ICCJ. Decizia nr. 2882/2008. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.2882/2008
Dosar nr. 17007/99/2008
Şedinţa publică din 19 septembrie 2008
Asupra recursului de faţă;
În baza actelor dosarului, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 648 din 15 octombrie 2007 Tribunalul laşi a dispus condamnarea inculpatului L.C., la 7 ani şi 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de loviri cauzatoare de moarte şi 3 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat, prev. de art. 209, art. 209 lit. d), e) şi g) C. pen.
În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., au fost contopite pedepsele aplicate, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 7 şi 6 luni închisoare.
S-a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
Prin aceeaşi hotărâre, în baza art. 14 şi art. 346 alin. (1) C. proc. pen. rap. la art. 998-999 C. civ. s-a dispus obligarea inculpatului la plata sumei de 3000 lei despăgubiri materiale şi anume 3.000 lei daune morale către partea civilă M.M.
A mai fost obligat inculpatul la plătească Spitalului de Urgenţă „ Sf, Treime" laşi suma de 4642 lei despăgubiri civile.
În baza art. 189 C. proc. pen., onorariile de avocat din oficiu în cuantum de 180 lei au fost incluse în cheltuielile judiciare avansate de către stat.
În baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen. a fost obligat inculpatul să plătească suma de 2040 lei cheltuieli judiciare avansate de stat, din care suma de 180 lei reprezentând onorariul de avocat din oficiu, suma de 660 lei contravaloarea expertizei medico-legale, care a fost achitată din fondurile Tribunalului laşi, prin serviciul contabilitate.
Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 493 din 30 iunie 2005 Tribunalul laşi a dispus condamnarea inculpatului L.C., la 7 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de loviri cauzatoare de moarte şi 3 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat, prev. de art. 209, art. 209 lit. d), e) şi g) C. pen.
În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., au fost contopite pedepsele aplicate, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 7 ani închisoare, la care a fost adăugat un spor de 6 luni închisoare, în final inculpatul urmând să execute 7 ani şi 6 luni închisoare.
S-a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
Prin aceeaşi hotărâre s-a dispus obligarea inculpatului la plata sumei de 30.000.000 ROL despăgubiri materiale către partea civilă M.M.
A mai fost obligat inculpatul la plata sumei de 46.427.590 ROL către Casa de Asigurări de Sănătate laşi, precum şi la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut următoarea situaţie de fapt:
În ziua de 4 octombrie 2004, inculpatul L.C. împreună cu martorul T.V. şi B.G. au recoltat porumb pentru un cetăţean din comuna Ciurea, judeţul laşi, consumând băuturi alcoolice.
În aceeaşi zi, în jurul orelor 20,00-21,00 cei doi, aflaţi în stare de ebrietate au plecat din comuna Ciurea spre localitatea de domiciliu, respectiv Lunca Cetăţuii, şi întrucât martorul B.G. nu se putea ţine pe picioare, era sprijinit de cel doi.
La un moment dat, pe drum, în timp ce martorul T.V. îl ducea pe martorul B.G., inculpatul L.C. a rămas în urmă pentru a-şi satisface necesităţile fiziologice.
Între timp, din spate venea pe bicicletă victima M.C., având pe ghidon o sacoşă ce conţinea doi litri de ulei de motor şi o bucată de plăcintă cu mere. Aceasta l-a izbit cu bicicleta în spate pe martorii T.V. şi B.G., doborându-i la pământ, iar împreună cu ei au căzut şi biciclistul victimă.
Văzând că biciclistul se află în stare de inconştienţă, martorul T.V. l-a ridicat şi l-a dus la marginea şanţului, stropindu-l cu ţuică pe faţă, pentru a-şi reveni.
Constatând că victima şi-a revenit, martorul T.V. l-a luat pe martorul B.G. şi şi-au continuat drumul.
Din urmă a venit inculpatul L.C. care înjurând că a din cauză că prietenii săi au fost loviţi de bicicletă, i-a aplicat victimei o lovitură propulsând-o. În cădere, victima s-a lovit la cap de suprafaţă dură şi a rămas în acel loc.
Inculpatul L.C., profitând de starea victimei, i-a sustras sacoşa în care se aflau doi litri de ulei de motor şi o bucată de plăcintă cu mere şi i-a ajuns din urmă pe martorii T.V. şi B.G., aducându-le la cunoştinţă că a lut bunurile mai înainte menţionate, de la biciclist.
Ajungând la domiciliul martorului B.G. în localitatea Lunca Cetăţii, inculpatul a constatat că sticlele conţin ulei de motor, exprimându-şi regretul că nu i-a luat victimei M.C., pantofii în loc de aceste sticle.
