ICCJ. Decizia nr. 2954/2008. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.2954/2008
Dosar nr. 1648/109/200.
Şedinţa publică din 23 septembrie 200.
Asupra recursului penal de faţă;
Prin sentinţa penală nr. 13/MF din 30 octombrie 2007, Tribunalul Argeş, în temeiul dispoziţiilor art. 334 C. proc. pen. a schimbat încadrarea juridică dată faptelor din infracţiunile prevăzute de art. 13 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 329 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) în cond. art. 33 lit. a) C. pen. în infracţiunea prevăzută de art. 198 alin. (3) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)
A condamnat pe inculpatul L.N. la 4 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 198 alin. (3) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)
În temeiul disp. art. 71 C. pen. a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
În temeiul disp. art. 86/1 C. pen., a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei şi în temeiul disp. art. 71 alin. (5) C. proc. pen., a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii privind interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
În temeiul dispoziţiilor art. 86/2 C. pen., a fixat termen de încercare compus din cuantumul pedepsei aplicate plus 3 ani.
În temeiul dispoziţiilor art. 86/3 alin. (1) lit. a) C. pen. a obligat pe inculpat să se prezinte la datele fixate la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Argeş şi să respecte dispoziţiile art. 86/3 alin. (1) lit. b)-d) C. pen.
În temeiul dispoziţiilor art. 86/3 alin. (3) lit. d) C. pen., a obligat pe inculpat să nu intre în legătură cu partea vătămată M.A.M.N.
S-a atras atenţia inculpatului asupra disp. art. 86/4 C. pen.
În temeiul disp. art. 350 alin. (3) lit. b) C. proc. pen. a dispus punerea de îndată în libertate a inculpatului de sub puterea mandatului de arestare preventivă nr. 1459/109/U din 23 mai 2007 dacă nu este arestat în altă cauză.
În temeiul disp. art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) a dedus din pedeapsă perioada reţinerii de 24 de ore şi perioada executată în arest preventiv începând cu 24 septembrie 2007 şi până la data pronunţării.
A constatat că partea vătămată M.A.N. nu s-a constituit parte civilă în procesul penal.
A obligat pe inculpat la 1500 lei cheltuieli judiciare către stat, din care 100 lei onorariu de avocat din oficiu.
Pentru a pronunţa această sentinţă, prima instanţă a reţinut că la data de 17 ianuarie 2007, partea vătămată minoră M.A.N. formulează plângere la Poliţia oraşului Topoloveni (fila 10-dosar urm. pen.), în care arată că din luna octombrie a anului 2007 inculpatul L. o obligă să întreţină raporturi sexuale cu diferiţi bărbaţi, încasând diferite sume de bani de la aceştia, pentru a-şi recupera suma de 1000 Euro, cu care o împrumutase pe mama părţii vătăma te, aflată în Italia, sumă de bani pe care i-o trimisese acesteia prin mandat poştal.
Tot în această plângere partea vătămată arată că, începând cu luna iulie 2005 a întreţinut raporturi sexuale cu inculpatul L, împotriva voinţei sale, la domiciliul acestuia, cu acordul mamei sale, cu precizarea că, în perioada decembrie 2004 - mai 2005 mama sa a obligat-o să întreţină raporturi sexuale cu diferiţi bărbaţi, împotriva voinţei sale.
Tribunalul a apreciat că singura împrejurare stabilită cu caracter de certitudine în cauză, faţă de declaraţiile părţii vătămate şi ale inculpatului, este aceea că partea vătămată şi inculpatul au întreţinut împreună raporturi sexuale. Prima instanţă a mai apreciat că în perioada de referinţă, partea vătămată a întreţinut raporturi sexuale numai cu inculpatul, nu şi cu alte persoane.
De asemenea, prima instanţă a stabilit ca moment în care inculpatul şi partea vătămată au început să întreţină relaţii sexuale, primăvara anului 2006.
