ICCJ. Decizia nr. 2962/2008. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2962/2008
Dosar nr. 4276/111/200.
Şedinţa publică din 24 septembrie 200.
Asupra recursului penal de faţă:
Din actele şi lucrările cauzei, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 330 din 15 noiembrie 2007, pronunţată de Tribunalul Bihor, în baza art. 5221 C. proc. pen. s-a admis cererea de rejudecare pronunţată de condamnatul B.S.L., deţinut la acea dată în PRMS Oradea.
În baza art. 406 C. proc. pen. s-au anulat hotărârile penale pronunţate în cauză, respectiv, sentinţa penală nr. 87 pronunţată la 29 martie 1999 de către Tribunalul Bihor, Decizia penală nr. 269 din 21 decembrie 2000 pronunţată de Curtea de Apel Oradea şi Decizia penală nr. 3316 din 7 iulie 2003 a Curţii Supreme de Justiţie.
În baza art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) rap. la art. 215 alin. (2) şi (3) C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. b) şi c) C. pen. şi cu referire la art. 76 lit. c) C. pen. a fost condamnat inculpatul B.S.L., la o pedeapsă de 3 ani şi 6 luni închisoare.
În baza art. 11 pct. 2 lit. b) rap. la art. 10 lit. g) C. proc. pen. s-a dispus încetarea procesului penal pornit împotriva inculpatului sub aspectul săvârşirii infracţiunii prev. de art. 25 C. pen. rap. la art. 289 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)
În temeiul art. 11 pct. 2 lit. b) rap. la art. 10 lit. g) C. proc. pen. s-a dispus încetarea procesului penal pornit împotriva inculpatului sub aspectul săvârşirii infracţiunii prev. de art. 25 C. pen. rap. la art. 291 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)
În baza art. 861 C. pen. s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei de 2 ani şi 6 luni închisoare sub supraveghere pe durata unui termen de încercare de 4 ani şi 6 luni, stabilit conform art. 862 C. pen.
Inculpatul a fost obligat să se supună pe durata termenului de încercare măsurilor de supraveghere prev. de art. 863 lit. a)-d) C. pen. şi i s-a atras atenţia asupra prev. art. 864 C. pen.
S-a dispus anularea mandatului de executare a pedepsei nr. 180 din 29 mai 2007, emis în baza sentinţei penale nr. 130/2007 a Tribunalului Bihor.
S-a mai constatat că prejudiciul produs părţii civile SC R. SRL Oradea a fost integral recuperat şi că este soluţionată latura civilă a cauzei şi în ceea ce priveşte măsurile asigurătorii dispuse asupra bunurilor inculpatului.
În temeiul art. 445 C. proc. pen. s-au anulat înscrisurile ce conţin operaţiuni false.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a constatat că, la data de 8 mai 2006, pe rolul Tribunalului Bihor a fost înregistrată cererea de rejudecare a cauzei în baza art. 5221 C. proc. pen., pronunţată de condamnatul B.S.L., deţinut în Penitenciarul Oradea.
În motivarea cererii, condamnatul petent a arătat că a fost condamnat la o pedeapsă de 8 ani închisoare pentru complicitate la înşelăciune, faptă prev. de art.26 C. pen. rap. la art.215 alin. (2) şi (3) C. pen. şi sunt incidente dispoziţiile art. 5221 C. proc. pen.
Prin Decizia penală nr. 40 din 20 aprilie 2008, Curtea de Apel Oradea a admis apelul declarat de parchet, a desfiinţat în totalitate hotărârea recurată şi în baza art. 5221 alin. (2) rap. la art. 406 alin. (4) C. proc. pen., a respins cererea de rejudecare după extrădare pronunţată de condamnatul B.S.L. împotriva deciziei penale nr. 3316 din 7 iulie 2003 a Curţii Supreme de Justiţie, ca neîntemeiată.
Totodată, s-a respins, ca nefondat, apelul declarat de condamnatul B.S.L.