Peste câteva zile, martorul B.G. găsind sticlele cu ulei de motor la domiciliul său, Ie-a vândut martorului T.V. pentru suma de 100 lei.
Victima M.C. a fost internată în dimineaţa zilei de 5 octombrie 2004 în Spitalul nr. 3 laşi, în stare de comă, fiind supusă unei intervenţii chirurgicale, însă la data de 11 octombrie 2004 a decedat.
Din raportul de constatare medico-legală - necropsie - a rezultat că, moartea numitului M.C., în vârstă de 44 ani a fost violentă şi s-a datorat comei cerebrale şi s-a datorat comei traumatice, consecinţa contuziei cerebrale şi pontine, diacerării cerebrale, hematoamelor intracerebrale şi subdural, hemoragiei subarahnoidiene, produs în cadrul unui traumatism cranio-facial cu fractură de calotă şi bază de craniu, complicată în evoluţie cu bronhopneomonie.
S-a mai arătat că, aspectul şi topografia leziunilor pledează pentru producerea lor prin lovire cu corpuri contondente, urmată de cădere.
Instanţa de fond a reţinut că, inculpatul a prezentat, diferit, prin declaraţiile succesive implicarea sa în antecedenţa cauzală a rezultatului produs, respectiv în declaraţiile din 16 octombrie 2004 arătând că victima nu a fost lovită de el sau de ceilalţi doi prieteni, aceasta fiind doar ridicată şi dusă în şanţul şoselei, unde a fost stropită cu ţuică de către martorul T.V., după care a lăsat-o acolo, întrucât aceasta a început să respire, pentru ca apoi, prin declaraţiile din 20 octombrie 2004 şi respectiv 9 ianuarie 2005, să recunoască împrejurarea că atât el cât şi T.V. au lovit victima uşor, cu palmele peste faţă, pentru a-şi reveni, lăsând-o în şanţ.
Martorul T.V. a confirmat şi la urmărirea penală şi la instanţă că victima a căzut din izbitura cu bicicleta, cu capul pe asfaltul şoselei, detailând la instanţă că, această cădere s-a produs în cap, după ca a făcut un semicerc în aer şi că, venind din urmă, inculpatul a înjurat-o sub motivul că a dat cu bicicleta peste prietenii lui şi fiind mai înainte, a auzit o bufnitură din spate, din locul în care era căzut în şanţ victima şi unde ajunsese inculpatul, nevăzând însă ce se întâmplă, întrucât se ţinea de el B.G.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel inculpatul criticând-o pentru neleglitate şi netemeinicie.
Prin Decizia nr. 69 din 7 martie 2006 Curtea de Apel laşi a respins, ca nefondat apelul formulat de către inculpatul L.C.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs inculpatul L.C.
Prin Decizia nr. 4319 din 5 iunie 2006 Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a admis recursul declarat de inculpatul L.C., a casat hotărârea atacată, s-a dispus casarea acesteia şi sentinţa penală nr. 493 din 30 martie 2006 a Tribunalului laşi şi s-a trimis cauza pentru rejudecare la instanţa de fond.
Pentru a pronunţa această hotărâre, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a constatat că, este necesar a fi lămurite unele aspecte şi anume, să se solicite Institutului de Medicină Legală să precizeze care sunt leziunile dintre cele crani-o faciale descrise, produse prin lovire cu corpuri dure şi care prin cădere, dacă leziunile cerebrale care au indus coma cerebrală, responsabilă de deces, alături de bronho-pneumonic, au putut fi produse prin lovire directă cu corpuri contondente sau numai în mecanismul complex constatat al traumatismului cranio-facial, respectiv lovire directă urmată de cădere, dacă în succesiunea lor, era posibil mai înainte producerea traumatismului cranian prin cădere şi numai ulterior să fi fost produse leziunile faciale prin lovire, ipoteză în care să se stabilească dacă există legătură de cauzalitate între lovire şi rezultat.
Pe fond după casare, prima instanţă a solicitat Institutului de Medicină Legală iaşi să precizeze care sunt leziunile, dintre cele cranio-faciale descrise, produse prin lovire cu corpuri contondente şi care prin cădere, dacă leziunile cerebrale care au indus coma cerebrală. Responsabilă de deces, alături de bronho-pneomonie, au putut fi produse prin lovire directă cu corpuri contondente sau numai în mecanismul complex constatat al traumatismelor cranio-faciale, respectiv lovire directă urmată de cădere, dacă în succesiunea lor, era posibilă mai înainte producerea traumatismului cranian prin cădere şi numai ulterior să fi fost produse leziunile faciale prin lovire, ipoteză în care să se stabilească dacă există legătură de cauzalitate între lovire şi rezultat.
