ICCJ. Decizia nr. 3232/2008. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.3232/2008
Dosar nr. 1719/85/2008
Şedinţa publică din 14 octombrie 2008
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 188 din 26 septembrie 2007, Tribunalul Sibiu l-a condamnat pe inculpatul D.N. la o pedeapsă de 15 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) şi b) C. pen. pe o durată de 3 ani, pentru săvârşirea infracţiunii de omor calificat, prev. de art. 174 alin. (1) şi art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen.
În baza art. 71 C. pen., s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prev. de art. 64 lit. a)-c) C. pen.
În baza art. 350 C. proc. pen., a fost menţinută starea de arest a inculpatului, iar în baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), a fost dedusă din pedeapsa aplicată durata reţinerii şi arestării preventive de la 12 ianuarie 2006 la zi.
În baza art. 14 şi art. 346 C. proc. pen., inculpatul a fost obligat să plătească părţilor civile C.N., M.E. şi S.M. suma de 3500 lei daune materiale şi 15.000 lei daune morale; Spitalului Clinic Judeţean Sibiu suma de 72 lei plus dobânzi şi penalităţi de întârziere cu titlu de cheltuieli de spitalizare; Spitalului Clinic de Urgenţă Cluj - Napoca suma de 1187,24 lei plus dobânzi şi penalităţi de întârziere cu titlu de cheltuieli de spitalizare.
Pentru a pronunţa această sentinţă, prima instanţă a reţinut că la data de 21 decembrie 2005, orele 22.00, inculpatul, în stare avansată de ebrietate, a plecat de la Căminul Cultural din localitatea Bradu, spre casă.
Pe strada Ş., cunoscută şi ca strada M., s-a întâlnit cu victima C.I., care, la rândul său se îndrepta spre domiciliu, şi tot într-o avansată stare de ebrietate.
Între cei doi a avut loc o altercaţie, probabil din cauza faptului că victima l-a înjurat pe inculpat în limba romanes, iar inculpatul, violent când se afla sub influenţa băuturilor alcoolice, l-a lovit pe victimă cu pumnii şi picioarele, îndeosebi în zona craniană şi facială, victima pierzându-şi cunoştinţa. În acel moment, inculpatul a abandonat victima în zăpadă şi a plecat spre casă.
Loviturile primite de victimă şi intensitatea acestora i-au provocat un traumatism cranio-cerebral acut deschis, cu multiple plăgi faciale şi la nivelul scalpului, cu fractură de masiv facial, fractură mandibulă laterală stângă dislocată, luxaţii complete şi incomplete ale dinţilor, cu un dinte localizat în plămânul drept şi un altul la nivelul faringelui.
În jurul orelor 23.30, victima a fost găsită în stare de inconştienţă de săteni, care au anunţat organele de poliţie şi ambulanţa, când au constatat că victima încă trăia.
Victima a fost transportată în comă de gradul IV la Spitalul Clinic Judeţean Sibiu şi ulterior, la Spitalul de Urgenţă Cluj-Napoca, unde, la data de 11 ianuarie 2006 a decedat.
Inculpatul a negat săvârşirea infracţiunii în faza cercetării penale, pentru ca apoi să revină asupra declaraţiei, arătând că el este autorul faptei, în final acesta negând în continuare săvârşirea infracţiunii.
La individualizarea judiciară a pedepsei aplicate inculpatului, instanţa de fond a avut în vedere toate criteriile prev. de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), respectiv împrejurările concrete ale săvârşirii faptei, atitudinea procesuală a inculpatului, lipsa antecedentelor penale, concluziile referatului de evaluare a inculpatului.
Împotriva sentinţei a declarat apel inculpatul, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie şi solicitând, în principal, trimiterea cauzei la procuror întrucât sesizarea instanţei de judecată este lovită de nulitate absolută, dat fiind că nici în cursul urmăririi penale, nici prin rechizitoriu nu a fost pusă în mişcare acţiunea penală, iar inculpatului nu i s-a adus la cunoştinţă rezultatul examinării comportamentului simulat înainte de prezentarea materialului de urmărire penală, ci doar în cursul cercetării judecătoreşti.
Inculpatul solicită, pe fond, achitarea sa în temeiul disp. art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. c) C. proc. pen., întrucât nu există nici o probă certă că el este autorul faptei.
