ICCJ. Decizia nr. 3225/2008. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.3225/2008
Dosar nr. 8076/1/200.
Şedinţa publică din 30 iunie 200.
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarel.
Prin încheierea din 11 septembrie 2008 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi familie, pronunţată în dosarul nr. 37.015/3/2007 a fost menţinută starea de arest a inculpatului B.G.L.
Pentru a pronunţa această soluţie instanţa a reţinut că prin sentinţa penală nr. 673 din 5 iunie 2008 a Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a penală, inculpatul B.G.L. a fost condamnat la pedeapsa rezultantă de 14 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza II şi lit. b) C. pen. pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 14 lit. d) din Legea nr. 143/2000 şi art. 4 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 33 lit. a) şi art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP)
În fapt s-a stabilit că în perioada martie-iunie 2007, inculpatul împreună cu alte persoane a constituit un grup infracţional organizat în scopul săvârşirii infracţiunii de trafic de droguri de mare risc. în cadrul acestei grupări a coordonat activitatea celorlalţi membrii, a comercializat, a depozitat şi a oferit droguri de mare risc. In data de 3 aprilie 2007, inculpatul a vândut colaboratorului cu nume de cod „G.M." cantitatea de 0,54 grame de heroină cu suma de 200 lei.
Instanţa de control judiciar sesizată cu apelul inculpatului împotriva hotărârii de condamnare a apreciat că se impune continuarea privării stării de libertate, deoarece nu au dispărut temeiurile avute în vedere la arestarea acestuia şi nu au intervenit elemente noi care să impună punerea în libertate a inculpatului.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpatul B.G.L., care, prin apărătorul desemnat din oficiu, a solicitat admiterea recursului, casarea încheierii atacate şi judecarea inculpatului în stare de libertate.
Conform dispoziţiilor art. 3002 C. proc. pen. în cauzele în care inculpatul este arestat, instanţa legal sesizată este datoare să verifice, în cursul judecăţii, legalitatea şi temeinicia arestării preventive, iar potrivit art. 160b alin. (3) din acelaşi cod, când constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate sau că există temeiuri noi care justifică privarea de libertate, instanţa dispune, prin încheiere motivată, menţinerea arestării preventive.
Din examinarea lucrărilor dosarului se constată că arestarea inculpatului B.G.L. s-a dispus în baza art. 148 lit. d) şi f) C. proc. pen., pentru săvârşirea infracţiunilor de constituire a unui grup organizat prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 şi trafic de droguri de mare risc, prevăzută de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), cu aplicarea art. 33 lit. a) şi art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP) constând în aceea că în perioada martie-iunie 2007, inculpatul împreună cu alte persoane a constituit un grup infracţional organizat în scopul săvârşirii infracţiunii de trafic de droguri de mare risc. În cadrul acestei grupări a coordonat activitatea celorlalţi membrii, a comercializat, a depozitat şi a oferit droguri de mare risc. În data de 3 aprilie 2007, inculpatul a vândut colaboratorului cu nume de cod „G.M." cantitatea de 0,54 grame de heroină cu suma de 200 lei.
Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală, prin sentinţa susmenţionată, având în vedere probele de vinovăţie administrate a dispus condamnarea inculpatului la pedeapsa rezultantă privativă de libertate de 15 ani închisoare.
Ţinând seama de actele dosarului, Curtea constată că în mod corect s-a apreciat că subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive, temeiuri prevăzute de art. 148 lit. d) şi f) C. proc. pen., respectiv inculpatul a săvârşit cu intenţie o nouă infracţiune, pedeapsa prevăzută pentru infracţiunea reţinută în sarcina acestuia este mai mare de 4 ani şi există probe că lăsarea sa în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică şi că acestea impun în continuare privarea de libertate a inculpatului B.G.L.
Faţă de considerentele arătate, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., urmează a respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul B.G.L.
Totodată, în baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., inculpatul va fi obligat la plata sumei de 300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul B.G.L. împotriva încheierii din 11 septembrie 2008 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie în dosarul nr. 37015/3/2007.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publica 13 octombrie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3199/2008. Penal | ICCJ. Decizia nr. 3230/2008. Penal → |
|---|