În ceea ce priveşte susţinerea părţii vătămate conform căreia inculpatul a dus-o în locuinţa proprietatea sa, locuinţă în care îi aducea diferiţi bărbaţi, pentru a întreţine raporturi sexuale cu aceasta, tribunalul apreciază că nu este dovedită în cauză.
În consecinţă, având în vedere faptul că probele administrate în cauză, respectiv declaraţiile martorilor audiaţi dovedesc doar faptul că inculpatul venea şi o lua din locuinţă pe partea vătămată şi pleca împreună cu aceasta cu auto turismul său, fără a exista dovezi din care să rezulte că inculpatul înlesnea practicarea prostituţiei de către partea vătămată, punându-şi la dispoziţie locuinţa proprietatea sa, faptul că partea vătămată, în declaraţia pe care a dat-o în faţa instanţei arată că, în perioada în care a susţinut prin plângerea formulată la poliţie, respectiv: octombrie 2006 noiembrie 2006, că ar fi fost obligată de inculpat să întreţină raporturi sexuale cu alţi bărbaţi, nu s-a mai văzut cu inculpatul, tribunalul apreciază că în cauză nu există dovezi din care să rezulte că inculpatul ar fi săvârşit infracţiunea de trafic de persoane minore sau proxenetism
Având în vedere însă, recunoaşterea inculpatului, în care arată că a întreţinut raporturi sexuale cu partea vătămată minoră până în toamna anului 2006, faptul că acesta Ie-a făcut cadou părţii vătămate şi mamei sale un televizor, un telefon mobil, mama părţii vătămate dându-şi acordul cu privire la relaţia dintre cei doi, precum şi faptul că partea vătămată arată în declaraţia de la fila 11 din dosarul de urmărire penală, că mama sa a obligat-o să întreţină raporturi sexuale cu diferite persoane, în schimbul unor sume de bani, precum şi faptul că din declaraţiile dirigintei părţi vătămate rezultă că aceasta era în posesia unor sume de bani aproape în permanenţă, tribunalul a apreciat că raporturile sexuale dintre inculpat şi partea vătămată au fost determinate de oferirea şi darea de bani ori alte foloase de către inculpat atât părţii vătămate cât şi mamei acesteia.
În raport cu aceste elemente, prima instanţă a considerat că, fapta inculpatului L.N. care, în mod repetat şi în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, în perioada primăvara anului 2006-octombrie 2006 a întreţinut raporturi sexuale cu partea vătămată minoră M.A.N., cu o vârstă mai mare de 15 ani şi care, pentru a obţine consimţământul părţii vătămate şi al mamei acesteia Ie-a oferit sume de bani şi cadouri, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prev. de art. 198 alin. (3) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)
Împotriva acestei sentinţe au declarat apel în termen legal Parchetul de pe lângă Tribunalul Argeş şi inculpatul L.N.
Parchetul de pe lângă Tribunalul Argeş, critică sentinţa pentru nelegalitate şi netemeinicie.
În esenţă, în motivele de apel se arată că hotărârea instanţei de fond este nelegală şi ne temeinică, întrucât printr-o greşită apreciere a probelor administrate în cauză s-a dispus schimbarea încadrării juridice a infracţiunilor reţinute în sarcina inculpatului prin rechizitoriu în infracţiunea prevăzută şi pedepsită de art. 198 alin. (3) C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)
Se apreciază că în ceea ce priveşte conţinutul constitutiv al infracţiunii prevăzute de art. 198 alin. (3) C. pen., în cauză, nu sunt incidente dispoziţiile acestui articol nici sub aspectul laturii obiective, ori subiective a in fracţiunii, dar nici sub aspectul obiectului juridic ocrotit prin norma incriminatoare şi al contextului probatoriu.
În motivele de apel sus ţinute oral, reprezentantul parchetului a solicitat obligarea apelantului-inculpat la daune morale faţă de partea vătămată minoră, având în vedere condiţiile în care s-a săvârşit infracţiunea.
