ICCJ. Decizia nr. 568/2008. Penal. Tâlhărie (art.211 C.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 568/2008
Dosar nr. 4628/2/2007
Şedinţa publică din 18 februarie 2008
Asupra recursului de faţă:
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 546 din 4 mai 2006 a Tribunalului Bucureşti, secţia I penală, în baza art. 334 C. proc. pen., schimbat încadrarea juridică a infracţiunii din art. 211 alin. (2) lit. b) şi c) şi alin. (2) lit. a), b) şi c) în art. 211 alin. (2) lit. a), b), c) şi alin. (21) lit. a), b) şi c) baza art. 211 alin. (2) lit. a), b) şi c) şi alin. (21) lit. a), b) şi c) C. pen., cu aplic, art. 74 lit. a) C. pen. şi art. 76 C. pen., a fost condamnat inculpatul A.R. la pedeapsa de 4 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzută de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., făcând aplicarea art. 71 C. pen., cu privire I-a dispoziţiile art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului perioada arestării preventive de la 15 mai 2005 la 04 octombrie 2005.
A luat act că partea vătămată M.D. nu a formulat pretenţii civile în cauză.
În baza art. 118 lit. d C. pen., a confiscat de la inculpat suma de 30.000.000 lei (ROL).
A fost obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa fondului a reţinut următoarea situaţie de fapt;
La data de 13 mai 2005, partea vătămată M.D. împreună cu martorii M.C. (fratele părţii vătămate) şi C.A. (vărul celor doi) au colectat fier vechi pe care l-au valorificat la un centru de colectare, obţinând o sumă de aproximativ 19 milioane lei.
În jurul orei 17,30, partea vătămată şi cei doi martori amintiţi mai sus s-au deplasat la „T.C." din zona Big Berceni unde l-au întâlnit pe martorul M.A. Pentru rezolvarea unor probleme personale (stingerea unei datorii) martorul M.A. a invitat partea vătămată şi pe cei doi care-l însoţeau, la locuinţa sa, unde M.A. i-a propus părţii vătămate să joace barbut. întrucât martorul M.A. a pierdut suma de bani pusă în joc l-a rugat pe inculpatul A.R. să-i împrumute bani, pentru a putea continua jocul. Inculpatul i-a împrumutat martorului M.A. mai multe sume de bani (aproximativ 8-10 milioane lei), pe care Ie-a pierdut în favoarea părţii vătămate M.D.
În această situaţie, inculpatul a telefonat unei persoane necunoscute şi, în momentul în care partea vătămată şi cei doi martori care-l însoţeau iniţial se pregăteau să părăsească imobilul (târziu după ora 23,30), în care locuia M.A., au apărut 6 persoane necunoscute, având feţele acoperite cu cagule, înarmate cu bastoane, cuţite, arme cu aer comprimat. Inculpatul A.R. l-a imobilizat pe M.D., iar persoanele mascate i-au aplicat mai multe lovituri peste cap şi corp, deposedându-l de suma de 30 milioanei lei pe care o avea asupra sa. Martorul M.C. a fost lovit de persoanele neidentificate şi cu un pistol cu aer comprimat a fost rănit în zona cefei, din actele medicale rezultând că acesta a fost internat la spital cu diagnosticul „contuzie toraco-abdominală produsă prin agresiune. Plagă prin împuşcare, latero-cervicală stângă cu retenţie de corp străin metalic". Martorul C.A. s-a ascuns în locuinţa lui M.A. şi nu a suferit leziuni corporale.
Cu ocazia cercetărilor, la data de 15 mai 2005, a fost făcută o percheziţie domiciliară la locuinţa inculpatului din str. Măria Lătăretu (unde locuia şi fratele său A.F.), iar într-o cameră folosită de A.F., sub salteaua patului s-au găsit două cagule din material textil, de culoare neagră, după şifonier s-a găsit o tomfă cu mâner, din material plastic, de culoare neagră, iar pe noptiera de lângă fotoliu s-a găsit un box din fier de culoare argintie, despre care întrebat fiind, martorul A.F. a declarat că nu-i aparţin.
Astfel, a concluzionat instanţa de fond că fapta inculpatului A.R. care, în seara zilei de 13 mai 2005, în jurul orelor 23,20, împreună cu persoane rămase neidentificate, prin acte de violenţa ameninţare cu arme cu folosind o cagulă a deposedat pe partea vătămat M.D. de suma de 30.000.000 lei, întruneşte elementele constitutiv ale infracţiunii prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. a), b) şi c) şi alin. (21) lit. a), b) şi c) C. pen.
La individualizarea pedepsei ce a fost aplicată inculpatului, Tribunalul avut în vedere criteriile generale prevăzută de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), respectiv limitei de pedeapsă stabilite pentru infracţiunea comisă, gradul ridicat de pericol social al faptei şi împrejurările comiterii acestora, precum şi atitudine inculpatului avută pe parcursul procesului penal. Totuşi, chiar dacă a negat comiterea faptei, instanţa de fond a reţinut în favoarea acestuia circumstanţa atenuantă prevăzută de art. 74 lit. a) C. pen., vizând lipsa antecedentele penale.
