ICCJ. Decizia nr. 4120/2008. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.4120/2008
Dosar nr. 14209/99/2008
Şedinţa publică din 11 decembrie 2008
Asupra recursului de faţă;
în baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 614 din 16 septembrie 2003 a Tribunalului laşi, inculpatul D.D. a fost condamnat la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 2, art. 3 din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 74, art. 76 lit. a) C. pen. şi i s-au interzis drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen. pe o perioadă de 2 ani.
În baza art. 17 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 s-a confiscat de la inculpat cantitatea de 55 g canabis sau contravaloarea acesteia.
S-au aplicat dispoziţiile art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
Inculpatul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Pentru a pronunţa această sentinţă, prima instanţa instanţă a reţinut că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul laşi a fost trimis în judecată inculpatul D.D. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 2, art. 3 din Legea nr. 143/2000, constând în aceea că la data de 9 mai 2002 a introdus în România, prin vama Giurgiu cantitatea de 55 g canabis, deţinută consumului propriu.
Inculpatul, deşi a fost citat nu s-a prezentat la niciun termen de judecată.
Martorul din lucrările dosarului, C.A.C. a reconfirmat cele declarate în faza de cercetare penală, inculpatul şi-a recunoscut sincer fapta comisă.
Analizând actele şi lucrările dosarului, prima instanţă a reţinut, în fapt, că la data de 13 aprilie 2002 inculpatul s-a deplasat în vacanţă la domiciliul său din Atena. în data de 8 mai 2002 inculpatul a cumpărat din Atena cantitatea de 55 g canabis pe care s-a hotărât să o aducă în România, cantitatea fiind destinată consumului propriu. în data de 9 mai 2002, inculpatul, cu un autocar aparţinând firmei „P.T." s-a deplasat spre municipiul laşi. înainte de a pleca din Atena, inculpatul a ascuns canabisul în rucsacul pe care îl purta pe spate. Inculpatul a introdus canabisul în România prin Vama Giurgiu, apoi, când a ajuns în municipiul laşi, s-a deplasat la locuinţa sa unde a pus drogurile în mai multe tabachere. în data de 10 mai 2002 lucrătorii de poliţie din cadrul C.Z.C.C.O.A. laşi au efectuat o percheziţie, ocazie cu care au descoperit cantitatea de 55 g canabis.
Fapta inculpatului aşa cum a fost reţinută mai sus, în drept, constituie infracţiunea prevăzută de art. 2, art. 3 din Legea nr. 143/2000, stabilindu-se vinovăţia inculpatului, acesta urmând să răspundă penală, prin aplicarea unei pedepse cu închisoare care a fot dozată după criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul laşi, apel care a fost judecat şi soluţionat prin Decizia penală nr. 409 din 23 noiembrie 2004 a Curţii de Apel laşi, în sensul că a fost admis, a fost desfiinţată în parte în latură penală sentinţa penală nr. 614 de la 16 septembrie 2003 a Tribunalului laşi şi rejudecând:
În baza dispoziţiilor art. 334 C. proc. pen. s-a schimbat încadrarea juridică dată faptelor, din infracţiunea prevăzută de art. 2, art. 3 din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 74, art. 76 C. pen. şi inculpatul D.D. a fost condamnat la următoarele pedepse: 3 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 şi 3 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, ambele cu aplicarea art. 74 alin. (2) C. pen., art. 76 lit. a), art. 76 lit. c) şi art. 33 lit. a) C. pen.
În baza art. 34 lit. b) C. pen. s-au contopit pedepsele în pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare.
S-au aplicat dispoziţiile art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
S-au înlăturat din sentinţă dispoziţiile art. 74, art. 76 lit. a) C. pen. şi aplicarea pedepsei complementare a interzicerii drepturilor pe o durată de 2 ani.
În baza art. 17 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 s-a confiscat de la inculpat cantitatea de 54,09 grame canabis.
S-a înlăturat din sentinţă dispoziţia privind confiscarea cantităţii de 55 g canabis sau a contravalorii acesteia. S-au menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei penale.
