ICCJ. Decizia nr. 2921/2008. Penal

Decizii penale ICCJ 2008

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 2921/2008

Dosar nr. 3907/97/2008

Şedinţa publică din 22 septembrie 2008

Asupra recursurilor de faţă;

În baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele :

Prin sentinţa penală nr. 77 din 5 martie 2008,Tribunalul Hunedoara a dispus condamnarea inculpaţilor după cum urmează:

1. G.R.C., la:

- 4 ani închisoare pentru infracţiunea prev. şi ped. de art. 282 alin. (2) rap. la art. 284 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP) şi interzicerea pe o durată de 2 ani a drepturilor prev. de art. 64 lit. a) şi b) C. pen. în condiţiile art. 65 C. pen.

- 4 ani închisoare pentru infracţiunea prev. şi ped. de art. 26 rap. la art. 282 alin. (1) rap. la art. 284 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP) şi interzicerea pe o durată de 2 ani a drepturilor prev. de art. 64 lit. a) şi b) C. pen. în condiţiile art. 65 C. pen.;

- 2 ani închisoare pentru infracţiunea prev. de art. 288 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP);

- 1 an închisoare pentru infracţiunea prev. şi ped. de art. 25 C. pen. rap. la art. 288 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP)

- 1 an închisoare pentru infracţiunea prev. de art. 291 C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP)

În temeiul art. 33 lit. a) rap. la art. 34 lit. b) C. pen., au fost contopite pedepsele aplicate urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, respectiv de 4 ani închisoare şi interzicerea pe o durată de 2 ani a drepturilor, prev. de art. 64 lit. a) şi b) C. pen. în condiţiile art. 65 C. pen.

Au fost interzise inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a) şi b) C. pen. în condiţiile art. 71 C. pen.

În temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen., a fost achitat inculpatul G.R.C. pentru infracţiunea prev. de art. 215 alin. (1) şi (2) C. pen.

În temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen., a fost achitat inculpatul G.R.C. pentru infracţiunea prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003.

A fost dedusă din pedeapsa aplicată durata reţinerii şi arestării preventive de la 02 august 2007 şi până la data de 05 martie 2008, iar în temeiul art. 350 alin. (1) C. proc. pen., a fost menţinută starea de arest preventiv a inculpatului.

2. G.C.I., la:

- 4 ani închisoare pentru infracţiunea prev. şi ped. de art. 282 alin. (2) rap. la art. 284 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi interzicerea pe o durată de 2 ani a drepturilor prev. de art. 64 lit. a) şi b) C. pen. în condiţiile art. 65 C. pen.,

- 3 ani închisoare pentru infracţiunea de înşelăciune, prev. şi ped. de art. 215 alin. (1) şi (2) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)

- În temeiul art. 33 lit. a) rap. la art. 34 lit. b) C. pen. au fost contopite pedepsele aplicate urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, respectiv 4 ani închisoare şi interzicerea pe o durată de 2 ani a drepturilor prev. de art. 64 lit. a) şi b) C. pen. în condiţiile art. 65 C. pen.

Au fost interzise inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a) şi b) C. pen. în condiţiile art. 71 C. pen.

În temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen., a fost achitat inculpatul G.C.I. pentru infracţiunea prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003.

A fost dedusă din pedeapsa aplicată durata reţinerii şi arestării preventive de la 02 august 2007 şi până la data de 05 martie 2008.

În temeiul art. 350 alin. (1) C. proc. pen., a fost menţinută starea de arest preventiv a inculpatului.

3.C.D.V., la:

-4 ani închisoare pentru infracţiunea prev. şi ped. de art. 282 alin. (1) rap. la art. 284 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi interzicerea pe o durată de 2 ani a drepturilor prev. de art. 64 lit. a) şi b) C. pen. în condiţiile art. 65 C. pen.,

- 1 an închisoare pentru infracţiunea prev. şi ped. de art. 288 alin. (1) C. pen.

În temeiul art. 33 lit. a) rap. la art. 34 lit. b) C. pen., au fost contopite pedepsele aplicate urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, respectiv de 4 ani închisoare şi interzicerea pe o durată de 2 ani a drepturilor prev. de art. 64 lit. a) şi b) C. pen. în condiţiile art. 65 C. pen.

Au fost interzise inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a) şi b) C. pen. în condiţiile art. 71 C. pen.

De asemenea, a fost dedusă din pedeapsa aplicată durata reţinerii şi arestării preventive de la 02 august 2007 şi până la data de 05 martie 2008.

În temeiul art. 350 alin. (1) C. proc. pen., a fost menţinută starea de arest preventiv a inculpatului.

În temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen., a fost achitat inculpatul C.D.V. pentru infracţiunea prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003.

4.C.D.C., la :

- 1 an închisoare pentru infracţiunea prev. de art. 282 alin. (2) comb. cu art. 284 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 74-76 lit. c) C. pen.

În temeiul art. 81, art. 82 C. pen., s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei pe durata unui termen de încercare compus din durata pedepsei aplicate la care s-a adăugat un interval de timp de 2 ani.

Au fost interzise inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a) şi b) C. pen. în condiţiile art. 71 C. pen., iar în temeiul art. 71 alin. (5) C. pen. s-a dispus suspendarea executării pe durata suspendării pedepsei principale.

A fost dedusă din pedeapsa aplicată durata reţinerii şi arestării preventive de la 02 august 2007 şi până la data de 05 martie 2008.

S-a dispus punerea de îndată în libertate a inculpatului, dacă nu este arestat în altă cauză.

Au fost puse în vedere inculpatului dispoziţiile art. 83 C. pen.

În temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen. a fost achitat inculpatul C.D.C. pentru infracţiunea prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003.

Prin aceeaşi hotărâre, în baza art. 118 lit. e) C. pen., a fost dispusă confiscarea sumei 500 lei şi a fost obligat inculpatul G.R.C. la plata sumei 200 lei, iar inculpaţii G.C.I. şi C.D.C. câte 150 lei, fiecare.

În baza art. 118 lit. d) C. pen. s-a dispus confiscarea sumei de 200 Euro, suma indisponibilizată prin ordonanţa procurorului din data 03 septembrie 2007 la sucursala Hunedoara Deva a BCR, în contul 2511. AOI.O.2708322.0160.EUR.9.

În baza art. 118 alin. (1) lit. a9 C. pen., s-a dispus confiscarea a 212 bancnote false în cupiura de 50 Euro, înregistrate în Registrul de corp delicte al Tribunalului Hunedoara la poziţia 28/2008.

În baza art. 348 C. proc. pen., s-a dispus anularea permisului de conducere falsificat, nr. H00089393D (f.72 d. u. p), pe numele inculpatului G.R.C. şi a cărţii provizorii de identitate seria P.C. nr. 025384 (f. 127 d. u. p.) pe numele aceluiaşi inculpat.

A fost respinsă acţiunea civilă formulată de partea civilă SC K.M.L. F.G. Deva, cu sediul în Deva.

Au fost obligaţi inculpaţii G.R.C., C.D.V. şi C.D.C. la câte 200 lei, fiecare, cheltuieli judiciare către stat, iar inculpatul G.C.I., cu acelaşi titlu, la suma de 300 lei.

Pentru a pronunţa această hotărâre, Tribunalul Hunedoara a reţinut că inculpaţii G.C.I. şi G.(fost F.) R.C. se cunoşteau de aproximativ 7 ani, ambii fiind deţinuţi, la un moment dat, în PRMS Bârcea-Mare, iar după liberarea din penitenciar cei doi s-au mai întâlnit ocazional. La sfârşitul lunii mai 2007 cei doi s-au întâlnit intr-un Internet Cafe, au discutat şi au făcut schimb de numere de telefon şi adrese ID.

După aproximativ trei zile, în timpul discuţiilor pe net, inculpatul G.R.C. i-a spus inculpatului G.C.I. că are suma de 3000 de Euro în bancnote false urmând ca cei doi să se întâlnească. După primirea celor 3000 Euro falşi de la inculpatul G., inculpatul G., a mers la sala de jocuri mecanice aparţinând SC K.M.L. F.G. SRL, unde a jucat suma de 2850 Euro, aşa cum a rezultat din declaraţia martorei L.V. care a mai relatat că i-a văzut şi pe inculpaţii G. şi C., pentru scurt timp, o dată sau de două ori la sala de jocuri mecanice, fără ca aceştia să joace la ruletă.

Ulterior cei doi inculpaţi s-au întâlnit din nou, ocazie cu care inculpatul G.R.C. i-a spus inculpatului G.C.I. că are un vechi prieten din Brad (referindu-se la inculpatul C.D.V.), care se ocupa cu falsificarea banilor şi au hotărât să-i mai ceară acestuia suma de 2000 Euro falşi, pe care să-i schimbe . Din materialul probator s-a reţinut că inculpatul G.R.C. îl cunoştea pe inculpatul C. de aproximativ 6-7 ani, întrucât sora sa avea o relaţie de concubinaj cu fratele inculpatului C.