Inculpatul L.N. critică sentinţa penală pentru nelegalitate şi netemeinicie.
În motivele de apel formulate, inculpatul consideră că în mod greşit prima instanţă a reţinut împrejurarea potrivit căreia inculpatul a cunoscut că partea vătămată nu a împlinit vârsta de 18 ani. În acest sens se invocă înfăţişarea părţii vătămate care era caracteristică unui adult, precum şi comportamentul acesteia.
Apelantul inculpat consideră că în cauză nu pot fi reţinute în concurs real infracţiunea de trafic de minori şi proxenetism.
Subliniază faptul că inculpatul nu a exercitat nici un fel de act de constrângere asupra părţii vătămate, iar relaţia dintre apelant şi partea vătămată s-a bazat pe afecţiune.
În subsidiar, solicită instanţei de apel să facă aplicarea în cauză a dispoziţiilor art. 81 C. pen., considerând că modalitatea de executare a sancţiunii stabilită de către prima instanţă este mult prea aspră în raport cu circumstanţele acestei cauzei.
Prin Decizia penală nr. 23/A/MF din 4 martie 2008 a Curţii de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, a fost admis apelul declarat de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL ARGEŞ.
A fost desfiinţată în parte sentinţa penală.
S-a înlăturat dispoziţia de schimbare a încadrării juridice, condamnarea inculpatului, cu toate consecinţele şi modul de soluţionare al laturii civile.
În baza disp. art. 334 C. proc. pen.,a fost schimbată încadrarea juridică din infracţiunile prev. de art. 13 alin. (1), (3) din Legea 678/2001 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 329 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 33 lit. a) C. pen., în infracţiunea prev. de art. 13 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 678/2001, modificată prin OUG nr. 79/2005, aprobată prin Legea nr. 287/2005, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)
A fost condamnat inculpatul L.N. la 8 ani şi 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 13 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 678/2001, modificată, cu aplic. art. 41 alin. (2)C. pen. şi la 4 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b), d), şi e) C. pen.
Pedeapsa se va executa prin privare de libertate în condiţiile prev. de art. 57 C. pen. Aplică dispoziţiile art. 71 C. pen. rap. la art. 64 lit. a), b), d) şi e) C. pen.
În baza dispoziţiilor art. 19 din Legea nr. 678/2001, modificată, rap. la art. 118 C. pen., s-au confiscat de la inculpat suma de 1000 Euro sau echivalentul în lei şi un autoturism marca Daewoo - Cielo cu număr de înmatriculare BV, conform procesului verbal de la fila 54 dosar de urmărire penală.
În baza dispoziţiilor art. 14 şi art. 17 alin. (3) C. proc. pen. combinat cu art. 998 C. civ., a obligat pe inculpat să plătească părţii vătămate suma de 10.000 lei cu titlu de despăgubiri civile.
Au fost menţinute în rest dispoziţiile sentinţei penale.
A fost respins ca nefondat apelul inculpatului L.N. şi obligat acesta la 300 lei cheltuieli judiciare către stat, din care 100 lei onorariu avocat oficiu pentru partea vătămată.
Examinând sentinţa supusă apelului, din punct de vedere al motivelor invocate, în conformitate cu disp. art. 371 C. proc. pen., Curtea de Apel a constatat că apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Argeş este fondat.
Prima instanţă a apreciat greşit probele administrate în cauză şi în consecinţă, nefondat a dispus schimbarea încadrării juridice în in fracţiune a prevăzută de art. 198 alin. (3) C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), faptă pentru care inculpatul a fost condamnat.
Din probele administrate în cauză, rezultă faptul că inculpatul L.N. a transportat şi cazat pe partea vătămată minoră M.A.N. oferit bani şi alte foloase mamei acesteia, pentru obţinerea consimţământului, în scopul exploatării sexuale a minorei.
În mod repetat, inculpatul a îndemnat-o pe partea vătămată să practice prostituţia în scopul obţinerii de foloase materiale.
