ICCJ. Decizia nr. 2917/2008. Penal. Tâlhărie (art.211 C.p.). Revizuire - Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.2917/2008
Dosar nr. 6919/3/2008
Şedinţa publică din 22 septembrie 2008
Asupra recursului de faţă;
în baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele .
Prin sentinţa penală nr. 448 pronunţată la 9 aprilie 2008, Tribunalul Bucureşti, secţia l-a penală, a dispus, respingerea ca neîntemeiată a cerere de revizuire a sentinţei penale nr. 87 din 26 ianuarie 2006 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a ll-a penală, în dosarul nr. 12758/3/2005, modificată prin Decizia penală nr. 292 din 11 aprilie 2006 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, rămasă definitivă prin Decizia penală 6502 din 7 noiembrie pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie (prin care a fost condamnat la o pedeapsă rezultantă de 9 ani închisoare) formulată de condamnatul B.C., obligându-l, totodată, la plata sumei de 60 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat.
În motivarea cererii de revizuire condamnatul a susţinut că a fost condamnat pe nedrept pentru comiterea infracţiunii de tâlhărie, că martorii asistenţi D.V. şi T.F. care au participat la efectuarea identificării şi a unei recunoaşteri din grup, au dat declaraţii mincinoase, ce au condus la pronunţarea condamnării sale.
Revizuientul a arătat, de asemenea, că sunt fapte şi împrejurări noi care nu au fost cunoscute de instanţă la soluţionarea cauzei, respectiv că la data la care se reţine că i s-ar fi recoltat fire de păr pentru proba ADN a fost prezentat la parchet, ca atare procesul-verbal întocmit în acest sens este falsificat, la fel şi ordonanţa de reţinere, actele fiind ilegale şi abuziv întocmite.
Instanţa de fond a respins, ca neîntemeiată cerere de revizuire, reţinând că prin cererea formulată revizuientul condamnat urmăreşte, de fapt, o reapreciere a materialului probator.
Împotriva acestei sentinţe, în termen legal a declarat apel condamnatul B.C., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie motivând că, în mod greşit, instanţa de fond a respins cererea fără a ţine seama de faptul că a invocat fapte şi împrejurări noi, care nu au fost avute în vedere de instanţă cu ocazia judecării în fond a cauzei.
Prin Decizia penală nr. 158/A din 18 iunie 2008 , Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală a respins, în baza art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., ca nefondat, apelul declarat de revizuientul condamnat, obligându-l la plata sumei de 80 lei, cu titlul de cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a dispune astfel, instanţa de prim control judiciar a constatat că, în mod corect, prima instanţă a respins cererea de revizuire formulată de condamnat faţă de împrejurarea că motivele invocate de acesta nu se încadrează în cazurile limitativ prevăzute de art. 394 C. proc. pen.
S-a mai reţinut că deşi condamnatul revizuient a susţinut că martorii D.V. şi T.F. au dat declaraţii mincinoase, acesta nu a făcut dovada că împotriva celor doi martori a formulat o plângere şi nici faptul că există o hotărâre judecătorească de condamnare şi nici o ordonanţă a procurorului cu privire la săvârşirea infracţiunii de mărturie mincinoasă, care să facă posibilă în acest sens incidenţa dispoziţiilor art. 394 lit. b) C. proc. pen. De asemenea, instanţa de prim control judiciar a înlăturat toate celelalte susţineri ale revizuientului ca fiind simple apărări, nesusţinute de niciun suport probator.
Fiind nemulţumit de Decizia pronunţată, revizuientul condamnatul a formulat, în termen legal, recurs, pentru motivele detaliate în cuprinsul practicalei prezentei decizii.
Recursul formulat de condamnatul revizuient este nefondat.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie , examinând motivele de recurs invocate, cât şi din oficiu , ambele hotărâri conform prevederilor art. 385 alin. (3) C. proc. pen. combinate cu art. 3856 alin. (1) şi art. 3857 alin. (1) C. proc. pen., constată că ambele instanţe au procedat corect atunci când au respins cererea de revizuire şi au apreciat că în cauză nu sunt îndeplinite dispoziţiile art. 394 alin. (1) lit. b) C. proc. pen.
Revizuirea unei hotărâri poate fi cerută numai pentru cazurile limitativ şi expres prevăzute de dispoziţiile art. 394 C. proc. pen.
În raport de motivele invocate de condamnat [dispoziţiile art. 394 lit. a) şi b) C. proc. pen.] şi faţă de conţinutul referatului nr. 3916/111-6/2006 întocmit la 13 ianuarie 2007 de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti ( filele 1-3 dosar 1645/3/2007 Tribunalului Bucureşti, secţia I penală], Înalta Curte constată că, în mod corect, instanţele au apreciat că cererea de revizuire este nefondată, întrucât revizuientul condamnat nu a făcut dovada existentei unei hotărâri de condamnare a martorilor D.V. şi T.F., pentru săvârşirea infracţiunii de mărturie mincinoasă, prevăzută de dispoziţiile art. 260 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 273 NCP), în cauza a cărei revizuire a solicitat-o .
De asemenea, Înalta Curte mai constată că cele susţinute de revizuientul condamnat, prin apărător, în sensul că întreg dosarul a fost construit pe baza unor probe falsificate sau că ordonanţa de reţinere a fost abuziv emisă, corect au fost înlăturate de instanţele anterioare ca fiind simple afirmaţii lipsite de orice suport probator, neputând fi apreciate drept împrejurări ori situaţii noi, ce nu au fost avute în vedere de instanţa care a pronunţat soluţia de condamnare.
În ceea ce priveşte susţinerea revizuientului condamnat în sensul că procurorul de şedinţă ce a participat la judecata în fond a dosarului a fost acelaşi cu cel ce a întocmit raportul vizând cererea de revizuire formulată de acelaşi condamnat, nu constituie un caz de incompatibilitate şi nici nu este de natură a atrage incidenţa vreunei cauze de nulitate, magistratul procuror procedând, în mod corect, la analizarea motivelor de revizuire în vederea stabilirii dacă şi în ce măsură cele invocate se încadrează sau nu în vreunul din motivele prevăzute de art. 394 C. proc. pen.
Aşadar, instanţele anterioare au pronunţat hotărâri legale, ce vor fi menţinute, Înalta Curte urmând ca , în baza prevederilor art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., să respingă ca nefondat recursul declarat de revizuientul condamnat B.C. împotriva deciziei penale nr. 158/A din 18 iunie 2008 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Conform dispoziţiilor art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul revizuient condamnat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, inclusiv a onorariului apărătorului desemnat din oficiu, conform dispozitivului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de revizuientul condamnat B.C. împotriva deciziei penale nr. 158/A din 18 iunie 2008 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Obligă recurentul revizuient condamnat la plata sumei de 200 lei, cu titlul de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 22 septembrie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2913/2008. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 2921/2008. Penal → |
|---|