Ajunşi la destinaţie, s-au cazat la o pensiune unde au plătit cu bani româneşti, iar cei trei inculpaţi au apelat la serviciile unor prostituate pe care le-au plătit tot cu bani falşi. Din banii obţinuţi, 200 lei i-au dat lui G.R.C. pentru a-l plăti pe cel care falsifica banii, iar restul l-au împărţit în mod egal, revenindu-le fiecăruia câte 150 lei.

S-a mai relevat că inculpaţii C.D.V. şi G.C.I. nu se cunoşteau între ei şi, de asemenea, nici C.D.V. şi C.D.C., inculpaţii C.D.C. şi G.R.C. cunoscându-se în iunie 2007, prin intermediul inculpatului G., cu ocazia călătoriei la Arad şi Timişoara .

Inculpatul G.R.C. i-a solicitat inculpatului C.D.V. să-i facă un permis de conducere fals, ceea ce s-a şi întâmplat, dându-i odată cu bancnotele contrafăcute şi permisul de conducere.

De asemenea, acesta şi-a falsificat cartea de identitate provizorie modificându-i anul expirării, pe care, deşi a negat că a folosit-o, din adresa SPCLEP Brad a rezultat contrariul (f.123 d.u.p.). Inculpatul C. nu a recunoscut săvârşirea faptei, însă la domiciliul său au fost găsite, cu ocazia percheziţiei, bancnote în cupiură de 50 Euro seria S 181 05948775, aceeaşi serie având şi bancnotele ridicate cu ocazia flagrantului şi care, în urma expertizării (f. 87d.u.p.) s-au dovedit a fi contrafăcute. Instanţa de fond a înlăturat ca neplauzibilă şi neconvingătoare afirmaţia inculpatului că ar fi testat capacităţile tehnice ale imprimantei. De altfel, el a recunoscut existenţa unei bancnote cu un număr de trei însemne, care imita bancnota originală, de culoare argintie pe care a susţinut că Ie-a făcut cu un marker sau carioca şi nu a reuşit să le termine pentru că markerul nu a mai scris, acest fapt neavând vreo legătura cu calităţile tehnice ale imprimantei.

Inculpatul C.D.C. a recunoscut că a beneficiat de serviciile unei prostituate pe care a plătit-o cu o bancnotă în cupiură de 50 Euro, şi, deşi iniţtial a declarat că avea cel puţin suspiciuni cu privire la intenţiile licite ale celorlalţi doi inculpaţi, respectiv G.R.C. şi G.C.I., raportat la bancnotele în Euro, ulterior a revenit nejustificat asupra declaraţiilor date şi a arătat că nu a cunoscut faptul că aceste bancnote erau contrafăcute. Declaraţia sa a fost contrazisă însă chiar de declaraţia coinculpatului G. care a declarat că "era imposibil ca inculpatul să nu-şi dea seama" (f. 92 instanţă), referindu-se la posibilitatea ca inculpatul să fi cunoscut despre existenţa bancnotelor contrafăcute, din discuţiile purtate între ceilalţi doi inculpaţi.

Împotriva hotărârii au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Hunedoara şi inculpaţii G.R.C., G.C.I., C.D.V. şi C.D.C.

Parchetul de pe lângă Tribunalul Hunedoara a criticat hotărârea primei instanţe apreciind că: este neîntemeiată soluţia de achitare a celor patru inculpaţi pentru infracţiunea prev. de art. 7 din Legea nr.39/2003, deoarece aceştia au întrunit condiţiile specifice unui grup infracţional organizat, fiecare membru având atribuţii clar determinate. în subsidiar, s-a solicitat schimbarea încadrării juridice în infracţiunea prev. de art. 323 C. pen. şi condamnarea pentru această faptă; al doilea motiv de apel a vizat greşita achitare a inculpatului G.R.C. pentru infracţiunea prevăzută de art. 215 alin. (1) şi (2) C. pen., reţinându-se existenţa dubiului, deoarece chiar dacă a rezultat cu certitudine că inculpatul ar fi cumpărat personal o parte din punctele mecanice, din declaraţiile martorilor a rezultat fără niciun echivoc că i-a dat inculpatului G.C.I. bancnote false în cupiură de 50 Euro, fiind prezent în localul părţii civile când s-au cumpărat punctele mecanice. Faţă de această activitate a inculpatului s-a solicitat schimbarea încadrării juridice şi condamnarea pentru infracţiunea prev. de art. 26 rap. la art. 215 alin. (1) şi (2) C. pen.; al treilea motiv de recurs a vizat greşita soluţionare a acţiunii civile cu privire la care s-a arătat că trebuia admisă; cel de-al patrulea motiv de apel s-a referit la încheierea din Camera de Consiliu din 24 martie 2006, prin care în mod nelegal s-a schimbat textul de lege în baza căruia s-a dispus condamnarea şi s-a adăugat pedeapsa accesorie.