În motivarea soluţiei, instanţa de apel a reţinut că, în mod greşit prima instanţă a admis cererea de extrădare şi a dispus reindividualizarea pedepsei, atâta timp cât, din probele administrate în cursul rejudecării nu au rezultat elemente care să permită o asemenea reducere a pedepsei, sau o altă stare de fapt decât cea reţinută în cursul primei judecăţi. Cât priveşte apelul declarat de inculpat, pentru acelaşi considerente, s-a respins ca nefondat.
În termen legal, împotriva acestei ultime hotărâri a declarat recurs inculpatul.
În esenţă, prin motivele scrise, cât şi oral, recurentul inculpat a susţinut următoarele:
- greşita încadrare juridică dată faptei de atestare în fals a plăţii şi ridicării de sume de bani de la Banca Comercială „Transilvania" în zilele de 9 şi 11 septembrie 1998, invocând în drept cazul de casare prev. de art. 3859 alin. (1) pct. 17 C. proc. pen.;
- condamnarea inculpatului pentru complicitate la înşelăciune printr-o gravă eroare de fapt, caz de casare prev. de art. 3859 alin. (1) pct. 18 C. proc. pen.;
- şi în fine, în subsidiar, cazul de care prev. de art. 3859alin. (1) pct. 14 C. proc. pen. constând în greşita individualizare a pedepsei aplicate inculpatului de către instanţa de apel
Hotărârea atacată va fi examinată în baza criticilor şi dispoziţiilor legale invocate, dar şi din oficiu, conform art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., constatându-se pentru considerentele ce se vor arăta, că instanţa de apel nu s-a pronunţat asupra unor cereri esenţiale pentru inculpat care au condus la încălcarea unor drepturi procesuale şi care constituie în drept, cazul de casare înscris în art. 3859 pct. 10 C. proc. pen. procedură penală, fiind condamnat în contumacie, pentru prima dată în recurs de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie; pe de altă parte, a fost extrădat din Ungaria în baza sentinţei penale din 4 aprilie 2006 a Judecătoriei Budapesta.
Tribunalul Bihor, prin sentinţa penală nr. 42 din 22 februarie 2007, a respins cererea de admisibilitate în principiu a rejudecării după extrădare a cauzei ce îl priveşte pe condamnat pe considerentul că, atâta timp cât, a fost prezent la termenele de judecată acordate de instanţa de fond, nu se poate susţine că a fost judecat şi condamnat în lipsă, în sensul prev. de art. 5221 C. proc. pen.
Prin Decizia penală nr. 67 din 30 mai 2007, Curtea de Apel Oradea a admis apelul declarat de condamnat dispunându-se rejudecarea cauzei de aceeaşi instanţă, pe motiv că sunt îndeplinite condiţiile necesare admiterii în principiu a cererii de rejudecare, după extrădare.
În considerentele deciziei s-a precizat că rejudecarea cauzei după extrădare este o procedură specială care asigură celui condamnat şi extrădat, în condiţiile legii, dreptul la un proces echitabil conform jurisprudenţei CEDO, acordând posibilitatea acestuia de a fi audiat şi a-şi face apărările necesare, indiferent de faza procesuală, fond sau căi de atac.
Împotriva acestei decizii s-a declarat recurs de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea, iar Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie prin Decizia penală nr. 3878/2007 s-a pronunţat în sensul respingerii acestuia, ca nefondat, menţinând Decizia recurată în totalitate.
În motivarea soluţiei, Înalta Curte a apreciat că sunt legale şi temeinice considerentele expuse în Decizia atacată, apreciind că a fost încălcat dreptul la un proces echitabil, câtă vreme instanţele s-au pronunţat asupra temeiniciei acuzaţiei în materie penală fără ca petentul să fie audiat.
În acest context s-a reluat procedura în faţa instanţei de fond, care în condiţiile art. 5221 C. proc. pen. a admis cererea condamnatului de rejudecare după extrădare.