Trecând la soluţionarea laturii civile a cauzei instanţa de fond a luat act că partea vătămată M.D. nu a formulat pretenţii civile în cauză, astfel că a făcut aplicarea dispoziţiile art. 118 lit. d) C. pen., dispunând confiscarea de la inculpat a sumei provenite din săvârşirea infracţiunii şi care nu a servit I-a despăgubirea părţii vătămate.
Împotriva acestei soluţii a declarat apel inculpatul A.R. criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, solicitând, în principal achitarea, iar în subsidiar redozarea pedepsei aplicate.
Prin Decizia penală nr. 510 din 29 iunie 2006, Curtea de Apel Bucureşti, secţia l penală, a admis apelul declarat de inculpatul A.R., desfiinţat în parte sentinţa şi în fond: în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 1 lit. c) C. proc. pen., a fost achitat inculpatul pentru infracţiunea prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. a), b) şi c) şi alin. (21) lit. a), b) şi c) C. pen.
S-a constatat că inculpatul a fost arestat preventiv în perioada 15 mai 2005 - 4 octombrie 2005.
Pentru a dispune astfel, instanţa de apel a considerat că din materiali probator administrat în cauză nu rezultă participaţia acestuia la săvârşire infracţiunii.
În aceste sens, instanţa a avut în vedere declaraţiile date de parte vătămată în faţa notarului public, cât şi declaraţiile luate în cursul cercetai judecătoreşti.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs Parchetul de pe lângă Curte de Apel Bucureşti criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie invocând greşita achitare a inculpatului pentru infracţiunea prevăzută de art. 211 alin. (2) Iit. a), b) şi c) şi alin. (21) lit. a), b) şi c) C. pen., caz de casare prevăzută de art. 3859 alin. pct. 18 C. proc. pen.
Prin Decizia penală nr. 1904 din 4 aprilie 2007, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a admis recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti împotriva deciziei penale nr. 510 din 29 iunie 2006 a Curţii de Apel Bucureşti secţia l penală.
A casat Decizia şi a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare la Curtea de Apel Bucureşti.
Pentru a decide astfel, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a constatat că în cauză sunt incidente dispoziţiile art. 47 alin. (2) C. proc. pen., întrucât judecătorii care au dispus punerea în libertate a inculpatului prin Decizia penală nr. 1599 din 4 octombrie 2005 şi-au exprimat anterior părerea asupra vinovăţiei acestuia, motivare ce se regăseşte şi în Decizia penală atacată.
În fond, după casare, inculpatul a solicitat achitarea în conformitate cu art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen., întrucât nu este autorul infracţiunii de tâlhărie pentru care a fost condamnat penal de prima instanţă.
Instanţa de fond a înlăturat declaraţia părţii vătămate şi ale martorilor audiaţi în cauză fără a se conforma dispoziţiilor art. 62 C. proc. pen., în vederea lămuririi cauzei sub toate aspectele şi coroborării ansamblului probator astfel cum prevăd dispoziţiile art. 63 C. proc. pen.
Un al doilea motiv de apel vizează redozarea pedepsei ca urmare a acordării circumstanţelor atenuante prevăzută de art. 74 lit. a) C. pen., de către prima instanţă şi aplicarea art. 81 C. pen., sau art. 861 C. pen., faţă de împrejurarea că inculpatul este pentru prima oară în conflict cu legea penală.
Examinând sentinţa atacată prin prisma motivelor de apel invocate cât şi sub toate aspectele de fapt şi de drept conform art. 371 alin. (1) C. proc. pen., Curtea constată următoarele:
Din verificarea actelor şi lucrărilor dosarului rezultă că în mod corect prima instanţă a constatat că inculpatul A.R. este autorul infracţiunii de tâlhărire prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. a), b) şi c) şi alin. (21) lit. a), b) şi c) C. pen., săvârşită în noaptea de 13 mai 2005 asupra părţii vătămate M.D.
În cursul urmăririi penale partea vătămată M.D. a arătat că inculpatul a încercat să-l convingă să nu părăsească imobilul, iar în momentul în care a încercat să plece având asupra sa banii personali, cât şi cei câştigaţi la barbut, inculpatul l-a prins în braţe şi l-a împiedicat să plece.
La foarte scurt timp au apărut 6 persoane mascate, care l-au lovit şi l-au imobilizat la pământ, iar inculpatul i-a luat din buzunar toţi banii, ulterior toţi cei 7 părăsind imobilul.
Declaraţia părţii vătămate se coroborează cu declaraţiile martorilor M.C. şi C.A., audiaţi în faza de urmărire penală, care au relatat în mod similar desfăşurarea evenimentelor, în plus arătând că inculpatul a părăsit de mai multe ori camera pentru a vorbi la telefon, fără însă a auzi discuţiile purtate de acesta.