Inculpatul G.R.C. a solicitat modificarea, în parte, a sentinţei Tribunalului Hunedoara şi achitarea acestuia pentru infracţiunea prevăzută de art. 26 raportat la art. 282 alin. (1) raportat la art. 282 C. pen., precum şi pentru infracţiunea prevăzută de art. 291 C. pen. şi art. 288 alin. (1) C. pen., susţinând că din probele probele administrate nu a rezultat activitatea de complice pe care ar fi desfăşurat-o inculpatul G. Cu privire la infracţiunea de fals şi uz de fals privind cartea de identitate, a susţinut că nu a produs niciun fel de efecte pe plan juridic, atâta timp cât nu a fost folosită şi avea şi un caracter provizoriu.

Inculpatul C.D.V. a solicitat achitarea în temeiul art. 10 lit. c) C. proc. pen. pentru toate infracţiunile pentru care a fost condamnat, întrucât este nevinovat şi în subsidiar, reducerea pedepsei sub minimul special, iar inculpatul G.C. a solicitat, în principal, achitarea în baza art. 10 lit. d) C. proc. pen., iar în subsidiar, dacă se va aprecia că subzistă vinovăţia acestuia, prin reţinerea de circumstanţe atenuante, reducerea pedepsei aplicate şi suspendarea condiţionată a acesteia.

Inculpatul C.D.C. a solicitat achitarea pentru infracţiunea prevăzută de art. 282 raportat la art. 284 C. pen., în baza art. 10 lit. d) C. proc. pen., lipsind latura obiectivă, iar în subsidiar, a solicitat să se acorde o mai mare eficientă circumstanţelor reale şi personale, cu consecinţa reducerii pedepsei.

Curtea de Apel Alba-Iulia, secţia penală, prin Decizia penală nr. 49/A/2008 din 28 mai 2008 a constatat fondat numai apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Hunedoara împotriva sentinţei penale nr. 77din 5 martie 2007 şi neîntemeiate apelurile declarate de inculpaţii, şi pe cale de consecinţă:

A desfiinţat sentinţa penală atacată şi încheierea aceleiaşi instanţe din 24 martie 2008, sub aspectul încadrării juridice a faptelor pentru care s-a dispus condamnarea inculpaţilor G.R.C. şi G.C.I. şi al neaplicării pedepsei accesorii şi rejudecând cauza in aceste limite: a constatat că temeiul juridic legal al condamnării inculpaţilor G.R.C. şi G.C.I. este cel prevăzut de art. 282 alin. (2) C. pen. raportat la art. 284 C. pen.

A interzis inculpaţilor G.R.C. şi G.C.I. exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen. in condiţiile art. 71 C. pen.

A menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei penale atacate.

A computat din pedepsele aplicate inculpaţilor G.R.C., G.C.I. şi C.D.V. durata reţinerii şi arestării preventive de la 02 august 2007 şi până la 28 mai 2008.

În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen. a menţinut starea de arest preventiv a inculpaţilor G.R.C., G.C.I. şi C.D.V.

A respins ca nefondate apelurile declarate de inculpaţii G.R.C., G.C.I., C.D.V. şi C.D.C., obligându-i totodată, la plata sumelor de câte 50 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat.

Prin aceeaşi decizie, instanţa de prim control judiciar a mai obligat apelantul inculpat G.C.I. la plata sumei de 200 lei, cu titlul de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 150 lei reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu s-a dispus a se avansa din fondurile Ministerului Justiţiei.

Pentru a dispune astfel, instanţa de prim control judiciar a constatat că Tribunalul Hunedoara, în baza probelor administrate, a reţinut corect situaţia de fapt, astfel cum a fost relevată şi în actul de inculpare, însuşindu-şi-o în întregime.

De asemenea, a apreciat ca nefiind întemeiate motivele de apel ale parchetului în ceea ce priveşte: greşita achitare a tuturor inculpaţilor pentru infracţiunea prevăzută de art. 7 din Legea nr. 39/2003 (întrucât nu poate fi reţinută prezenţa unui grup de cel puţin 3 persoane constituit cu reguli şi o structură bine determinată, aşa cum, justificat, a constatat prima instanţă); solicitarea de schimbarea a încadrării juridice în infracţiunea prevăzută de art. 323 C. pen., întrucât modul de operare al inculpaţilor s-a apreciat ca nefiind specific unui grup organizat sau ocazional; greşita achitare a inculpatului G.R.C., pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune, prev. de art. 215 alin. (1) şi (2) C. pen., întrucât la ruletă a fost văzut jucând doar inculpatul G.C.I..

