a auzit-o pe partea vătămată plângând şi cerându-i inculpatului să o lase în pace, precum şi de martora B.M. ;căreia victima i-a relatat a doua zi cele întâmplate.

Raportul de constatare medico-legală confirmă la rândul său faptul că partea vătămată a suferit violenţe în regiunea fronto-parietală şi la nivelul spatelui ce pot data din ziua de 1 septembrie 2007, fără a se putea evidenţia prezenţa unor eventuali spermatozoizi în secreţia vaginală şi anală (în condiţiile în care victima a fost examinată la data de 3 septembrie 2007).

În ce priveşte poziţia procesuală adoptată de inculpat încă din faza de urmărire penală, de nerecunoaştere a faptei, raportul de constatare tehnico-ştiinţifică întocmit în urma examinării inculpatului cu tehnica de tip poligraf a concluzionat în sensul că răspunsurile acestuia la întrebările relevante ale cauzei (referitoare chiar la întreţinerea de relaţii sexuale prin constrângere cu victima) au evidenţiat modificări psihofiziologice caracteristice reactivităţii emoţionale care constituie indici specifici detecţiei comportamentului simulat.

De altfel, deşi inculpatul nu a recunoscut săvârşirea infracţiunii, el nu a putut oferi nici o explicaţie pentru cele relatate de martorul M.M. şi nici pentru concluziile raportului de constatare medico-legală.

Toate aceste mijloace de probă au fost corespunzător evaluate de către instanţele de fond şi apel, care au soluţionat în mod corect acţiunea penală cu care au fost investite, condamnându-l pe inculpat pentru infracţiunea pentru care acesta a fost trimis în judecată.

Nici critica referitoare la individualizarea pedepsei nu este întemeiată. Pedeapsa de 15 ani închisoare, situată între minim şi maxim, reflectă criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), respectiv gradul ridicat de pericol social al faptei comise, împrejurările în care a fost comisă(victima fiind propria fiică),consecinţele negative pe care aceasta le va avea în planul dezvoltării fizice şi psihice a victimei(în condiţiile în care ea nu împlinise încă 15 ani),circumstanţele personale ale inculpatului(care a suferit până în prezent 7 condamnări, ceea ce denotă un dispreţ constant pentru valorile ocrotite de legea penală),ca şi atitudinea pe care a înţeles să o adopte pe parcursul procesului penal.

Toate aceste circumstanţe reale şi personale au fost avute în vedere la stabilirea cuantumului pedepsei, neexistând motive care să justifice coborârea acesteia sub limita stabilită de prima instanţă şi menţinută de instanţa de apel.

În consecinţă, cum ambele critici formulate de inculpat sunt neîntemeiate, Curtea va respinge recursul declarat de inculpat, deducând prevenţia la zi şi obligându-l la plata cheltuielilor judiciare către stat conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul G.I. împotriva deciziei penale nr. 43/A din 13 mai 2008 a Curţii de Apel Oradea, secţia penală şi pentru cauze cu minori.

Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului timpul reţinerii şi al arestării preventive de la 3 septembrie 2007 la 16 iulie 2008.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei reprezentând onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 16 iulie 2008.

← ICCJ. Decizia nr. 2420/2008. Penal  ICCJ. Decizia nr. 2441/2008. Penal →

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 2439/2008. Penal