Împotriva acestei hotărâri pronunţată în rejudecare au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Bihor care a cerut respingerea cererii de rejudecare a cauzei după extrădare apreciind că instanţa de fond a confundat rejudecarea după extrădare, cu rejudecarea în fond a cauzei într-o cale extraordinară de atac şi inculpatul care, pentru considerentele expuse, a cerut achitarea.
Într-adevăr, procedând la respingerea cererii de rejudecare, după extrădare formulată de inculpatul B.S.L., instanţa de apel a încălcat prevederi imperative ce se cuprind în dispoziţiile art. 72 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, care garantează dreptul la un proces echitabil şi persoanelor extrădate ce au fost condamnaţi - în lipsă - cu atât mai mult, pentru prima dată în recurs, aşa cum s-a procedat şi în privinţa persoanei condamnate B.S.
Raportându-se, în considerente şi dispozitiv, numai la prevederile art. 5221 alin. (2) C. proc. pen., instanţa de apel, voit sau nu, ignoră dispoziţiile art. 72 alin. (2) din Legea nr. 302/2004 care erau de strictă şi imediată aplicare având în vedere procedura specială ce era ocazionată tocmai de extrădarea condamnatului şi de judecarea şi condamnarea sa în lipsă.
În acest context, se impunea ca instanţa de apel să observe că cererea condamnatului viza un aspect legat de cooperarea judiciară internaţională în materie penală, domeniu de activitate reglementat printr-o lege specială, respectiv, Legea nr. 302/2004 adoptată ulterior modificării aduse codului de procedură penală prin Legea nr. 281/2003 şi care a introdus secţiunea IV (art. 5221 C. proc. pen.).
Şi ca efect al extrădării în România, prin art. 72 alin. (2) din Legea nr. 302/2004 se reglementează expres şi imperativ obligaţia rejudecării extrădatului, cu respectarea dispoziţiilor art. 34 alin. (1) şi desigur, a celorlalte condiţii impuse de text.
Observând condiţiile impuse de acest text, respectiv, condamnarea persoanei extrădate în lipsă şi existenţa unei cereri de rejudecare formulată de acesta, în contextul prevederilor art. 5221 C. proc. pen., instanţa de apel trebuia şi era obligată să constate că procedura rejudecării după extrădare este obligatorie în cauză, în raport de prevederile art. 72 alin. (2) din Legea nr. 302/2004 şi de îndeplinirea condiţiilor din acest text.
Cât priveşte concursul între două norme procesual penale din care una impunea rejudecarea după extrădare [art. 72 alin. (2) din Legea nr. 302/2004] iar alta era facultativă cu privire la acelaşi aspect (art. 5221 C. proc. pen.), instanţa de apel putea soluţiona acest conflict, fie în temeiul regulii ce vizează sfera de aplicare a unei norme procesual penale şi potrivit căreia, norma specială care reglementează situaţii particulare este, întotdeauna, derogatorie de la norma generală, când reglementează aceeaşi materie.
Dar, având în vedere, data la care a fost modificată norma generală procesual penală şi introduse dispoziţiile art. 5221 C. proc. pen. respectiv, prin Legea nr. 281/2003 şi data adoptării Legii nr. 302/2004 problema ar putea fi tratată şi potrivit principiului aplicării legii procesuale în timp.
Dar, oricum ar fi rezolvată această problemă sau interpretate aceste dispoziţii legale, este evident că în scopul desfăşurării unui proces echitabil de natură a asigura pe de o parte, apărarea ordinii de drept, iar pe de altă parte, apărarea drepturilor şi libertăţilor unei persoane, se impuneau a fi respectate dispoziţiile art. 72 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, care obligau la rejudecarea cauzei după extrădare, atâta timp cât, persoana extrădată fusese judecată şi condamnată în lipsă.
Şi este evident, în raport de natura acestor dispoziţii imperative că instanţa de apel nu avea motive legale şi nici latitudinea de a proceda la respingerea cererii de rejudecare, după extrădare, cu atât mai mult cu cât, în contextul discutat, dispoziţiile art. 5221 C. proc. pen. nu indicau decât procedura ce trebuia urmată în cazul rejudecării după extrădare şi care nu are în vedere decât o fază a rejudecării potrivit art. 405-408 C. proc. pen.