S-a mai reţinut că, prin adresa nr. 2188/265 din 26 februarie 2007, Institutul de Medicină Legală laşi a formulat precizările în cauză, conform adresei înaintată cu obiectivele enumerate.
S-a mai arătat că, la termenul de judecată din 3 septembrie 2007 Institutul Naţional de Medicină Legală „Mina Minovici" a înaintat avizul Comisiei Superioare.
Din raportul e necropsie rezultă că moartea victimei M.C. a fost violentă, ea s-a datorat comei cerebrale, hematoamelor intracerebral şi subdural, hemoragiei subarahnoide produs în cadrul unui traumatism cranio-facial cu fractură de calotă şi bază craniană, complicată în evoluţie cu bronhopneomonie.
S-a mai arătat în acelaşi act medical că, aspectul şi topologia leziunilor pledează pentru producerea lor prin lovire cu corpuri contondente urmată de cădere, iar decesul poate data din 17 octombrie 2004.
În considerentele hotărârii s-a mai arătat că, faţă de raportul de constatare medico-legală nr. 3298 din 1 noiembrie 2004, Institutul de Medicină Legală laşi, cu adresa nr. 2188/265 din 26 februarie 2007 face precizarea că, moartea victimei M.C. a fost violentă şi s-a datorat comei cerebrale traumatice, consecinţa contuziei cerebrale şi pontine, diacerării cerebrale, hematoamelor intracerebral şi subdural, hemoragiei subarahnoidiene, produsă în cadrul unui traumatism cranio-facial cu fractură de calotă şi bază de craniu, complicată de evoluţie cu bronhopneumonie, iar aspectul şi topologia leziunilor pledează pentru producerea lor prin lovire cu corpuri contondente urmată de cădere.
Leziunile de violenţă descrise la examenul extern şi fractură de bază de craniu la nivelul etajului anterior stâng au fost produse prin loviri active repetate cu corpuri contondente.
Prin acelaşi act medical s-a mai atestat că, infiltraţiile hemoragice occipitale bilaterale, fractura occipitală dreaptă cu iradiere în baza craniului în etajul posterior drept sunt leziuni în cădere, iar leziunile cerebrale (hematom subdural F stâng, hematom intracerebral F stâng) diacerare şi contuzie cerebrală FT stâng contuzie pontină sunt leziuni contralovitură.
S-a concluzionat că, din cauza gravităţii leziunilor cranio-cerebrale, ipoteza de cădere, urmată de lovire este puţin probabilă.
S-a mai reţinut că, prin adresa nr. E 1/5303/2007, Comisia Superioară de Medicină Legală din Institutul Naţional de Medicină Legală „Mina Minovici" nr. 3298 din 1 noiembrie 2004 efectuat de Institutul de Medicină Legală laşi, precum şi completările acestuia din 9 februarie 2005 şi 26 februarie 2007, cu precizarea că, leziunile s-au produs prin loviri repetate cu şi de corpuri dure.
Instanţa de fond a apreciat că, fapta inculpatului L.C., care în seara de 4 octombrie 2004 i-a aplicat victimei o lovitură cu pumnul peste faţă, aceasta căzând la pământ, producându-i un traumatism cranio-cerebral cu fractură de calotă şi bază craniană complicată de evoluţie cu bronhopneumonie, care au dus la decesul victimei la data de 17 octombrie 2004, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de loviri cauzatoare de moarte, faptă prevăzută de art. 183 C. pen.
S-a mai constatat că, fapta aceluiaşi inculpat care după ce a lovit victima a sustras sacoşa acesteia, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de furt calificat, prevăzută de art. 208-209 alin. (1) lit. d), e) şi g) C. pen.
Cu privire la latura civilă instanţa de fond a apreciat că, din probele administrate în cauză se impune a-l obliga pe inculpat la acoperirea despăgubirilor materiale în cuantumul solicitat.
Astfel, în declaraţiilor martorilor B.M., P.V. aceştia au relata că, partea civilă, soţia victimei, a efectuat cheltuieli pentru înmormântarea victimei şi praznicele ulterioare, în sumă de 3000 lei.
Cu privire la daunele morale, instanţa de fond a constatat că, prin infracţiunea săvârşită , inculpatul a creat un prejudiciu moral părţii civile şi anume, soţiei victimei, M.M.