Relevant în acest sens, este declaraţia părţii vătămate din care rezultă că încă din anul 2005, cu acordul mamei sale a plecat la inculpat să întreţină relaţii sexuale cu acesta şi cu diferiţi bărbaţi.
Partea vătămată a precizat că în caz de refuz, era ameninţată atât de inculpat, cât şi de mama ei. A mai arătat că inculpatul a obligat-o să se prostitueze sub pretextul că mama părţii vătămate trebuie să-i restituie suma de 1.000 de Euro.
Declaraţia părţii vătămate se coroborează cu alte mijloace de probă.
În denunţul formulat la data de 18 ianuarie 2007, N.H. arată că începând din luna ianuarie 2006, inculpatul L.N. o ia abuziv pe nepoata sa minoră - M.A.N. - în fiecare seară cu autoturismul său proprietate personală, o duce la o locuinţă din Leordeni, care îi aparţine inculpatului, unde o determină să practice relaţii sexuale cu diferiţi bărbaţi, în scopul obţinerii de foloase materiale.
Aceste aspecte au fost confirmate de N.H. şi în declaraţia pe care a dat-o la Poliţia oraşului Topoloveni. Din aceeaşi declaraţie rezultă că mama părţii vătămate o obliga pe aceasta să-l însoţească pe inculpat pentru a întreţine raporturi sexuale cu diferiţi bărbaţi.
Din actele dosarului de urmărire penală, rezultă că M.A.N. locuia într-o cameră împreună cu mama şi două surori ale ei, iar în cealaltă cameră locuia N.H., soră cu mama părţii vătămate. Prin urmare, N.H., avea posibilitatea să constate în mod nemijlocit activitatea părţii vătămate.
Mai mult decât atât, denunţătoarea a precizat că, într-o discuţie care a avut-o cu inculpatul şi în care i-a reproşat atitudine a sa faţă de partea vătămată, precizând că aceasta este minoră, inculpatul a declarat că procedează în acest mod cu partea vătămată pentru a-şi recupera suma de 1.000 Euro, pe care i-a dat-o mamei acesteia.
Un alt aspect relevat este şi faptul că în luna ianuarie 2007, când mama părţii vătămate a revenit în ţară, minora a fugit de la domiciliu atât de frica inculpatului, cât şi de frica mamei ei. Aceeaşi martoră N.H., precizează că într-o noapte a găsit-o pe partea vătămată dormind pe holul imobilului, motiv pentru care a dus-o în camera ei. în aceste împrejurări, minora a relatat că mama ei nu a primit-o în cameră, întrucât a venit cu bani puţini acasă.
În declaraţiile pe care Ie-a dat partea vătămată susţine că întreţinerea raporturi sexuale cu 2- 3 bărbaţi pe noapte, dar nu a putut indica numele vreunui client, întrucât raporturile sexuale se consumau noaptea cu lumina stinsă, pentru că aşa dorea inculpatul. Mai precizează că nu a primit nici o sumă de bani de la clienţi şi nu cunoaşte ce sumă de bani le solicita clienţilor inculpatul L.F. A menţionat însă că l-a văzut pe inculpat dându-i bani mamei ei.
Declaraţiile altor martori audiaţi în cauză sunt de asemenea, relevante pentru a demonstra faptele săvârşite de către inculpat.
Partea vătămată era elevă în clasa a VII l-a la Şcoala generală din comuna Căteasca. Unii dintre profesori, inclusiv diriginta clasei a observat că partea vătămată era tristă, au întrebat-o motivul stării sale psihice, iar aceasta a relatat cum este exploatată sexual de către inculpat.
În acest sens, trebuie avute în vedere declaraţiile martorilor A.P., profesor de biologie, B.M., profesor diriginte, R.M., medic de familie şi D.A.
Din declaraţiile acestor martori, rezultă că au aflat de la minoră că aceasta a fost exploatată sexual de către inculpatul L.F. şi împrejurarea că aceasta a avut două întreruperi de sarcină.