Se solicită, de asemenea, schimbarea încadrării juridice a faptei din infracţiunea de omor, prev. de art. 174 alin. (1) art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen. în infracţiunea de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte, prev. de art. 183 C. pen., dat fiind că nu a urmărit şi nu a acceptat posibilitatea uciderii victimei.
Inculpatul solicită punerea sa de îndată în libertate, măsura arestării preventive fiind nelegală pentru că, la data de 6 februarie 2006, când s-a pus în discuţie prelungirea acestei măsuri, instanţa de judecată nu a întocmit şi o minută, împrejurare care atrage nulitatea încheierii.
Analizând sentinţa atacată prin prisma motivelor de apel formulate de inculpat, instanţa de apel a constatat că prin ordonanţa din data de 12 ianuarie 2006, parchetul a pus în mişcare acţiunea penală împotriva inculpatului pentru săvârşirea infracţiunii de omor calificat, şi ulterior, la data de 06 martie 2006, procurorul de caz a pus la dispoziţia inculpatului, asistat de apărător, întreg dosarul de urmărire penală.
Tot la data de 06 martie 2006, s-a întocmit şi rechizitoriul, înregistrat la instanţa de fond la data de 07 martie 2006.
La data de 15 martie 2006, Inspectoratul de Poliţie Cluj, Secţia Criminalistică, a pus la dispoziţia parchetului concluziile expertizei asupra comportamentului simulat, care, dat fiind că dosarul fusese înaintat în instanţă, au fost trimise la instanţa de fond la data de 12 aprilie 2006.
Faţă de această situaţie, instanţa de apel a constatat că au fost respectate disp. art. 250 C. proc. pen.
Curtea a apreciat că materialul probator administrat în cauză a fost corect interpretat, iar pe baza acestuia, instanţa de fond a dat o corectă încadrare juridică faptei săvârşite de inculpat, reţinând vinovăţia acestuia.
În acest sens, au fost apreciate depoziţiile martorilor audiaţi în cauză, reţinându-se că şi concubina inculpatului, C.E. a arătat că inculpatul a sosit acasă în noaptea de 21/22 decembrie 2005 în stare de ebrietate şi cu hainele pătate de sânge, pe care chiar ea Ie-a spălat.
Mai mult, la data de 22 decembrie 2005, organele de poliţie s-au deplasat la domiciliul inculpatului de unde au ridicat un cearceaf de pânză albă, cu două pete de culoare brun-roşcată, cu aspect de sânge.
Rapoartele criminalistice au stabilit că pe cearşaf sunt urme de sânge uman, cu aceleaşi profile genetice ca şi cele identificate în sângele victimei, respectiv grupa AB IV.
Raportul de constatare medico-legală a concluzionat că moartea victimei a fost violentă şi s-a datorat complicaţiilor septice survenite în evoluţia unui traumatism cranio-facial.
Curtea a constatat că, faţă de intensitatea loviturilor aplicate victimei şi de urmările acestora, nu se impune schimbarea încadrării juridice a faptei inculpatului, dat fiind că acesta a intenţionat uciderea victimei şi nu aplicarea unei corecţii violente.
Instanţa de apel a constatat nefondată şi solicitarea inculpatului de a fi pus de îndată în libertate, întrucât obligaţia de a se întocmi minută la luarea măsurii arestării preventive sau la prelungirea acesteia a luat naştere doar de la data de 08 februarie 2006, data publicării în Monitorul Oficial a deciziei nr. XVII/2005 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în soluţionarea recursului în interesul legii, ori, data la care s-a dispus prelungirea măsurii arestării preventive a inculpatului a fost 06 februarie 2006.
Instanţa de apel a constatat însă că individualizarea pedepsei accesorii prev. de art. 71 C. pen. este greşită, întrucât pentru ca dreptul prev. de art. 64 lit. c) C. pen. să fie interzis, este necesar ca în prealabil să se constate săvârşirea infracţiunii în exercitarea unei funcţii, profesii sau activităţi, şi, încă mai mult, concretizând-o.
Faţă de aceste considerente, prin Decizia penală nr. 48/A din 28 mai 2008, Curtea de Apel Alba lulia, secţia penală, a admis apelul declarat de inculpat împotriva sentinţei penale nr. 188 din 26 septembrie 2007 a Tribunalului Sibiu, pe care a desfiinţat-o sub aspectul laturii penale numai cu privire la conţinutul pedepsei accesorii aplicate, şi, în rejudecare, a înlăturat dispoziţia privind interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. c) C. pen.
A menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei atacate.