Inculpatul D.D. a declarat apel peste termen împotriva sentinţei penale nr. 614 din 16 septembrie 2003 a Tribunalului laşi, întrucât a lipsit, atât la judecată, cât şi la pronunţare, iar în cursul judecăţii cauzei la fond nu a fost legal citat, deşi a comunicat instanţei adresa sa exactă din Grecia, de la urmărirea penală (fila 30 dosar urmărire ).
Instanţa a dispus citarea prin afişare şi la adresa din Grecia.
Prin Decizia penală nr. 91 de la 23 septembrie 2008 a Curţii de Apel laşi, secţia penală, pronunţată în dosarul nr. 14209/99/2002 a fost respins, ca nefondat apelul peste termen declarat de inculpatul D.D. împotriva sentinţei penale nr. 614 din 16 septembrie 2003 a Tribunalului laşi, fiind obligat inculpatul să achite statului suma de 200 lei cheltuieli judiciare.
Pentru a decide astfel, instanţa de apel a reţinut ca fiind îndeplinite în cauză condiţiile legale prevăzute de art. 365 pentru calificarea căii de atac de faţă ca apel peste termen.
Inculpatul a fost legal citat la instanţa de fond, dispunându-se citarea sa prin afişare la locul săvârşirii faptei conform art. 177 alin. (4) C. proc. pen., dovezile de citare din Grecia fiind returnate pentru adresă incompletă. Or, însuşi inculpatul a declarat la urmărirea penală adresa sa de domiciliu ca incompletă.
În cauză, însă sentinţa atacată în prezentul apel peste termen de către inculpat nu mai este în fiinţă, ea fiind desfiinţată parţial în esenţa sa în latura penală în apelul procurorului, prin Decizia penală nr. 409 din 23 noiembrie 2004 a Curţii de Apel laşi, care este definitivă şi care nu a fost atacată cu recurs de părţi interesate.
Cum sentinţa penală atacată în prezentul apel peste termen nu mai există, fiind desfiinţată cu caracter definitiv prin Decizia penală menţionată, apelul de faţă a fost respins, ca nefondat, în baza art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., văzând şi dispoziţiile art. 192 C. proc. pen.
Împotriva acestei decizii a declarat, în termenul legal, recurs D.D., fără a arăta iniţial motivele de recurs.
La dosarul cauzei au fost depuse, după ce în prealabil au fost înregistrate prin Registratura Generală a instanţei supreme sub nr. 36905 la 9 decembrie 2008, motivele de recurs formulate de recurent prin apărător, în două exemplare, aflate la filele 7-13 dosarul Înaltei Curţi.
În motivele de recurs, recurentul inculpat a arătat că recursul se încadrează în dispoziţiile art. 385 9 alin. (1) pct. 21 în sensul că judecata cauzei în primă instanţă a avut loc fără citarea legală a inculpatului.
S-a menţionat faptul că recurentul a fost trimis în judecată pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute şi pedepsite de art. 2 şi art. 3 din Legea nr. 143/2000, Ministerul Public sesizând instanţa prin rechizitoriu la data de 13 septembrie 2002.
Recurentul a fost prezent în ţară doar în perioada urmăririi penale, nu şi a cercetării judecătoreşti.
La fila 30 din dosarul de urmărire penală, în declaraţia olografă a inculpatului este indicat ca şi domiciliu „strada ... " nr. 30. La fila 32, tot în dosarul de urmărire penală apare menţiunea „cartierul ..". Totodată, în cadrul dosarului de urmărire penală, a fost depusă şi o copie a paşaportului apelantului. La acel moment nimeni nu a sesizat faptul că apelantul foloseşte două noţiuni distincte, respectiv „strada" şi „cartier", în rechizitoriu fiind indicată în mod corect dosar reşedinţa din laşi. Această confuzie a avut loc motivat de situaţia că în faza de urmărire penală s-a prezumat că apelantul cunoaşte limba română, prezumţia bazându-se pe faptul că acesta era student în cadrul UMF - laşi. Această confuzie, în aparenţă neimportantă, a dus la o serie de erori în ceea ce priveşte întreaga procedură de citare, dar şi de comunicare a sentinţei Tribunalului laşi.