De asemenea, s-a constatat ca nefiind întemeiat nici motivul de apel al parchetului vizând soluţionarea greşită a laturii civile, instanţa de prim control apreciind că răspunderea civilă nu poate fi angajată automat, în urma săvârşirii faptei ilicite de către inculpaţi, ci a constatat că aceasta urmează a fi dispusă şi funcţie de atitudinea părţii vătămate (care a procedat contrar normelor legale ce o împiedicau să primească plăţi în altă monedă decât cea naţională, iar ulterior aceasta a ars bancnotele falsificate). Prin urmare instanţa de prim control judiciar a apreciat că instanţa de fond, în mod corect, a reţinut că atitudinea culpabilă a părţii vătămate, în mod justificat, nu a îndreptăţit-o la recuperarea prejudiciului.

Curtea de Apel Alba-Iulia, secţia penală, a constatat ca întemeiat ultimul motiv de apel al parchetului, întrucât din prevederile art. 195 şi art. 196 C. proc. pen. a rezultat cu certitudine că pedeapsa accesorie şi textul de lege în baza căruia s-a dispus condamnarea inculpaţilor, nu puteau fi modificate pe calea unei îndreptări de eroare materială, ci numai în calea de atac. De asemenea, a apreciat că, din eroare, în ceea ce-i priveşte pe inculpaţii G.R.C. şi G.C.I. s-a indicat ca temei al condamnării dispoziţiile art. 282 alin. (1) în loc de art. 282 alin. (2) C. pen., aşa cum era corect, admiţând apelul şi sub acest aspect.

Totodată, a aplicat aceloraşi doi inculpaţi şi pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 71 C. pen. raportat la art. 64 lit. a) şi b) C. pen.

De asemenea, instanţa de prim control judiciar a apreciat ca nefondate apelurile declarate de inculpaţii G.R.C., C.D.V., G.C.I. şi C.D.C., nefiind incidente dispoziţiile privind achitarea acestora în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen.( pentru inculpaţii G., G.Y. şi C.) sau art. 10 lit. c) C. proc. pen. (pentru inculpatul C.), pentru infracţiunile reţinute în sarcina lor, astfel cum au fost solicitate.

Astfel s-a apreciat că, în mod justificat, s-a dispus condamnarea inculpatului G.R.C. şi pentru infracţiunile prevăzute de art. 26 raportat la art. 282 alin. (2) şi art. 284 C. pen., de art. 288 alin. (1) C. pen. precum şi de art. 291 C. pen., fiind întrunite elementele constitutive ale tuturor acestor infracţiuni; că în mod corect s-a dispus condamnarea inculpatului C.D.V., din probatoriul administrat (declaraţiile coinculpaţilor, interceptările convorbirilor telefonice precum şi procesele verbale întocmite cu ocazia percheziţiei domiciliare şi percheziţiei informatice, efectuate la locuinţa acestuia) rezultând fără echivoc vinovăţia sa la săvârşirea faptelor pentru care a fost dedus judecăţii.

Aceleaşi argumente au fost relevate şi cu ocazia constatării vinovăţiei certe a inculpatului G.C.I. la săvârşirea faptelor prevăzute de art. 282 alin. (2) raportat la art. 284 C. pen. şi a celei prevăzute de art. 215 alin. (1) şi (2) C. pen., precum şi a inculpatului C.D.C., în ceea ce priveşte vinovăţia în săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 282 alin. (2) raportat la art. 284 C. pen.

Nici solicitarea de reindividualizare a pedepselor aplicate acestor inculpaţi nu a fost primită, apreciindu-se că, la stabilirea acestora, au fost respectate de către prima instanţă criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)

Împotriva deciziei penale mai sus-menţionată, în termen legal, inculpaţii C.D.C., C.D.V. şi G.R.C. au declarat recurs, criticând-o pentru netemeinicie şi nelegalitate pentru motivele detaliate în cuprinsul practicalei prezentei decizii.

