ICCJ. Decizia nr. 822/2008. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 822/2008
Dosar nr. 4440/101/2007
Şedinţa publică din 5 martie 2008
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 208 din 18 iunie 2007 pronunţată de Tribunalul Mehedinţi, în dosar nr. 4440/101/2007, s-au dispus următoarele:
În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen., a fost achitat inculpatul G.E.A., pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000.
În baza art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 16 din Legea nr. 143/2000 şi art. 74 lit. a) şi art. 76 lit. d) C. pen., inculpatul G.E.A. a fost condamnat la pedeapsa de un an şi 3 luni închisoare.
În baza art. 81 C. pen., s-a dispus suspendarea condiţionară a executării pedepsei pe durata termenului de încercare de 3 ani şi 3 luni, conform art. 82 C. pen.
S-a atras atenţia inculpatului asupra art. 83 C. pen.
S-a dedus din pedeapsă perioada reţinerii din data de 17 februarie 2007.
În conformitate cu art. 17 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 s-a dispus confiscarea cantităţii de droguri şi anume 9,02 gr de rezină de cannabis.
În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., s-a dispus achitarea inculpatului S.A, pentru infracţiunea prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000.
În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen., acelaşi inculpat a fost achitat pentru infracţiunea prevăzută de art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000.
Inculpatul G.E.A. a fost obligat la plata sumei de 250 lei cheltuieli judiciare statului.
În fapt, prima instanţă a reţinut următoarele:
Inculpaţii G.E.A. şi S.A. au fost trimişi în judecată pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 2 alin. (1) şi art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, reţinându-se că la data de 16 februarie 2007, în urma unui flagrant s-a constatat că G.E.A. a vândut numitului B.V. aproximativ 10 gr. cannabis în schimbul sumei de 300 euro.
Prin extinderea cercetărilor, organul de urmărire penală a reţinut că inculpatul G.E.A. şi B.V. sunt elevi la Liceul Domnul Tudor din Drobeta Tr. Severin, iar primul ştia despre al doilea că este consumator de droguri.
La sfârşitul lunii ianuarie 2007, G.E.A. s-a întâlnit cu S.E., pe care o cunoştea de mai mult timp şi care i-a spus că „în Spania drogurile se procură mai uşor şi sunt mai ieftine".
Având nevoie de bani şi pentru că prietenul său B.V. consuma droguri, a acceptat propunerea, stabilind cu aceasta modul de trimitere şi de efectuare a plăţii drogurilor. Cu acest prilej E.S. i-a spus că va fi contactat de fratele său, inculpatul S.A., când vor ajunge drogurile în Severin, căruia îi va transmite şi preţul.
În prima decadă a lunii februarie 2007, pe internet, E.S. i-a transmis inculpatului G.E.A. încă o dată că va fi sunat de fratele său când va ajunge marfa în Severin. Într-adevăr, pe 10 februarie 2007 a primit telefon de la S.A., după care, cei doi s-au întâlnit. Cu acest prilej, S.A. i-a dat lui G.E.A. două batoane de haşiş pentru care trebuia să primească 300 euro, aşa cum stabilise iniţial cu E.S. Neavând bani la acel moment, G.E.A. a primit cele două batoane, urmând ca a doua zi să se întâlnească în colţ, la magazinul Decebal, pentru a-i da o parte din bani.
A doua zi, s-au întâlnit în locul stabilit, i-a dat suma de 200 euro, iar diferenţa de 100 euro, urma să i-o dea după ce vindea marfa. Prin urmare, întreaga cantitate de droguri primită de la E.S. prin intermediul fratelui ei, a fost vândută de inculpatul G.E.S. învinuitului B.V., în mod repetat. Totodată, G.E.A. i-a spus lui B.V. că dacă vrea un baton din care să confecţioneze 5 doze, îl va vinde la preţul de 300 euro.