Prima citaţie a fost emisă pe data de 4 septembrie 2002, a doua citaţie a fost emisă pe data de 5 noiembrie 2002, ambele fiind făcute la adresa din laşi. Apelantul a părăsit în mod legal ţara la data de 4 noiembrie 2002, întrucât urma să-şi echivaleze diploma de studii obţinută în România. Ulterior acestei date inculpatul nu a mai intrat în ţară şi instanţa a dispus ca citarea să fie făcută, atât la reşedinţa din laşi, prin afişare la uşa Consiliului Local, cât şi prin scrisoare recomandată la adresa din Grecia, Atena. Diferenţa între cele două denumiri, prima cea corectă l. şi cea greşită, însă folosită de instanţă, l.
În mod evident există o diferenţă între cele două adrese indicate de către apelant, procedura fiind restituită de fiecare dată cu menţiunea „adresa insuficientă". Chiar şi sentinţa penală a fost comunicată pe data de 26 februarie 2004, procedura fiind restituită o lună mai târziu cu aceeaşi menţiune „adresa insuficientă".
La fila 76 din dosarul de fond exista o adresă a Ministerului de Justiţie al Republicii Elene prin care se comunică faptul că sentinţa penală nu poate fi transmisă, deoarece lipseşte numele străzii.
Recurentul nu a cunoscut niciodată sentinţa pronunţată de către Tribunalul laşi.
La data de 3 mai 2004, Parchetul de pe lângă Tribunalul laşi a declarat apel împotriva sentinţei de mai sus şi instanţa de apel este prima instanţă care sesizează o neregularitate în ceea ce priveşte adresa de domiciliu. La data de 1 iunie 2004 s-a dispus o verificare către Universitatea de Medicină şi farmacie laşi pentru a se comunica datele de domiciliu ale apelantului din prezenta cauză. Singura instituţie care putea la acel moment să confirme domiciliul corect al numitului D.D. era Inspectoratul Judeţean de Poliţie - Direcţia pentru străini, instituţie care are o evidenţă clară în ceea ce priveşte toate datele cetăţenilor care beneficiau la vremea respectivă de viza de studii. Răspunsul Universităţii de Medicină şi Farmacie laşi este total diferit în ceea ce priveşte adresa apelantului, în sensul că se precizează că acesta domiciliază în Atena, procedura efectuată la această adresă întorcându-se cu aceeaşi menţiune, „date insuficiente".
Decizia penală nr. 409 din data de 23 noiembrie 2004 a Curţii de Apel laşi este comunicată în mod bizar pe vechea adresă, str. I. nr. 30.
Domiciliul corect este cel pe care l-a indicat în prima parte a cererii şi anume K. nr. 30, cartier l., Atena, Grecia.
Aceasta demonstrează că practic niciodată apelantul nu a cunoscut de existenţa unei sentinţe penale pronunţată de Tribunalul laşi. Data la care a aflat apelantul de existenţa unei sentinţe de condamnare este data de 30 aprilie 2008 când a fost înştiinţat dimineaţa de faptul că pe numele său este emis un mandat european de arestare, data la care acesta a luat legătura cu avocatul său care i-a confirmat existenţa unei sentinţe.
Conform dispoziţiilor art. 364 C. proc. pen. apelul declarat după expirarea termenului prevăzut de lege este considerat ca fiind făcut în termen dacă instanţa de apel constata că întârzierea a fost determinată de o cauză temeinică de împiedicare, iar cererea de apel a fost făcută în cel mult 10 zile de la începerea executării pedepsei.
Art. 365 C. proc. pen. stabileşte că „partea care a lipsit, atât la toate termenele de judecată, cât şi la pronunţare poate declara apel şi peste termen, dar nu mai târziu de 10 zile de la data începerii executării sau a începerii executării."