Astfel, s-a reţinut că victima era singura întreţinătoare a familiei iar soţia sa a rămas văduvă şi cu 4 copii. Iar pentru acoperirea acestui prejudiciu instanţa a obligat inculpatul la plata daunelor morale în cuantum de 3000 lei.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel inculpatul L.C., invocând nelegalitatea şi netemeinicia hotărârii.
În motivarea apelului, inculpatul a arătat că este nevinovat şi că probele administrate în cauză nu dovedesc cu certitudine că el ar fi lovit victima şi că ar fi deposedat-o de bunuri. A solicitat să se dispună reaprecierea materialului probator administrat, desfiinţarea hotărârii atacate şi achitarea sa, în baza art. 11 pct. 2 lit. a), rap. la art. 10 lit. c) C. proc. pen.
În subsidiar a solicitat reducerea pedepsei aplicate.
Prin Decizia penală nr. 1 din 8 ianuarie 2008 Curtea de Apel laşi a admis apelul declarat de inculpatul L.C., a dispus desfiinţarea în parte hotărârii atacate, sub aspectul laturii penale.
În rejudecare, instanţa de apel a repus în individualitatea lor pedepsele aplicate inculpatului. A redus pedeapsa aplicată pentru săvârşirea infracţiunii de loviri cauzatoare de moarte, prevăzută de art. 183 C. pen., de la 7 ani şi 6 luni închisoare la 6 ani închisoare.
A fost menţinută pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată aceluiaşi inculpat pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat, prevăzută de art. 208-209 alin. (1) lit. d), e) şi g) C. pen.
Au fost menţinute dispoziţiile vizând contopirea pedepselor principale, inculpatul urmând să execute pedeapsa cea mai grea de 6 ani închisoare.
Au fost menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei atacate.
Cheltuielile judiciare efectuate în apel au rămas în sarcina statului, iar onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu de Baroul Iaşi, în cuantum de 100 lei urmând să fie avansat din fondul special al Ministerului Justiţiei. Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de control judiciar a apreciat că, din probele administrate în cauză, respectiv declaraţiile martorilor B.G. T.V. şi V.T., coroborate cu raportul medico-legal efectuat în cauză, rezultă cu certitudine că inculpatul a săvârşit faptele reţinute în sarcina sa.
Totodată, instanţa de apel a apreciat că, se impune reducerea pedepsei aplicată inculpatului pentru săvârşirea infracţiunii de loviri cauzatoare de moarte, prevăzută de art. 183 C. pen., de la 7 ani şi 6 luni închisoare la 6 ani închisoare, având în vedere că şi instanţa de fond a arătat în considerente că va aplica acestuia pedepse orientate spre minimul special, care este mult mai mic.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs inculpatul L.C., solicitând admiterea acestuia, casarea hotărârilor pronunţate în cauză şi în principal, achitarea sa pentru infracţiunea de loviri cauzatoare de moarte, prevăzută de art. 183 C. pen., în baza art. 11 pct. 2 lit. a), rap. la art. 10 lit. c) C. proc. pen., întrucât nu este autorul acesteia.
În subsidiar, acelaşi inculpat a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârilor pronunţate în cauză şi reducerea pedepselor aplicate.
Examinând recursul în raport de cazurile de casare invocate, care se încadrează în dispoziţiile art. 3859 pct. 18 şi 14 C. proc. pen., Înalta Curte constată că acesta este nefondat pentru considerentele ce urmează.
Verificând actele şi lucrările dosarului se reţine că instanţele au stabilit corect situaţia de fapt şi vinovăţia inculpatului L.C., conform materialului probator amplu şi judicios administrat în cauză, iar instanţa de apel a realizat o justă individualizare a pedepsei în raport de criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)
Astfel, susţinerile inculpatului L.C. în sensul că nu el este autorul infracţiunii de loviri cauzatoare de moarte, prevăzută de art. 183 C. pen. comisă asupra victimei M.C., sunt infirmate de probele administrate în cauză.
Din declaraţiile martorilor B.G. şi T.V. rezultă că, la data 4 octombrie 2004, după ce aceştia împreună cu inculpatul L.C. au lucrat în gospodăria unui cetăţean din comuna Ciurea, au consumat băuturi alcoolice.
Seara, în jurul orelor 20-21 inculpatul şi martorii menţionaţi fiind în stare de ebrietate, au plecat din comuna Ciurea spre localitatea de domiciliu, respectiv Lunca Cetăţuii.
Întrucât martorul B.G. se afla într-o stare avansată de ebrietate, era dus pe rând atât de inculpat, cât şi de martorul T.V.