În ziua de 16 februarie 2007, inculpatul G.E.A. a fost sunat de B.V., transmiţându-i prin telefon că a făcut rost de 300 euro pentru a cumpăra batonul promis, după care s-a realizat flagrantul.
Inculpatul G.E.A., în faza de urmărire penală a recunoscut comiterea faptelor; în schimb inculpatul S.A. nu recunoaşte săvârşirea faptelor. Acesta a declarat că i-a dat lui G.E.A. un mini pachet pentru care trebuia să primească suma de 300 euro, dar nu ştia ce conţine. În maşina inculpatului s-au găsit două înscrisuri care dovedesc că acesta a trimis surorii sale în Spania, prin serviciul W.U., suma de 380 euro, pentru tratarea unei depresii nervoase.
În faza judecăţii, inculpaţii şi-au exercitat în prezenţa avocaţilor aleşi, dreptul la tăcere, refuzând să dea declaraţie în faţa instanţei de judecată.
Au fost audiaţi martorii din rechizitoriu şi martorii E.M. şi S.M.
S-a solicitat Serviciului de Probaţiune al Tribunalului Mehedinţi întocmirea unor referate de evaluare a inculpaţilor. Au fost întocmite referatele în cauză, din concluziile acestora rezultând că inculpaţii prezintă un risc scăzut să comită alte fapte penale.
Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa a reţinut că, la data de 16 februarie 2007, în urma realizării unui flagrant, inculpatul G.E.A. a fost descoperit că a vândut droguri, haşiş, sub forma unui baton învelit în staniol, numitului B,V, contra sumei de 300 euro. Cu acesta s-a întâlnit, conform unei înţelegeri anterioare, iar vânzarea s-a realizat în maşina inculpatului, unde de pe stradă, în Drobeta Turnu Severin a urcat şi B,V. S-a constatat că valuta era aceeaşi cu cea inscripţionată pe bancnotele destinate realizării flagrantului.
Inculpatul G.E.A. a recunoscut fapta de vânzare a drogurilor ce, potrivit raportului tehnico-ştiinţific, constituiau rezină de cannabis, în care s-a evidenţiat T.H.C., substanţă psihotrofă biosintetizată de planta cannabis, ce face parte din tabelul Anexa III la Legea nr. 143/2000.
De asemenea, inculpatul G.E.A. a arătat că a primit drogurile din străinătate, prin intermediul celuilalt inculpat. Declaraţia sa a condus la identificarea şi tragerea la răspundere penală a inculpatului S.A., acesta fiind şi el trimis în judecată. Inculpatul G.E.A. a telefonat, pentru a demonstra organelor de urmărire penală că nu minte, inculpatului S.A., întrebându-l dacă mai are marfă, că a găsit un client. A primit răspunsul că nu mai are nimic.
Recunoaşterea sa, se coroborează cu declaraţia martorului asistent P.I., cu raportul de constatare tehnico-ştiinţifică nr. 331576 din 17 februarie 2007, cu procesul verbal de constatare a infracţiunii flagrante.
S-a reţinut că fapta inculpatului G.E.A. de a procura, apoi de a vinde droguri de risc, anume rezină de cannabis în care se pune în evidenţă T.H.C., în greutate de aproximativ 10 grame, unor persoane consumatoare, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de droguri, prevăzută şi pedepsită de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000.
Pentru această infracţiune s-a dispus condamnarea inculpatului G.E.A.
La individualizarea pedepsei ce i s-a aplicat, instanţa a avut în vedere în primul rând faptul că inculpatul, de bună credinţă, a identificat organelor de urmărire penală, pe celălalt inculpat, care i-a adus pachetul trimis de sora acestuia din urmă din Spania, conform înţelegerii cu el. Acest aspect se încadrează în ipoteza art. 16 din Legea nr. 143/2000, care dispune că inculpatul beneficiază de reducerea pedepsei legale, la jumătate.
