ICCJ. Decizia nr. 2951/2008. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2951/2008
Dosar nr. 1904/89/200.
Şedinţa publică din 23 septembrie 200.
Asupra recursurilor de faţă,
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 574 din 28 noiembrie 2007, Tribunalul Vaslui, secţia penală, a respins ca nefondată cererea privind reţinerea în favoarea inculpaţilor Z.M. şi Z.V. a circumstanţei atenuante legale a provocării, prevăzută de art. 73 lit. b) C. pen., iar în baza art. 334 C. proc. pen. a schimbat încadrarea juridică, din infracţiunea prevăzută de art. 183, cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen., în infracţiunea prevăzută de art. 183 C. pen. şi i-a condamnat pe inculpaţii:
- Z.V. zis P., şi Z.M. zis F. la câte o pedeapsă de câte 5 (cinci) ani închisoare. A fost aplicată inculpaţilor pedeapsa accesorie prevăzută de art. 64 lit. a) şi b) C. pen. în condiţiile şi pe durata prevăzute de art. 71 C. pen.
S-a luat act că partea civilă B.L. a renunţat la pretenţiile civile formulate faţă de inculpaţi.
Inculpaţii Z.V. şi Z.M. au fost obligaţi în solidar să plătească părţii civile, minora T.A., prin reprezentat legal, o prestaţie periodică în sumă de 120 lei lunar, calculată de la data de 26 octombrie 2006 până la majoratul acestei.
Totodată inculpaţii au fost obligaţi în solidar să achite părţilor civile Serviciul de Ambulantă Judeţean Vaslui suma de 693,33 lei iar Spitalului Clinic de Urgenţă Sf. Treime laşi suma de 956,61 despăgubiri civile.
În baza art. 191 C. proc. pen., inculpaţii au fost obligaţi la plata sumei de câte 600 lei cheltuieli judiciare către stat.
Prin aceeaşi sentinţă, a fost condamnat şi inculpatul C.A. la 1.000 lei amendă, pentru infracţiunea prevăzută de art. 180 alin. (1) C. pen. prin schimbarea încadrării juridice din infracţiunea prevăzută de art. 183 cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen., atrăgându-i-se atenţia asupra dispoziţiilor art. 631C. pen.
S-a reţinut, în esenţă, că:
Inculpaţii Z.M. şi Z.V. sunt fraţi, primul locuind în satul Fundătura, în acelaşi sat în care locuia victima T.G., cu care membrii familiei Z. se aflau în relaţii tensionate. În ziua de 26 octombrie 2006, inculpatul Z.V. şi-a vizitat fratele, pe numitul Z.M., iar în jurul orelor 16 , în timp ce se pregăteau de plecare, l-au văzut venind pe T.G., însoţit de concubina sa, numita B.L.
Observând victima, inculpaţii Z.M. şi Z.V., care se aflau sub influenţa băuturilor alcoolice, au început să-i reproşeze acesteia aspecte legate de conflictele mai vechi existente între ei, situaţie în care victima T.G. a scos un cuţit, cu lamă fixă, de dimensiuni mici, cuţit pe care îl purta asupra sa, într-o teacă. în aceste condiţii, inculpaţii au sărit asupra victimei, pe care au lovit-o, situaţie în care aceasta a căzut, inculpaţii aplicându-i în continuare mai multe lovituri cu pumnii , după care i-au imobilizat mâinile cu o sârmă.
Fiind sub influenţa alcoolului şi iritat de faptul că victima profera ameninţări, inculpatul C.A., care este unchiul inculpaţilor Z.M. şi Z.V., s-a implicat şi el în conflict, lovind-o pe victimă cu picioarele. După o jumătate de oră, la locul faptei au sosit organele de poliţie, care au transportat victima la spital, unde, în seara zilei de 27 octombrie 2006, aceasta în ciuda îngrijirilor medicale acordate a decedat.