De asemenea, martorul M.A. l-a auzit pe inculpat purtând o convorbire telefonică referitoare la recuperarea banilor pierduţi la jocul de noroc.
Conform procesului verbal de percheziţie la domiciliul inculpatului şi al fraţilor acestuia au fost găsite 2 cagule şi o tomfă, asemănătoare cu cele folosite la săvârşirea infracţiunii.
Declaraţiile martorilor şi ale părţii vătămate date în cursul cercetă judecătoreşti sunt vădit nesincere întrucât nu se coroborează între ele şi nici cu celelalte mijloace de probă, încercându-se în acest mod exonerare inculpatului de răspundere penală pentru fapta reţinută în sarcina sa.
În faza de judecată partea vătămată M.D. a susţinut că declaraţia sa în cursul urmăririi penale, i-a fost sugerată de către organele de cercetare penală, aspect contrazis de relatările făcute în plângere prin care indică pe inculpat ca fiind autorul faptei.
Şi declaraţiile celorlalţi doi martori M.C. şi M.A., aş cum mai sus s-a arătat, date în cursul cercetării judecătoreşti, sunt contrazis de întregul material probator administrat în cauză, din care rezultă în mod indubitabil că inculpatul este autorul infracţiunii de tâlhărie, cum în mod corect a reţinut şi instanţa de fond.
Cel de-al doilea motiv de apel invocat de către inculpat, respect coborârea pedepsei mai sub minimul special prevăzut de lege ca urmare aplicării art. 74 lit. a) C. pen., de către instanţa de fond, este de asemene neîntemeiat în raport de dispoziţiile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)
Faţă de gradul de pericol social al faptei săvârşite, Curtea apreciază că scopul pedepsei potrivit art. 52 C. pen., poate fi atins numai în cuantum stabilit de instanţa de fond.
În ceea ce priveşte modalitatea de executare a pedepsei, Curte apreciază că sunt îndeplinite condiţiile de aplicare a suspendării execută pedepsei sub supraveghere prevăzute de art. 861 literele a), b) şi c) C. pen.
La aplicarea acestor dispoziţii se are în vedere şi împrejurarea că de data săvârşirii faptei, 13 mai 2005 şi până la data pronunţării prezentei decizii 20 noiembrie 2007 inculpatul nu a mai intrat în conflict cu legea penală ceea ce denotă că scopul preventiv şi educativ poate fi atins şi fără privare de libertate.
Aşa fiind, Curtea, în baza art. 38515 pct. 2 lit. d) C. proc. pen., va admite apelul declarat de inculpat, va desfiinţa în parte sentinţa penală rejudecând în fond:
Va face aplicarea art. 861 - art. 862 C. pen., cât şi a prevederilor art. 863 C. pen.
Va atrage atenţia inculpatului asupra prevederilor art. 864 C. pen.
În conformitate cu art. 71 alin. (5) C. pen., va suspenda executare pedepsei accesorii prevăzută de art. 71 – art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii.
Va menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei.
Aşa fiind, prin Decizia penală nr. 377 din 20 noiembrie 2007 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, s-a admis apelul declarat de inculpatul A.R. împotriva sentinţei penale nr. 546 din 4 mai 2006 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia l penală, în dosarul nr. 29005/3/2005.
A desfiinţat în parte sentinţa penală şi rejudecând în fond:
În baza art. 861 C. pen., art. 862 C. pen., a suspendat executarea pedepsei sub supraveghere pe un termen de încercare de 6 ani.
În conformitate cu art. 863 C. pen., pe durata termenului de încercare condamnatul a trebuit să se spună, următoarelor măsurilor de supraveghere
a) să se prezinte la datele fixate la serviciul de protecţie a victimelor şi reintegrare socială a infractorilor;
b) să anunţe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;
c) să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;
d) să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele de existenţă.
A atras atenţia inculpatului asupra prevederilor art. 864 C. pen.
În baza art. 71 alin. (5) C. pen., a suspendat executarea pedepsei accesorii prevăzută de art. 71 – art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii.
A menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpatul A.R. criticând-o ca nelegală şi netemeinică solicitând casarea ei, fără a indica în scris motivele de recurs.
La termenul de judecată de astăzi 18 februarie 2008 prezent, personal, recurentul inculpat A.R. a arătat Înaltei Curţi că înţelege să-şi retragă recursul declarat.
În consecinţă, declaraţiei de retragere a recursului formulat de inculpatul A.R. urmează ca în baza art. 3854 alin. (2) teza II C. proc. pen., combinat cu art. 369 alin. (1) C. proc. pen., să ia act de aceasta.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Ia act de declaraţia de retragere a recursului formulat de inculpatul A.R. împotriva deciziei penale nr. 377 din 20 noiembrie 2007 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 300 lei, cu titlul de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 18 februarie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 522/2008. Penal. Omorul calificat (art. 175... | ICCJ. Decizia nr. 589/2008. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