În baza art. 350 C. proc. pen., a menţinut starea de arest preventiv a inculpatului, iar în baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), a computat din pedeapsa aplicată durata reţinerii şi arestării preventive a inculpatului, de la 12 ianuarie 2006 la 28 mai 2008.
Împotriva deciziei a declarat recurs inculpatul, fără a indica în scris vreun motiv de nelegalitate sau netemeinicie ale hotărârii recurate.
în faţa instanţei de judecată, inculpatul prin apărător, a reiterat în cea mai mare parte, motivele prezentate cu ocazia judecării apelului.
Se invocă sub un prim aspect, nelegala sesizare a primei instanţe, întrucât nu au fost respectate cerinţele disp. art. 235 C. proc. pen.
Sub un alt aspect, se invocă netemeinicia hotărârilor, solicitându-se achitarea pe temeiul disp. art. 10 lit. c) C. proc. pen., arătând că nu el se face vinovat de săvârşirea infracţiunii.
În subsidiar, se solicită schimbarea încadrării juridice a faptei în infracţiunea prev. de art. 183 C. proc. pen., cu consecinţa reducerii sancţiunii aplicate.
Examinând hotărârea prin prisma criticilor recurentului, care se circumscriu cazurilor de casare prev. de art. 3859 alin. (1) pct. 2, 14, 17 şi 18 C. proc. pen., ca şi din oficiu, pentru celelalte cazuri de casare enunţate de art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru considerentele ce se vor expune în continuare:
Probele administrate relevă fără echivoc că în noaptea de 21 decembrie 2005, inculpatul a lovit victima cu pumnii şi picioarele, cu preponderenţă în zona craniană şi facială, aducând-o în stare de inconştienţă, după care a abandonat-o în zăpadă, ceea ce a dus la decesul acesteia, la data de 11 ianuarie 2006.
Loviturile aplicate de inculpat au provocat victimei un traumatism cranio-cerebral acut deschis, cu multiple plăgi faciale şi la nivelul scalpului, cu fracturi de masiv facial, fractură mandibulă laterală stângă dizlocată, luxaţii complete şi incomplete ale dinţilor, cu un dinte localizat în plămânul drept şi altul la nivelul faringelui.
Raportul de constatare medico-legală întocmit în cauză a concluzionat că moartea victimei a fost violentă şi s-a datorat complicaţiilor septice survenite în evoluţia unui traumatism cranio-facial.
Din cuprinsul rapoartelor de expertiză bio-criminalistică rezultă că urmele existente pe cearceaful ridicat din locuinţa inculpatului au pus în evidenţă profile genetice identice cu cele ale sângelui prelevat de la victimă şi au descris aceeaşi grupă sanguină cu cea a victimei.
Declaraţiile martorilor E.E.C. şi C.E., concubina inculpatului atestă că acesta a ajuns târziu acasă, în stare de ebrietate, cu hainele pătate de sânge.
Intensitatea violenţelor exercitate de inculpat şi zonele corporale vizate atestă că inculpatul a urmărit uciderea victimei, atitudine subiectivă ce caracterizează infracţiunea de omor în modalitatea prev. de art. 174 şi art. 175 lit. i) C. pen., texte de lege în baza cărora în mod justificat s-a dispus condamnarea inculpatului.
Sub aspectul legalităţii sesizării, se poate constata că prin ordonanţa din 12 ianuarie 2006, procurorul din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Sibiu, a pus în mişcare acţiunea penală împotriva inculpatului pentru infracţiunea prev. de art. 174 alin. (1) rap. la art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen., astfel că în cauză sunt îndeplinite cerinţele disp. art. 235 C. proc. pen.
La verificarea din oficiu a hotărârilor, instanţa nu a constatat existenţa vreunei cauze de nelegalitate sau netemeinicie, astfel că, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpat.
În baza art. 38517 alin. (4) rap. la art. 383 alin. (2) C. proc. pen., se va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului durata reţinerii şi arestării preventive de la 12 ianuarie 2006 la zi.
Văzând şi disp. art. 192 alin. (2) C. proc. pen.,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul D.N. împotriva deciziei penale nr. 48/A din 28 mai 2008 a Curţii de Apel Alba lulia, secţia penală.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul reţinerii şi arestării preventive de la 12 ianuarie 2006 la 14 octombrie 2008.
Obligă recurentul inculpat să plătească statului suma de 400 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 14 octombrie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3211/2008. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 3254/2008. Penal → |
|---|
