ICCJ. Decizia nr. 3492/2008. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3492/2008
Dosar nr. 1521/89/2007
Şedinţa publică din 31 octombrie 2008
Asupra recursului de faţă,
Examinând actele dosarului constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 472 din 09 octombrie 2007, pronunţată în dosarul nr. 1521/89/2007, Tribunalul Vaslui, secţia penală, a condamnat pe inculpatul A.I.A., poreclit G., la pedeapsa de 10 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) şi e) C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii de tentativă la omor calificat prevăzută de art. 20 raportat la art. 174 – art. 175 lit. i) C. pen.
S-au aplicat prevederile art. 71 raportat la art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
S-a constatat că partea vătămată C.Ş. a renunţat la pretenţiile civile.
În baza art. 118 lit. b) C. pen., a fost confiscată de la inculpat o bâtă din lemn de esenţă jugastru, corp delict.
Inculpatul a fost obligat să plătească părţilor civile Spitalul Municipal de Adulţi Bârlad, suma de 54 lei şi Spitalul Clinic de Urgenţă Sf. Treime Iaşi, suma de 1345,34 lei, cheltuieli de spitalizare, actualizate la data plăţii.
În esenţă, tribunalul a reţinut că, în seara zilei de 22 iulie 2005, pe fondul unui conflict spontan, inculpatul împreună cu făptuitorul G.A.G. a aplicat părţii vătămate mai multe lovituri peste cap şi corp, cu o bâtă, cauzându-i leziuni ce au necesitat aproximativ 40 - 45 zile de îngrijiri medicale, punându-i în pericol viaţa. Totodată partea vătămată a rămas cu o infirmitate fizică consecutiv absenţei unui fragment osos cranian de 5 x 5 cm. prin craniectomie.
Inculpatul a părăsit locul faptei, fiind identificat după mai mult de un an în municipiul Bucureşti. Al doilea făptuitor nu a fost găsit. Cu ocazia cercetării judecătoreşti inculpatul s-a sustras de la judecată, părăsindu-şi domiciliul şi chiar ţara.
Prin Decizia penală nr. 75 din 12 iunie 2008, Curtea de Apel Iaşi, secţia penală, a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpat, apel care viza în principal nevinovăţia sa, iar în subsidiar reducerea pedepsei.
Împotriva acestei decizii, inculpatul a declarat recurs, reiterând motivele de apel.
Înalta Curte, examinând probele dosarului, constată că recursul este nefondat, pentru următoarele argumente:
Susţinerea făcută în cadrul fazei de urmărire penală de către inculpat referitoare la nevinovăţia sa este înlăturată de următoarele probe: declaraţiile date de partea vătămată încă de la primele cercetări, actele medico-legale şi de spitalizare a părţii vătămate, martorii R.M., R.C., N.V., G.I., C.I., C.V.D., C.Z.
Potrivit art. 69 C. proc. pen., declaraţiile învinuitului sau ale inculpatului făcute în cursul procesului penal pot servi la aflarea adevărului, numai în măsura în care sunt coroborate cu fapte şi împrejurări ce rezultă din ansamblul probelor existente în cauză.
Or, în cauză nu există asemenea fapte sau împrejurări care să confirme declaraţiile inculpatului. Dimpotrivă, există o multitudine de probe care confirmă susţinerile părţii vătămate privind agresiunea inculpatului asupra acestuia, agresiune săvârşită în două faze în aceeaşi zi.
Însăşi sustragerea inculpatului şi refuzul de a se prezenta în instanţă şi de a-şi susţine apărarea, ori de a propune probe în apărare demonstrează vinovăţia acestuia şi intenţia de a se sustrage răspunderii penale.
Nu există nici un dubiu cu privire la vinovăţia inculpatului.
Referitor la cazul de recurs prevăzut de art. 3859 alin. (l) pct. 14 C. proc. pen., invocat ca motiv de casare, Înalta Curte constată că nu este incident în cauză, deoarece, ambele instanţe au avut în vedere atât gravitatea faptei de tentativă de omor calificat săvârşită de inculpat, care a avut drept consecinţă crearea de suferinţe şi a unei infirmităţi permanente părţii vătămate, prin lipsa unei substanţe osoase craniene de 5x5 cm, ca urmare a craniectomiei şi care i-a pus în pericol viaţa, cât şi persoana inculpatului, nesincer, violent.
Pedeapsa principală de 10 ani închisoare corespunde acestor criterii esenţiale prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)
În consecinţă, Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpat.
Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 200 lei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul A.I.A. împotriva Deciziei penale nr. 75 din 12 iunie 2008 a Curţii de Apel Iaşi, secţia penală.
Obligă recurentul revizuient la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 31 octombrie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 347/2008. Penal. Infractiuni la legea privind... | ICCJ. Decizia nr. 3500/2008. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