Martorul B.N. a declarat că începând cu luna mai 2006, l-a văzut zilnic pe inculpat când venea cu autoturismul său şi o lua pe partea vătămată de la locuinţă în jurul orelor 20,00.
În raport cu aceste probe, rezultă că inculpatul a avut o atitudine nesinceră în timpul procesului penal.
Probele administrate demonstrează că inculpatul a exploatat-o sexual pe partea vătămată M.A.N. şi a obţinut profit material în urma săvârşirii acestei infracţiuni.
Susţinerile apelantului-inculpat, potrivit cărora între el şi partea vătămată s-a stabilit o relaţie de afecţiune şi chiar au întreţinut raporturi sexuale, în bună înţelegere, nu sunt confirmate de nici un mijloc de probă administrat în cauză.
De asemenea, probele administrate demonstrează că inculpatul a cunoscut că partea vătămată este minoră, aspect menţionat în mod clar de denunţătoarea N.H.
În ceea ce priveşte încadrarea juridică a faptei săvârşită de către inculpat se vor avea în vedere dispoziţiile Legea 678/2001 aşa cum a fost modificată prin OUG nr. 79/2005, act normativ aprobat prin Legea nr. 287/2005.
De asemenea, s-a avut în vedere şi Decizia nr. XVI/2007 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, pronunţată deSECŢIILE UNITEcu ocazia soluţionării unui recurs în interesul legii.
În consecinţă, faptele inculpatului de a o transporta pe partea vătămată cu auto turismul proprietate personală, de a o caza la imobilul ce aparţine acestuia din comuna Leordeni, prin oferirea de bani şi alte foloase pentru mama acesteia, în vederea obţinerii consimţământului pentru a o exploata sexual pe minoră, profitând de starea de minoritate a părţii vătămate, în baza unei rezoluţii infracţionale unice, realizează conţinutul constitutiv al infracţiunii de trafic de persoane minore prevăzută şi pedepsită de dispoziţiile art. 13 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 678/2001, modificată prin OUG nr. 79/2005, aprobată prin Legea nr. 287/2005, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)
Nu se poate reţine în sarcina inculpatului şi săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 329 alin. (1) C. pen., având în vedere situaţia de fapt descrisă mai sus, precum şi Decizia nr. XVI/2007 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţiile unite.
La individualizarea pedepsei s-au avut în vedere criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), respectiv pericolul social concret ridicat al faptelor săvârşite de către inculpat, împrejurările în care faptele au fost comise, aspectul că inculpatul are antecedente penale, precum şi atitudinea ne sinceră a acestuia pe parcursul procesului penal.
Curtea de Apel a dispus ca pedeapsa principală să se execute prin privare de libertate în condiţiile prevăzute de art. 57 C. pen.
Se vor aplica şi dispoziţiile art. 71 C. pen. rap. la art. 64 lit. a), b), d) şi e) C. pen., ca pedeapsă accesorie.
Totodată, se va aplica inculpatului şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), d) şi e) C. pen.
Din probele administrate în cauză, rezultă că inculpatul folosea pentru a o transporta pe partea vătămată de la locuinţa acesteia, la domiciliul său, în scopul de a o exploata sexual, un autoturism proprietate personală, marca Daewoo - Cielo cu nr. de înmatriculare BV, aşa cum rezultă şi din procesul verbal de la fila 54 din dosarul de urmărire penală.
Totodată, rezultă din declaraţiile părţii vătămate că inculpatul a obţinut în urma exploatării sexuale a minorei suma de 1000 Euro.
În temeiul dispoziţiilor art. 19 din Legea nr. 678/2001, modificată, raportat la art. 118 C. pen., s-a dispus confiscarea de la inculpat suma de 1000 Euro, sau echivalentul în lei a acesteia, precum şi auto turismul, proprietatea inculpatului, identificat mai sus.