Recurentul inculpat prin apărător a mai precizat că nu se pune problema îndeplinirii celei de-a doua condiţii, în cazul reţinerii art. 364 C. proc. pen., întrucât declararea apelului este ţinută de termenul de 10 zile de la începerea executării şi în acest moment executarea nu a început. Prima condiţie care se referă la o „cauză temeinică de împiedicare" este îndeplinită de aspectele pe care Ie-a arătat mai sus, în sensul că apelantului nu i-a fost niciodată comunicată hotărârea şi nicio citaţie privind existenţa unui proces penal, avocatul ales având un contract de asistenţă juridică încheiat doar pentru „consult dosar şi asistenţă juridică".
Totodată s-a solicitat ca în raport cu dispoziţiile art. 364 alin. (2) sau art. 365 alin. (3), în funcţie de cum va reţine instanţa, să se dispună suspendarea executării mandatului de executare a pedepsei nr. 820/2003 emis de Tribunalul laşi, iar pe fondul cauzei, admiterea recursului şi casarea sentinţei Tribunalului laşi cu consecinţa directă a rejudecării cauzei.
La termenul de astăzi, apărătorul recurentului inculpat a învederat că, deşi se impune audierea, inculpatul nu poate veni în România, întrucât s-a emis un mandat european de arestare pe numele său, iar în acelaşi timp are o hotărâre din Grecia, care îl protejează.
Apărătorul recurentului inculpat, în concluziile orale, în dezbateri a arătat că sunt îndeplinite toate condiţiile pentru admiterea apelului peste termen, întrucât toate actele de procedură au fost realizate greşit, inculpatul fiind citat în cartierul l., deşi domiciliul său corect, indicat în declaraţiile de la urmărirea penală, este în l., inculpatul a fost greşit citat, dovezile s-au întors că adresa este incompletă, apreciind că este incident cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 21 C. proc. pen. Fiind citat greşit, inculpatul nu a aflat de existenţa unui mandat şi a unei sentinţe, iar instanţa de apel, deşi a făcut demersuri, nu a identificat adresa corectă, conform paşaportului, astfel că se impune admiterea recursului, casarea hotărârilor cu trimitere spre rejudecare la instanţa de fond, respectiv la Tribunalul laşi.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul cu privire la recursul declarat a pus concluzii de admitere a acestuia, casarea deciziei cu trimiterea cauzei spre rejudecarea apelului peste termen, la instanţa de apel, care să stabilească dacă apelul este tardiv sau sunt îndeplinite condiţiile apelului peste termen, apreciind că sub acest aspect, Decizia atacată este contradictorie. Astfel, deşi constată îndeplinite condiţiile art. 365 C. proc. pen., instanţa a apreciat că apelul nu s-ar fi putut exercita şi îl respinge ca nefondat. Or, conform acelor considerente, apelul ar fi trebuit respins, ca tardiv.
Apărătorul recurentului inculpat, având cuvântul în replică a arătat că achiesează la susţinerile procurorului.
Apărătorul desemnat din oficiu pentru apărarea recurentului inculpat, avocat S.A. a solicitat acordarea onorariului cuvenit conform protocolului.
Examinând recursul declarat de inculpatul D.D. împotriva deciziei instanţei de apel, în raport cu motivul de recurs invocat din oficiu, de către reprezentantul Ministerului Public în recursul inculpatului, prevăzut de art. 3859 pct. 9 C. proc. pen., în condiţiile art. 3859 alin. (3) şi (4) din acelaşi cod, Înalta Curte constată că recursul inculpatului este fondat în raport cu acest motiv invocat oral, pentru considerentele ce se vor arăta.
În conţinutul dispoziţiilor art. 365 alin. (1) C. proc. pen., legiuitorul a reglementat condiţiile de exercitare a apelului peste termen, astfel: „Partea care a lipsit atât la toate termenele de judecată, cât şi la pronunţare poate declara apel şi peste termen, dar nu mai târziu decât 10 zile de la data, după caz, a începerii executării pedepsei sau a începerii executării dispoziţiilor privind despăgubirile civile."