Astfel, în esenţă, recurenţii inculpaţi C.D.V. şi G.R.C. au invocat cazurile de casare prevăzute de dispoziţiile art. 385⁹ pct. 18 şi 14 C. proc. pen. şi au solicitat admiterea recursurilor, casarea ambelor hotărâri pronunţate şi, pe fond, în rejudecare, în principal, să se constate că ambele instanţe au comis o eroare gravă de fapt atunci când au dispus condamnarea acestor inculpaţi pentru o faptă pe care nu au săvârşit-o sau căreia îi lipseşte latura subiectivă. Pe cale de consecinţă, au solicitat, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen. (pentru inculpatul C.D.) şi respectiv art. 10 lit. d) din acelaşi cod (pentru inculpatul G.R.C.) să se dispună achitarea inculpaţilor, întrucât primul este nevinovat, iar în cazul celuilalt inculpat, infracţiunii reţinută în sarcina sa îi lipseşte latura subiectivă. în subsidiar, toţi inculpaţii (inclusiv recurentul C.D.C.) au solicitat reducerea cuantumului pedepselor sub limitele aplicate anterior, prin acordarea unei mai largi eficiente a circumstanţelor atenuante reţinute în favoarea acestora cu aplicarea art. 81 sau art. 86 ¹C. pen.

Recursurile formulate de inculpaţi sunt nefondate pentru considerentele ce urmează.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, examinând motivele de recurs invocate, cât şi din oficiu, ambele hotărâri, conform prevederilor art. 385⁹ alin. (3) C. proc. pen. combinate cu art. 385⁶alin. (1) şi art. 385⁷ alin. (1) C. proc. pen., constată că instanţa de prim control judiciar a reţinut în mod corect situaţia de fapt şi a stabilit vinovăţia inculpaţilor, pe baza unei juste aprecieri a ansamblului probator administrat în cauză, dând faptelor comise de aceştia încadrarea juridică corespunzătoare.

Deşi niciunul din inculpaţi nu şi-au recunoscut în faza de urmărire penală faptele săvârşite, având o atitudine nesinceră şi oscilantă, ulterior inculpatul C.D.V. şi-a modificat primele declaraţii, nuanţându-şi poziţia şi justificându-şi acţiunile prin curiozitatea cu privire la performanţele tehnice ale imprimantei, iar inculpatul C.D.V. a susţinut că nu a cunoscut împrejurarea că bancnotele de 50 de Euro puse în circulaţie erau contrafăcute.

Înalta Curte constată că din probele administrate a rezultat starea de fapt corect reţinută de instanţa de prim control judiciar, potrivit căreia la începutul lunii iunie a anului 2007, inculpatul G.R.C. păstrând legătura ocazional, dar şi prin intermediul poştei electronice cu inculpatul G.C.I. ( ambii fiind deţinuţi la un moment dat în Penitenciarul Bârcea Mare) s-au reîntâlnit, ocazie cu care i-a înmânat lui G. suma de 3000 de Euro în bancnote false. Inculpatul G.C.I., primind banii, s-a deplasat la sala de jocuri mecanice aparţinând SC K.M.L. F.G. SRL, unde a jucat suma de 2850 Euro. Ulterior cei doi inculpaţi s-au mai întâlnit, ocazie cu care inculpatul G.R.C. i-a spus inculpatului G.C.I. despre inculpatul C.D.V., menţionându-l ca un vechi prieten din Brad, care se ocupa cu falsificarea banilor şi astfel, au hotărât să-i mai ceară acestuia suma de 2000 Euro falşi, pe care să-i schimbe.

S-a mai reţinut că cei doi, însoţiţi şi de inculpatul C.D.C., au plecat înspre Arad, cu maşina celui din urmă, iar pe drum au oprit la mai multe localuri unde au achitat contravaloarea consumaţiei cu bancnotele false în cupiură de 50 Euro, motivând că sunt veniţi din străinătate şi de asemenea, au mai oprit în câteva rânduri pentru a beneficia de serviciile unor prostituate, pe care le-au plătit cu bancnote contrafăcute de câte 50 Euro, primind rest în bani româneşti. Odată ajunşi la destinaţie aceştia s-au cazat la o pensiune unde au plătit cu bani româneşti şi au apelat la serviciile unor prostituate pe care le-au plătit tot cu bani falşi, primind restul în monedă românească. Din banii astfel obţinuţi, suma de 200 lei i-au dat-o lui G.R.C. pentru a-l plăti pe cel care falsifica banii, iar restul l-au împărţit în mod egal, revenindu-le fiecăruia câte 150 lei.

De asemenea, corect s-a mai reţinut că inculpatul G.R.C. i-a solicitat inculpatului C.D.V. să-i falsifice un permis de conducere, înmânându-i odată cu bancnotele contrafăcute şi permisul.