În conformitate cu disp. art. 17 C. proc. pen., acţiunea civilă se exercită din oficiu în situaţiile în care persoana vătămată este lipsită de capacitate de exerciţiu sau cu capacitate de exerciţiu restrânsă.
Având în vedere că M.A.N. era minoră la data comiterii faptelor, situaţie care este valabilă şi în prezent, fiind născută la data de 6 decembrie 1990, se va exercita din oficiu acţiunea civilă, inculpatul fiind obligat să plătească părţii vătămate despăgubiri civile.
La stabilirea cuantumului despăgubirilor s-au avut în vedere suferinţa fizică şi psihică pe care a încercat-o timp îndelungat partea vătămată ca urmare a traficării şi exploatării ei sexuale de către inculpat.
Instanţa de apel a apreciat la suma de 10.000 lei cuantumul despăgubirilor civile la care inculpatul va fi obligat către partea vătămată.
Pentru aceste motive a fost admis apelul Parchetului şi a fost respins ca nefondat apelul declarat de inculpatul L.N.
În temeiul disp. art. 192 alin. (2) C. proc. pen., inculpatul a fost obligat la cheltuieli judiciare către stat şi la onorariu de avocat din oficiu pentru partea vătămată.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpatul L.N., invocând cazurile de casare prev. de art. 385/9 pct. 9, 10 şi 18 C. proc. pen.
S-a susţinut astfel că hotărârile pronunţate în cauză nu cuprind motivele pe care se întemeiază soluţia, reţinându-se fără dovezi că inculpatul ar fi transportat-o pe partea vătămată de mai multe ori, în scopul întreţinerii de relaţii intime cu alţi bărbaţi, fără a se putea preciza detalii cu privire la aceştia.
De asemenea, instanţele nu s-au pronunţat cu privire la probatoriile solicitate pe situaţia de fapt pentru a demonstra situaţia reală şi afectivă dintre inculpat şi minoră.
În fine, s-a mai arătat că inculpatul a fost condamnat pe nedrept, aplicându-se un act normativ care nu era în vigoare la data săvârşirii faptei, schimbându-se încadrarea juridică fără ca aceasta să fi fost anterior pusă în discuţie.
Examinând hotărârea atacată prin prisma criticilor formulate şi a cazurilor de casare invocate, Curtea constată că recursul este nefondat.
Inculpatul L.N. a fost trimis în judecată pentru săvârşirea infracţiunilor de trafic de minori şi proxenetism, reţinându-se în sarcina sa faptul că în perioada octombrie 2006-ianuarie 2007 ar fi transportat şi cazat pe minora M.A.M., în scopul exploatării sale sexuale, îndemnând-o să practice prostituţia pentru obţinerea de foloase materiale.
Prima instanţă a apreciat în esenţă că probatoriul administrat în cauză demonstrează o altă situaţie de fapt, constând în aceea că în perioada primăvara anului 2006-octombrie 2006 inculpatul a întreţinut raporturi sexuale cu partea vătămată minoră, oferind sume de bani şi cadouri acesteia şi mamei sale, pentru obţinerea consimţământului lor, faptă care ar întruni elementele constitutive ale infracţiunii de act sexual cu un minor prev. de art. 198 alin. (3) C. pen.
În fine, instanţa de apel a considerat că prima instanţă a apreciat greşit probele administrate în cauză, schimbând în mod neîntemeiat încadrarea juridică; instanţa de control judiciar a reţinut că în realitate ,din probatoriu rezultă că inculpatul a transportat şi cazat pe partea vătămată minoră, oferind bani şi alte foloase mamei acesteia, pentru obţinerea consimţământului, în scopul exploatării sexuale a minorei, faptă ce întruneşte doar elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de minori, iar nu şi pe cele ale infracţiunii de proxenetism.