Din analiza cauzei rezultă că instanţa de apel, deşi constată că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 365 C. proc. pen. referitoare la apelul peste termen, calificând calea de atac exercitată de inculpatul D.D., ca fiind un apel peste termen, nu face o examinare efectivă a condiţiilor prevăzute de lege pentru exercitarea acestuia, în raport cu situaţia concretă din dosarul cauzei privind pe inculpat.
Astfel, Înalta Curte constată că motivarea deciziei pronunţate de instanţa de apel este generică, rezumându-se la modalitatea citării inculpatului, la prima instanţă, fără a se argumenta, în raport cu citarea inculpatului efectuată de instanţă, dovezile de îndeplinire a procedurii de citare a acestuia ce se află la dosarul cauzei, absenţa inculpatului la toate termenele de judecată şi la pronunţare, respectiv stabilirea motivelor neparticipării inculpatului, în sensul dacă acestea au avut legătură sau nu cu modalitatea citării sale, a cunoaşterii sau nu a termenelor de judecată şi a celui de pronunţare, dacă această cale de atac a fost sau nu exercitată în termenul de 10 zile de la momentul începerii executării pedepsei, nestabilindu-se, în concret, dacă a fost începută sau nu executarea pedepsei, faţă de infracţiunea pretins a fi comisă, aşa cum se stipulează în norma mai sus arătată.
Astfel, în lipsa unei examinări concrete şi a unei motivări a îndeplinirii sau nu a dispoziţiilor art. 365 C. proc. pen., care atrag consecinţe diferite sub aspectul judecăţii, respectiv, în condiţiile îndeplinirii prevederilor art. 365 C. proc. pen., instanţa de apel poate continua judecata acestuia asupra fondului căii de atac exercitată peste termen, urmând să pronunţe una din soluţiile prevăzute de lege, în timp ce în caz contrar, urmează să pronunţe o soluţie de respingere, ca tardiv declarat a apelului peste termen, soluţia pronunţată în cauză de către instanţa de apel, asupra fondului acestuia, este nemotivată, deoarece argumentele prezentate pe fond, în lipsa motivării îndeplinirii condiţiilor legale menţionate a căii de atac exercitate nu pot complini o asemenea omisiune, aşa încât hotărârea curţii de apel este nelegală, fiind incident cazul de casare invocat prevăzut de art. 3859 pct. 9 C. proc. pen.
Înalta Curte consideră că faţă de preeminenţa motivului de recurs mai sus menţionat, nu poate examina motivul de recurs formulat în scris de către recurentul inculpat, prin apărător.
Faţă de aceste considerente, Înalta Curte, în baza art. 38515 pct. 2 lit. c) teza l-a C. proc. pen., va admite recursul declarat de recurentul inculpat D.D. împotriva deciziei penale nr. 91 din 23 septembrie 2008 a Curţii de Apel laşi, secţia penală.
Se va casa Decizia atacată şi se va trimite cauza spre rejudecarea apelului peste termen declarat de apelantul inculpat la instanţa de apel, respectiv Curtea de Apel laşi, care va examina şi va motiva punctual, îndeplinirea sau neîndeplinirea dispoziţiilor art. 365 C. proc. pen., în raport cu fiecare din condiţiile prevăzute de lege în norma indicată şi actele din dosarul cauzei privind pe inculpatul D.D., urmând a pronunţa o hotărâre cu respectarea prevederilor legale.
Onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 25 lei se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de recurentul inculpat D.D. împotriva deciziei penale nr. 91 din 23 septembrie 2008 a Curţii de Apel laşi, secţia penală.
Casează Decizia atacată şi trimite cauza spre rejudecarea apelului peste termen declarat de apelantul inculpat la instanţa de apel, respectiv Curtea de Apel laşi.
Onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 25 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 11 decembrie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4118/2008. Penal | ICCJ. Decizia nr. 4168/2008. Penal → |
|---|