În fine, procedând la respingerea cererii de rejudecare după extrădare, instanţa de apel a încălcat nu numai prevederile art. 72 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, dar a contravenit deciziei nr. 3878 din 15 august 2007 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, care, cu autoritate de lucru judecat a stabilit că, în cauză, se impune rejudecarea după extrădare având în vedere că prevederile art. 72 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, lege specială în materie, a condiţionat rejudecarea la cerere a cauzei, doar de condamnarea în lipsă a condamnatului şi că în toate cazurile de extrădare, Ministerul Justiţiei se angajează la asigurarea rejudecării cauzei persoanei extrădate.
Cu aceeaşi autoritate, s-a mai reţinut că, dacă în faţa primei instanţe, condamnatul a fost prezent, judecata în apel şi recurs s-a făcut în lipsa sa, iar dreptul la un proces echitabil este încălcat atunci când instanţa se pronunţă asupra acuzaţiei în materie penală, considerându-1 vinovat, fără ca acesta să fie ascultat.
Soluţia pronunţată de instanţa de apel este nelegală şi prin prisma încălcării art. 6 alin. (2) C. proc. pen., prevederi potrivit cărora în cursul procesului penal, organele judiciare sunt obligate să asigure părţilor deplina exercitare a drepturilor procesuale în condiţiile prevăzute de lege şi să administreze probele necesare în apărare.
Ori, instanţa de apel, procedând la respingerea rejudecării după extrădare, cu încălcarea legii a respins, tot astfel, şi apelul declarat de persoana condamnată.
Instanţa de apel nu a răspuns multiplelor critici, formulate de condamnat ce priveau fondul cauzei, deşi avea această obligaţie potrivit art. 378 alin. (3) C. proc. pen. şi deşi avea atribuţii de devoluare a fondului şi obligaţia ascultării persoanei condamnate în contextul dispoziţiilor art. 378 alin. (11) C. proc. pen., nu s-a conformat acestor dispoziţii imperative.
Desigur, instanţa de apel încălcând aceste prevederi imperative nu a putut asigura recurentului dreptul la exercitarea unei căi de atac efective, încălcându-i drepturi procesuale care-i garantau dreptul la apărare şi la un proces echitabil în sensul dispoziţiilor interne şi internaţionale.
Faţă de acest considerente de fapt şi de drept se constată că instanţa de apel nu s-a pronunţat, în sensul legii, asupra unor cereri esenţiale pentru recurent de natură a-i garanta drepturile şi de a influenţa soluţia procesului, ceea ce face în cauză incident cazul de casare înscris în art. 3859 alin. (1) pct. 10 C. proc. pen.
Aşa fiind, în temeiul art. 38515 pct. 2 lit. c) C. proc. pen. se va proceda la admiterea recursului declarat, casarea hotărârii atacate şi trimiterea cauzei la aceeaşi instanţă pentru rejudecare.
Procedând la rejudecare după casare, instanţa de apel va dispune ascultarea persoanei condamnate, precum şi administrarea oricăror probe dacă găseşte necesar în contextul rejudecării, după extrădare în apel, în raport de susţinerile şi motivele de apel invocate şi examinate.
Pentru aceste considerente motivele de recurs ce vizează nevinovăţia susţinute de recurent nu vor mai fi analizate în cuprinsul acestei hotărâri, urmând a fi examinate cu ocazia rejudecării cauzei în apel.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de condamnatul B.S.L. împotriva deciziei penale nr. 40 din 30 aprilie 2008 a Curţii de Apel Oradea.
Casează Decizia penală nr. 40 din 30 aprilie 2008 a Curţii de Apel Oradea, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Trimite cauza spre rejudecare acestei instanţe.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 24 septembrie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2961/2008. Penal | ICCJ. Decizia nr. 2963/2008. Penal → |
|---|