Curtea constată că în declaraţiile date în cauză, inculpatul L.N. a negat faptele pentru care a fost trimis în judecată, susţinând în esenţă că a avut o relaţie de prietenie cu partea vătămată întreţinând inclusiv raporturi sexuale cu aceasta, fără însă a fi determinat-o să întreţină asemenea raporturi şi cu alţi bărbaţi; de asemenea, a negat că ar fi împrumutat-o pe mama victimei cu vreo sumă de bani.
Vinovăţia inculpatului a fost însă corect stabilită de către instanţa de apel, care a reţinut că declaraţiile părţii vătămate se coroborează cu declaraţiile martorilor audiaţi în cauză.
Este adevărat că atât victima, cât şi o parte dintre martorii audiaţi în cauză au revenit pe parcursul judecăţii asupra declaraţiilor date anterior, însă o asemenea atitudine procesuală nu conduce automat la înlăturarea acestora din urmă; în procesul penal român, nu există o ordine de preferinţă între diferitele mijloace de probă, după cum ele sunt administrate în cursul urmăririi penale sau în faţa judecătorului, căzând însă în sarcina acestuia ca, în ipoteza în care există deosebiri între conţinutul probei administrate în cursul cercetării penale şi a celei administrate pe parcursul judecăţii, să o reţină motivat doar pe aceea care exprimă adevărul, coroborându-se cu alte mijloace de probă.
Or, în speţă, revenirea asupra declaraţiilor iniţiale nu poate fi primită, în condiţiile în care pe de o parte nu a fost oferită o explicaţie logică şi credibilă pentru această schimbare de atitudine, iar pe de altă parte chiar persoanele aflate în această situaţie (partea vătămată şi martora N.H.) au afirmat în faza de urmărire penală că direct sau prin intermediari, inculpatul ar fi încercat să le determine să-şi schimbe declaraţiile acuzatoare la adresa sa.
Din aceste declaraţii rezultă că partea vătămată s-a prostituat încă din anul 2005 în beneficiul inculpatului, cu acordul mamei sale, fiind luată de acesta cu autoturismul de la domiciliul său şi dusă la casa inculpatului din comuna Leordeni, unde întreţinea relaţii sexuale cu 2-3 bărbaţi pe noapte, iar dimineaţa era adusă acasă pentru a merge la şcoală.
Prezenţa constantă a inculpatului cu maşina la domiciliul părţii vătămate nu rezultă doar din declaraţiile acesteia şi ale mătuşii sale(martora N.H., cu care locuia),ci şi din declaraţiile vecinilor, martorii D.A. şi B.N.
Desigur că simpla prezenţă a inculpatului la domiciliul părţii vătămate nu poate conduce prin ea însăşi la concluzia că acesta o exploata în fapt pe victimă, ci ar face mai degrabă credibilă susţinerea făcută în apărarea sa de către inculpat, în sensul că se afla în relaţii de prietenie cu partea vătămată(în ciuda diferenţei de vârstă, de 24 de ani, a faptului că deşi venea zilnic. Nimeni nu afirmă că l-a văzut coborând din maşină şi intrând în casă-conduită firească într-o relaţie de tipul celei afirmate de inculpat).
Cu toate acestea, prezenţa regulată a inculpatului la domiciliul părţii vătămate era justificată în alt mod, respectiv acela de a o transporta la imobilul său din comuna Leordeni pentru exploatarea sexuală a acesteia .
Astfel, partea vătămată a relatat în declaraţiile date iniţial că în luna octombrie 2006,după plecarea mamei sale în Italia, inculpatul a venit la domiciliul său şi a afirmat că, întrucât a împrumutat-o pe aceasta din urmă cu 1000 de Euro, bani care nu i-au fost restituiţi, va recupera această sumă de pe urma victimei, în sensul că o va obliga să se prostitueze.
Această afirmaţie a inculpatului a fost auzită şi de martorii N.H. (care locuia cu partea vătămată) şi D.A. (vecină),fiind confirmată şi de martora D.D. (verişoara victimei).