Analizând actele şi lucrările dosarului, Înalta Curte constată că instanţa de prim control judiciar a procedat corect atunci când a apreciat că activitatea inculpatului G.R.C., care a înlesnit săvârşirea de către inculpatul C.D.V. a infracţiunii de falsificare de monedă străină, întruneşte elementele constitutive ale complicităţii morale la infracţiunea prevăzută de art. 282 alin. (2) raportat la art. 284 C. pen., întrucât acest inculpat este cel care a preluat de mai multe ori moneda contrafăcută de la inculpatul C., rezultând fără echivoc că acesta are posibilitatea de valorificare a acesteia, întărindu-i astfel acestuia hotărârea infracţională.

De asemenea, justificat s-a respins ca irelevantă, sub aspectul conţinutului infracţiunii prevăzute de art. 288 alin. (1) C. proc. pen., susţinerea că falsul material în înscrisuri oficiale nu a produs efecte în plan juridic, întrucât înscrisul falsificat nu a fost folosit, căci textul de lege anterior menţionat cere numai condiţia ca alterarea înscrisului să fie de natură a produce consecinţe juridice, fără ca acestea să se producă efectiv, condiţie evident îndeplinită deoarece inculpatul prin schimbarea datei a prelungit termenul de valabilitate al cărţii provizorii, act emis de autorităţile statului român. De altfel, justificat s-a reţinut de către instanţa de apel că şi elementele constitutive ale infracţiunii de uz de fals, prevăzută de art. 291 C. pen. au fost întrunite, întrucât inculpatul s-a prezentat la data de 5 iulie 2007 la Poliţia Brad pentru a-şi ridica actul de identitate, astfel cum a rezultat din adresa SPCLEP Brad (f. 123 dos.u.p.). Prin urmare, nu pot fi primite solicitările de achitare, formulate de inculpatul G.R.C., în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. pentru infracţiunile pentru care acesta a fost cercetat şi dedus judecăţii.

În ceea ce priveşte recursul formulat de inculpatul C.D.V., Înalta Curte constată, de asemenea, că este nefondat, întrucât din probatoriul administrat (transcrierile convorbirilor telefonice interceptate existente la filele 142-143 vol.II d.u.p. coroborate cu declaraţiile coinculpaţilor, dar şi cu rezultatele percheziţiilor domiciliare (filele 17-30 vol. 1 d.u.p.) şi informatice (filele 33-44 vol. 1 d.u.p.) precum şi cu procesul verbal de constatare a infracţiunii flagrante (filele 69-71 vol. 1 d.u.p.) din care rezultă că acesta a furnizat inculpatului G.R.C. bancnote false, că iniţial a refuzat să-i mai remită şi altele, dar în final, şi-a dat acordul pentru încă 200 bancnote false în cupiură de 50 Euro, în schimbul a 200 Euro primiţi în avans.

De asemenea, se mai constată că instanţa de prim control judiciar corect a reţinut că în urma percheziţiei efectuate la domiciliul inculpatului s-au ridicat 15 file pe care au fost tipărite faţa şi reversul bancnotei de 50 de Euro cu seria identică celei cu care au fost puse în circulaţie toate celelalte bancnote false (filele 42-43 vol. 1 d.u.p.), 3 timbre pentru bancnote în cupiura de 50 de Euro şi o folie reflectorizantă arginitie, toate fiind folosite pentru confecţionarea elementelor de siguranţă ale bancnotelor în cupiura de 50 Euro ( fila 257 d.u.p.), iar pe hard-disk-ul marca Hitachi aparţinând unităţii centrale a calculatorului inculpatului au fost identificate imagini ale aceleiaşi bancnote. Pe cale de consecinţă, cele susţinute de recurentul inculpat C.D. în sensul că a acţionat numai urmare curiozităţii cu privire la perfomanţele tehnice ale imprimantei, nu au niciun suport probator, urmând a fi înlăturate, toate aspectele anterior relevate nefăcând altceva decât să confirme etapele pregătitoare parcurse de acest inculpat în scopul aducerii la îndeplinire a rezoluţiei sale infracţionale de falsificare de monedă străină.

Întrucât vinovăţia acestuia a fost pe deplin dovedită, Înalta Curte constată că instanţa de prim control judiciar a procedat corect atunci când, justificat a respins solicitarea de achitare a inculpatului în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen., pentru infracţiunile pentru care a fost dedus judecăţii, inclusiv pentru săvârşirea infracţiunii de fals prevăzută de art. 288 alin. (1) C. pen., întrucât din probatoriul administrat (declaraţiile inculpatului G. şi procesul verbal încheiat cu ocazia efectuării percheziţiei corporală inculpatului G.) a rezultat, fără dubii, că acesta a falsificat, la cererea inculpatului G.R.C., permisul de conducere al acestuia din urmă, cu seria H 00089393D.