Raportul medico-legal dispus în cauză a concluzionat că moartea victimei T.G. a fost violentă, ea datorându-se loviturilor aplicate de cei doi inculpaţi, care au provocat şi căderea şi lovirea acesteia de un spalier de beton din apropiere; totodată, s-a apreciat că participarea inculpatului C.A. a fost accidentală şi ulterioară imobilizării victimei şi că loviturile, puţin numeroase aplicate de acesta în zona abdomenului au fost de intensitate redusă. Împotriva sentinţei au declarat apel inculpaţii Z.M., Z.V. şi C.A., solicitând primii doi schimbarea încadrării juridice dată faptei prin reţinerea în favoare lor a circumstanţei atenuante legale a provocării , prevăzută de art. 73 lit. b) C. pen., reindividualizarea pedepselor şi suspendarea executării acestora în condiţiile art. 81 C. pen., iar inculpatul C.A. arătând şi că nu are mijloace financiare pentru a plăti amenda aplicată.
Curtea de Apel laşi, secţia penală, prin Decizia penală nr. 34 din 27 martie 2008, a respins ca nefondate apelurile declarate de cei trei inculpaţi, care au fost obligaţi la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Pentru a hotărî astfel, Curtea de Apel a apreciat că nu se poate reţine în favoarea inculpaţilor Z.M. şi Z.V. scuza provocării, că din ansamblul probelor administrate în cauză rezultă că inculpaţii sunt cei care au provocat conflictul şi că, faţă de împrejurările comiterii faptei şi de datele care caracterizează persoanele inculpaţilor, pedepsele aplicate corespund criteriilor prevăzute de art. 52 C. pen.
Împotriva sus-arătatei decizii au declarat recurs numai inculpaţii Z.M. şi Z.V. solicitând reţinerea în favoarea lor a circumstanţei atenuate legale a provocării prevăzută de art. 73 lit. b) C. pen., şi, rejudecându-se cauza stabilirea unor pedepse sub minimul prevăzut de lege, pedepse a căror executare să poată fi suspendată în condiţiile art. 861 C. pen.
Recursurile nu sunt fondate.
În ce priveşte circumstanţa atenuantă legală a provocării, prevăzută de art. 73 lit. b) C. pen., invocată de inculpaţi şi la fond şi în apel şi respinsă ce neîntemeiată de ambele instanţe, Înalta Curte apreciază cu nu poate fi reţinută, din probatoriul administrat nerezultând că infracţiunea ar fi fost săvârşită sub stăpânirea unei puternice tulburări sau emoţii, determinată de o provocare din partea persoanei vătămate, produsă prin violenţă, printr-o atingere gravă a demnităţii persoanei sau prin altă acţiune ilicită gravă; dimpotrivă, inculpaţii au fost cei care au provocat conflictul.
Cu privire la pedepse, Înalta Curte apreciază că au fost judicios individualizate, de instanţa de fond, confirmată de instanţa de apel, în cuantumul stabilit, 5 ani închisoare, care reprezintă minimul special, învederându-se necesare realizării funcţiei educativ-preventive. Sub acest aspect, din considerentele sentinţei şi ale deciziei atacate rezultă că au fost avute în vedere împrejurările comiterii faptei şi urmarea gravă şi ireversibilă a acesteia, moartea numitului T.G., comportamentul bun al inculpaţilor anterior comiterii acestei infracţiuni şi lipsa antecedentelor penale.
Aşa fiind şi neconstatându-se incidenţa vreunui caz de casare care să poată fi luat în considerare din oficiu, urmează ca, în baza art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., recursurile inculpaţilor Z.M. şi Z.V. să fie respinse ca nefondate, cu obligarea acestora la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii Z.M. şi Z.V. împotriva deciziei penale nr. 34 din 27 martie 2008 a Curţii de Apel laşi, secţia penală.
Obligă recurenţii inculpaţi la plata sumei de câte 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 23 septembrie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2923/2008. Penal | ICCJ. Decizia nr. 2954/2008. Penal → |
|---|
