ICCJ. Decizia nr. 2885/2008. Penal. Tâlhărie (art.211 C.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.2885/2008
Dosar nr. 13430/3/2008
Şedinţa publică din 19 septembrie 2008
Asupra cererii de faţă,
Examinând actele dosarului constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 1008 din 18 iulie 2007, Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, a condamnat, printre alţii, pe inculpatul S.C. zis T. la pedeapsa de 8 ani şi 6 luni închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen. pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. b) şi alin. (21) lit. a) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP)
In baza art. 71 C. pen. a interzis inculpatului, pe durata executării pedepsei, exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
S-a dispus obligarea inculpatului S.C., în solidar cu ceilalţi doi inculpaţi condamnaţi în aceeaşi cauză, la plata sumei de 45.000 lei către partea civilă SC C.P.S. SRL şi la plata sumei de 15.000 lei către partea civilă B.P.
Prin Decizia penală nr. 351 din 30 octombrie 2007, Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, a admis apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti şi de părţile civile B.P. şi SC C.P.S. SRL împotriva sentinţei penale nr. 1008 din 18 iulie 2007 a Tribunalului Bucureşti, secţia I penală, a desfiinţat parţial sentinţa şi, în fond, în baza art. 118 C. pen. i-a interzis inculpatului T.M.R. prezenţa în municipiul Bucureşti pe o perioadă de 5 ani după executarea pedepsei. S-au menţinut celelalte dispoziţii ale hotărârii.
Au fost respinse, ca nefondate, apelurile declarate de inculpaţii T.M.R. şi S.M.C. împotriva aceleiaşi sentinţe.
Prin Decizia nr. 1084 din 25 martie 2008, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, a respins, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii S.M.C. şi T.M.R., precum şi recursurile declarate de părţile civile SC C.P.S. SRL şi B.P. împotriva deciziei penale nr. 351 din 30 octombrie 2007 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
La data de 7 aprilie 2008, S.C., aflat în Penitenciarul Jilava, s-a adresat Tribunalului Bucureşti, secţia I penală, şi a contestat hotărârea sa de condamnare, arătând că nu a putut participa nici la judecarea în fond a cauzei, nici în apel, deoarece înainte cu două zile de judecata în fond a fost arestat în altă cauză şi nu a fost citat la locul de deţinere.
Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, prin sentinţa penală nr. 542 din 25 aprilie 2008, luând act de precizarea făcută de S.C. în şedinţa din 25 aprilie 2008, a considerat cererea „contestaţie în anulare" şi şi-a declinat competenţa în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, ca instanţă de control judiciar.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, în baza art. 389 alin. (1) C. proc. pen., şi-a declinat competenţa de judecare a contestaţiei în anulare în favoarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Înalta Curte examinând actele şi lucrările dosarului constată următoarele:
Referitor Ia obiectul cererii formulate de inculpatul S.C., Înalta Curte urmează a constata că îl constituie apelul declarat de inculpat împotriva sentinţei penale nr. 1008 din 18 iulie 2007 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, în dosarul cu nr. unic 29759/3/2006, iar nu recurs ori contestaţie în anulare.
Inculpatul S.C. nu a putut lua cunoştinţă de conţinutul sentinţei, deoarece, astfel cum rezultă din dovada de comunicare a hotărârii către acest inculpat, a fost restituită copia minutei, cu menţiunea „destinatar necunoscut" (acte aflate la filele 16-17 din dosarul nr. 29759/3/2006 - 647/2007).
Astfel fiind, inculpatul nu a cunoscut conţinutul hotărârii de condamnare, motiv pentru care nu a declarat apel.
Cererea sa depusă la 7 aprilie 2008, prin care cere rejudecarea cauzei, întrucât nu a fost legal citat şi nu a cunoscut conţinutul sentinţei şi deciziei, fiind arestat în altă cauză, nu poate fi altfel considerată decât apel iar nu recurs (prin decizie fiind menţinută hotărârea primei instanţe în privinţa sa).
De asemenea, obiectul cererii nu îl poate constitui nici contestaţie în anulare, deoarece Înalta Curte nu s-a pronunţat în recurs cu privire la acest inculpat (care la data pronunţării deciziei în apel şi a celei în recurs era deja arestat în altă cauză). Nefiind legal citat, S.C. nu a putut să exercite nici o cale de atac).
Cu privire la starea de arest a inculpatului, se va dispune punerea, de îndată, în libertate, dacă nu este arestat în altă cauză.
Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpat, în sumă de 100 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
în consecinţă, Înalta Curte va trimite cererea de apel a inculpatului S.C. împreună cu dosarul cauzei, spre competentă soluţionare la Curtea de Apel Bucureşti.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Constată că obiectul cererii formulată de inculpatul S.C. adresată Tribunalului Bucureşti la data de 7 aprilie 2008, îl constituie apelul declarat de acesta împotriva sentinţei penale nr. 1008 din 18 iulie 2007 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, în dosarul nr. unic 29759/3/2006 şi nu recurs ori contestaţie în anulare.
Trimite cererea de apel spre competentă soluţionare la Curtea de Apel Bucureşti.
Dispune punerea de îndată în libertate a inculpatului, dacă nu este arestat în altă cauză.
Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 100 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 19 septembrie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2882/2008. Penal | ICCJ. Decizia nr. 2890/2008. Penal → |
|---|