În ceea ce priveşte motivul de recurs formulat de inculpatul C.D.C., vizând dispoziţiile art. 385⁹ pct. 14 C. proc. pen., Înalta Curte constată, că acesta coincide cu motivele de recurs formulate, în subisidiar, de ceilalţi inculpaţi: G.R.C. şi C.D.V., nu pot fi primite, fiind de asemenea, nefondate.

Potrivit art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), la stabilirea şi aplicarea pedepselor se ţine seama de dispoziţiile părţii generale a codului, de limitele de pedeapsă fixate in partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârşite, de persoana inculpatului şi de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală. Pe de altă parte, art. 52 C. pen. prevede că pedeapsa este o măsură de constrângere şi un mijloc de reeducare a condamnatului, scopul ei fiind prevenirea săvârşirii de noi infracţiuni.

Înalta Curte apreciază că instanţa de prim control judiciar a procedat în mod corect atunci când a constatat că pedepsele aplicate acestor inculpaţi, în limitele şi cu modalităţile de executare stabilite de prima instanţă ( pedepse rezultante de câte de 4 ani, cu executare în regim de privare de libertate pentru inculpaţii recidivişti G.R.C. şi C.D.V. şi pedeapsa de 1 an închisoare, cu aplicarea art. 81 C. pen., pentru inculpatul fără antecedente penale C.D.C.) sunt suficiente şi corespund criteriilor prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), fiind apte să atingă scopul preventiv şi de reeducare consfinţit prin dispoziţiile art. 52 C. pen.

Raportat la modalitatea concretă în care s-a acţionat ( întrucât inculpaţii au evitat să plaseze cantităţi mari în valută falsificată în acelaşi loc, preferând să parcurgă distanţe mari pe teritoriul ţării, dar şi în Spania pentru a cheltui aceste sume), faţă de contribuţia efectivă a fiecăruia din inculpaţi la săvârşirea faptelor pentru care au fost deduşi judecăţii şi avându-se în vedere şi pericolul concret creat prin punerea în circulaţie a bancnotelor false de valoare mare, într-o perioadă de timp relativ scurtă, corect instanţa de prim control judiciar a apreciat că pedepsele stabilite reflectă atât periculozitatea faptelor, cât şi intervalul de timp necesar pentru atingerea scopului pedepsei şi pentru reeducarea fiecărui inculpat în parte.

În consecinţă, manifestările nejustificate de clemenţă ale instanţei nu ar face decât să încurajeze, la modul general, astfel de tipuri de comportament antisocial şi să afecteze nivelul încrederii societăţii în instituţiile statului, chemate să vegheze la respectarea şi aplicarea legii.

Pentru aceste motive, Înalta Curte constată că o reducere a cuantumului pedepselor aplicate inculpaţilor nu ar fi temeinică, lipsind de conţinut dispoziţiile art. 72 şi art. 52 C. pen. şi creând o vădită disproporţie între scopul şi rezultatul acestora.

Faţă de cele menţionate mai sus, Înalta Curte, în conformitate cu prevederile art. 385¹⁵alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen. va respinge ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii C.D.C., C.D.V. şi G.R.C. împotriva deciziei penale nr. 49/A din 28 mai 2008 a Curţii de Apel Alba-Iulia, secţia penală.

În baza art. 385 C. proc. pen. se va deduce din pedepsele aplicate inculpaţilor C.D.V. şi G.R.C., durata reţinerii şi arestării preventive de la 2 august 2007 la 22 septembrie 2008. În baza art 192 alin. (2) C. proc. pen. va obliga recurenţii inculpaţi la plata cheltuielilor judiciare către stat, conform dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii C.D.C., C.D.V. şi G.R.C. împotriva deciziei penale nr. 49/A din 28 mai 2008 a Curţii de Apel Alba-Iulia, secţia penală.

Deduce din pedepsele aplicate inculpaţilor C.D.V. şi G.R.C., durata reţinerii şi arestării preventive de la 2 august 2007 la 22 septembrie 2008.

Obligă recurentul inculpat G.R.C. la plata sumei de 350 lei, cu titlul de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 150 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei

Obligă recurenţii inculpaţi C.D.C. şi C.D.V. la plata sumelor de câte 200 lei, cu titlul de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 22 septembrie 2008.

← ICCJ. Decizia nr. 2917/2008. Penal. Tâlhărie (art.211 C.p.)....		ICCJ. Decizia nr. 2948/2008. Penal →

ICCJ. Decizia nr. 2921/2008. Penal

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 2921/2008. Penal