În timp ce mergeau pe marginea drumului, inculpatul a rămas în urmă, pentru a-şi satisface necesităţile fiziologice.
Dinspre comuna Ciurea se deplasa pe o bicicletă victima M.C., care avea pe ghidon o sacoşă.
Din declaraţiile aceloraşi martori mai rezultă că, victima i-a izbit cu bicicleta, în timpul mersului, motiv pentru care, împreună cu ei a căzut la pământ şi victima. Martorul T.V. a ridicat victima şi a aşezat-o pe marginea drumului, stropind-o cu ţuică.
Inculpatul L.C. care s-a apropiat de grupul celor trei persoane, a înjurat-o pe victimă, reproşându-i că i-a izbit cu bicicleta prietenii săi.
Martorii B.G. şi T.V. şi-au continuat drumul pe jos, iar inculpatul L.C., rămânând cu victima şi văzând că ea se ridică, i-a aplicat o lovitură, în cădere aceasta lovindu-se la cap de suprafaţă dură.
Profitând de starea victimei, inculpatul i-a luat sacoşa în care se afla o bucată de plăcintă şi două sticle ce conţineau ulei de motor.
Din declaraţia martorului T.V. rezultă că, martorul B.G. i-a vândut sticlele cu ulei de motor.
Depoziţiile martorilor B.G. şi T.V. se coroborează cu aspectele relevate în raportul de constatare tehnico-ştiinţifică privind detecţia psihologică a comportamentului simulat întocmit de Inspectoratul de Poliţie Judeţean laşi, Serviciul Criminalistică, (filele 52-54 din dosarul de urmărire penală), care atestă printre altele, faptul că, inculpatul L.C. a recunoscut că, că la data de 4 octombrie 2004 I-a lovit pe M.C. cu palmele, însă în dorinţa de a-l trezi din starea de leşin.
De asemenea, expertizele medico-legale efectuate în cauză confirmă faptul că moartea victimei a fost violentă, iar gravitatea leziunilor pe care Ie-a suferit au avut ca urmare decesul acesteia.
Cum probele administrate în cauză nu au dovedit că victima M.C. ar fi decedat în alte împrejurări, faptul că inculpatul L.C. este autorul infracţiuni de loviri cauzatoare de moarte, a fost în mod justificat reţinută de instanţe, astfel că, nu se constată existenta vreunui temei care să determine achitarea sa în sensul în care acesta a solicita.
Aşadar, se apreciază că, primul motiv de recurs invocat, referitor la eroarea gravă de fapt, este nefondat şi urmează să fie respins ca atare.
Cu privire la individualizare judiciară a pedepsei aplicată inculpatului se constată că, instanţa de apel a ţinut seama toate criteriile prevăzute de dispoziţiile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), respectiv, gradul ridicat de pericol social al faptelor, modalitatea şi împrejurările comiterii lor şi de consecinţele acestora, respectiv decesul victimei.
În acest sens, s-a avut în vedere că, inculpatul în loc să acorde ajutor victimei care se afla într-o stare gravă, urmare izbirii de martorii B.G. şi T.V. şi căderii de pe bicicletă, i-a mai aplicat şi lovituri, lăsând-o în stare de inconştienţă şi i-a mai sustras sacoşa pe care o avea asupra ei, profitând de neputinţa ei.
De asemene, la stabilirea şi aplicarea pedepsei inculpatului, instanţa de apel a mai avut în vedere faptul că, acesta a avut o atitudine procesuală nesinceră, pe parcursul desfăşurării procesului penal, negând constant că el este autorul faptei, este cunoscut cu antecedente penale fiind anterior condamnat pentru săvârşirea unor infracţiuni ce implică violenţă.
Astfel pedeapsa rezultantă de 6 ani închisoare este suficientă pentru atingerea scopului şi funcţiilor preventive şi reeducative astfel cum sunt prevăzute de art. 52 C. pen., neexistând temeiuri pentru reducerea ei.
Aşadar, se constată că nici cel de-al doilea motiv de recurs invocat de inculpat nu este fondat, urmând să fie respins.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., urmează ca recursul declarat de inculpatul L.C. să fie respins, ca nefondat,
În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul inculpat urmează să fie obligat la plata sumei de 300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei reprezentând onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul inculpat L.C. împotriva deciziei penale nr. 1 din 8 ianuarie 2008 a Curţii de Apel laşi, secţia penală.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei reprezentând onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 19 septembrie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2849/2008. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 2885/2008. Penal. Tâlhărie (art.211 C.p.).... → |
|---|