Împrejurarea că partea vătămată nu a putut oferi nici un detaliu în legătură cu bărbaţii cu care a întreţinut relaţii sexuale, nereuşindu-se astfel identificarea şi audierea lor, nu poate conduce la concluzia nevinovăţiei inculpatului pentru infracţiunea de trafic de minori, întrucât asemenea infracţiuni nu se probează obligatoriu cu depoziţiile acestor persoane, cu atât mai mult cu cât ele se comit într-o perioada mai îndelungată şi presupun un număr mare de asemenea persoane, neputând fi imputabil victimei faptul că nu a reuşit să reţină detalii care să conducă la identificarea lor. În plus în speţă partea vătămată a oferit şi o explicaţie suplimentară, legată de modul de amplasare a camerei în care se prostitua(având vedere la stradă) şi de iluminare a acesteia(nu era lăsată de inculpat să aprindă lumină, pentru a nu fi văzută de vecini),împrejurări care au pus-o în imposibilitate de a reţine amănunte în legătură cu bărbaţii care o vizitau.
La aceste mijloace de probă se mai adaugă şi altele indirecte, constând în declaraţiile unor persoane cu care partea vătămată a venit în contact în acea perioadă(profesori de la şcoală sau medicul de familie-martorii A.P..B.M.,R.M.) şi cărora Ie-a mărturisit faptul că ar fi fost determinată să se prostitueze.
Este adevărat că probatoriile administrate în cauză conturează şi o implicare a mamei părţii vătămate în săvârşirea aceloraşi infracţiuni imputate inculpatului, fără ca aceasta să echivaleze însă cu o absolvire a acestuia din urmă, cercetările fiind în acest sens disjunse.
În consecinţă, Curtea apreciază că probatoriile administrate în cauză au fost corect percepute şi temeinic analizate de către instanţa de apel, neexsitând nicio contradicţie evidentă, esenţială şi necontroversată între ceea ce a reţinut instanţa, ca stare de fapt, şi conţinutul mijloacelor de probă la care a făcut referire.
Cu atât mai puţin nu poate fi reţinută o nemotivare a hotărârii, aceasta fiind amplă şi detaliată, după cum nu poate fi primită nici critica referitoare la nepronunţarea asupra unor mijloace de probă, acestea fiind analizate din perspectiva art. 356 lit. c) C. proc. pen. rap. la art. 63 C. proc. pen.
În fine, în ce priveşte încadrarea juridică, este adevărat că instanţa de apel nu a pus în discuţie schimbarea acesteia, însă o asemenea neregularitate procedurală nu a produs nicio vătămare inculpatului, în condiţiile în care prin această operaţiune el a fost condamnat doar pentru una dintre cele două infracţiuni deduse judecăţii. Pe de altă parte, din încheierea de dezbateri rezultă că apărătorul inculpatului a menţionat în concluziile sale că nu pot fi reţinute în concurs cele două infracţiuni, proxenetismul fiind absorbit în traficul de minori, tinzând astfel la o schimbare de încadrare în sensul celor dispuse prin decizie.
În ce priveşte susţinerea că inculpatul ar fi fost condamnat în baza unei legi (OUG nr. 79/2005 aprobată prin Legea nr. 287/2005) care nu era în vigoare la momentul săvârşirii faptei, Curtea constată că activitatea infracţională imputată inculpatului a avut caracter continuat, epuizându-se în anul 2006,când modificările aduse Legii cadru nr. 678/2001 prin cele două acte normative sus-menţionate erau în vigoare, astfel încât nici această critică nu poate fi primită.
În concluzie, motivele de recurs formulate de inculpat sunt neîntemeiate, ceea ce va determina respingerea căii sale de atac conform art. 385/15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., cu obligarea recurentului la plata cheltuielilor judiciare către stat conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul L.N. împotriva deciziei penale nr. 23/A/MF din 4 martie 2008 a Curţii de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 23 septembrie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2951/2008. Penal | ICCJ. Decizia nr. 2961/2008. Penal → |
|---|