Totodată, având în vedere vârsta inculpatului, lipsa antecedentelor penale, s-a apreciat că sunt incidente dispoziţiile art. 74 lit. a) C. pen. şi art. 76 lit. d) C. pen.
Instanţa, în aplicarea textelor legale menţionate, a stabilit o pedeapsă cu închisoarea sub minimul de un an şi 6 luni închisoare şi apreciind că scopul pedepsei se va împlini, chiar fără executarea în penitenciar, fiind îndeplinite condiţiile art. 81 C. pen., a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei, avându-se în vedere persoana inculpatului, referatul de evaluare întocmit în cauză.
Privitor la infracţiunea prevăzută de art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, instanţa a constatat că potrivit acestui text de lege, elementul material al infracţiunii constă în patru acţiuni, ca introducerea, scoaterea din ţară, importul ori exportul de droguri de risc.
S-a arătat că din niciuna din probele dosarului nu rezultă că inculpatul G.E.A. a realizat vreuna din acţiunile menţionate, Acesta a primit drogurile, însă nu le-a introdus personal în ţară. Susţinerea din rechizitoriu cum că se încadrează în elementul material al infracţiunii prevăzută de art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, acordul de voinţă realizat între inculpatul G.E.A. şi anume E.S., fostă S., sora vitregă a inculpatului S., nu poate fi primită. Atunci când legiuitorul a dorit în reglementarea unei infracţiuni a condamnat inclusiv acceptarea unei fapte care se realizează fizic. Este clar că în cazul acestei infracţiuni, raţiunea legiuitorului este de a pedepsi fapta, nu înţelegerile şi promisiunile.
Oricare din cele patru acţiuni ca modalităţi de săvârşire a infracţiunii în speţă şi într-o interpretare gramaticală, presupune o deplasare fizică a obiectului în sine.
Cum inculpatul G.E.A. nu a fost cel care a introdus drogurile în ţară, instanţa a dispus achitarea acestuia pentru această infracţiune, ca fiind comisă de altă persoană, conform art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen.
Totodată, instanţa a făcut aplicarea art. 17 din Legea nr. 143/2000 şi a dispus confiscarea cantităţii de droguri rămasă după efectuarea analizelor de laborator şi anume 9,02 grame de rezină cannabis, în care s-a pus în evidenţă T.H.C.
Din pedeapsa aplicată s-a dedus, potrivit art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), perioada reţinerii din data de 17 februarie 2007.
În acelaşi sens a dispus instanţa şi faţă de inculpatul S.A. cu privire la infracţiunea prevăzută de art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000.
Totodată, s-a reţinut că S.A. nu se face vinovat nici de comiterea infracţiunii prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, întrucât el a primit din Spania mai multe pachete, nu avea cunoştinţă de conţinutul acestora şi le-a redat persoanelor cărora le erau destinate.
De asemenea, deşi a trimis în străinătate valută sorei sale pentru ca aceasta să-şi rezolve problemele de sănătate, nu s-a făcut dovada că banii erau obţinuţi prin vânzarea de droguri, conştientizată de inculpat. Referirea sa, în cadrul convorbirii telefonice, la faptul că nu mai are marfă, nu poate fi interpretată în sensul că nu mai are droguri, în condiţiile în care de la sora sa ştia că aceasta trimite haine unor persoane din Turnu Severin.
Ca atare, s-a apreciat că nu este realizată latura subiectivă a acestei infracţiuni.
Împotriva acestei sentinţe a formulat apel Ministerul Public – D.I.I.C.O.T. Mehedinţi, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
În motivarea recursului s-au arătat în esenţă următoarele:
În mod greşit, s-ar fi reţinut cu privire la inculpatul G.E.A. a dispoziţiilor art. 74 lit. a) C. pen., deoarece sinceritatea sa nu este rezultatul propriei atitudini faţă de faptele comise, ci a fost determinată de prinderea în flagrant.
În mod greşit s-au reţinut în favoarea aceluiaşi inculpat dispoziţiile art. 16 din Legea nr. 143/2000, deoarece noua facilitate de identificarea şi tragerea la răspundere a celorlalţi participanţi, iar simpla denunţare nu poate avea efectul prevăzut în acest articol. Mai mult, deşi instanţa a reţinut în ceea ce priveşte pe acest inculpat, dispoziţiile art. 16 din Legea nr. 143/2000, l-a achitat pe S.A. pentru participare la aceeaşi faptă.
În al treilea rând, s-a arătat că instanţa a omis aplicarea dispoziţiilor art. 17 din Legea nr. 143/2000 cu referire la art. 118 alin. (5) C. pen. şi nu a dispus confiscarea sumei de 750 lei pe care G.E.A. i-a primit de la B.V. pentru 5 doze de haşiş.
În fine, s-a menţionat că netemeinicia hotărârii constă în dispunerea suspendării condiţionate a executării pedepsei faţă de G.E.A. şi în greşita achitare a acestui inculpat şi a inculpatului S.A.
Apelul a fost completat prin motivele orale susţinute de reprezentantul parchetului, în sensul schimbării încadrării juridice a faptelor, în infracţiunile prevăzute de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP), raportat la art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 pentru ambii inculpaţi şi în reţinerea dispoziţiilor art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), pentru infracţiunea prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 pentru inculpatul G.E.A.
Pe parcursul judecării apelului, inculpaţii au revenit asupra atitudinii adoptate iniţial, aceea de a refuza să dea declaraţii şi au dat declaraţii în faţa instanţei de apel.
În esenţă, G.E.A. a recunoscut comiterea faptelor, aşa cum o făcuse şi la urmărirea penală şi a precizat că legătura cu E.S. fostă B. şi actualmente M o ţinea pe internet.
S.A. a recunoscut că a dat mai multor persoane printre care şi lui G.E.A., pachete trimise de sora sa din Spania, dar a precizat că el ştia că aceste pachete conţin haine şi parfumuri, negând împrejurarea că ar fi avut cunoştinţă de batoanele de haşiş ori cannabis.
Prin Decizia penală nr. 186 din 10 octombrie 2007, Curtea de Apel Craiova a admis apelul declarat de Ministerul Public – D.I.I.C.O.T. Mehedinţi împotriva sentinţei penale nr. 208 din 18 iunie 2007, pronunţată de Tribunalul Mehedinţi în dosarul nr. 4440/101/2007, privind pe inculpaţii G.E.A. şi S.A.
A desfiinţat sentinţa atacată, iar în baza art. 334 C. proc. pen., a schimbat încadrarea juridică a faptelor pentru care au fost trimişi în judecată inculpaţii astfel:
- pentru inculpatul G.E.A. din infracţiunea prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 şi de art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 în infracţiunea prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi în infracţiunea prevăzută de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP), raportat la art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000;
- pentru inculpatul S.A. din infracţiunea prevăzută de art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 în infracţiunea prevăzută de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP), raportat la art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000.
În baza art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 74 lit. a) C. pen., art. 16 din Legea nr. 143/2000, a condamnat pe inculpatul G.E.A. la pedeapsa de un an şi 6 luni închisoare.
În baza art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP), raportat la art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 16 din Legea nr. 143/2000 şi art. 74 lit. a) C. pen., a condamnat pe acelaşi inculpat la 2 ani închisoare.
În baza art. 33 şi 34 C. pen., a dispus contopirea pedepselor aplicate în pedeapsa de 2 ani închisoare.
În conformitate cu dispoziţiile art. 71 C. pen., a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) – teza a II-a şi lit. b) C. pen.
În baza art. 81 C. pen., cu referire şi la art. 71 alin. (5) C. pen., a dispus suspendarea condiţionată a pedepsei şi a pedepsei accesorii, pe durata prevăzută de art. 82 C. pen.
A atras atenţia inculpatului G.E.A. asupra dispoziţiilor art. 83 C. pen.
În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., a achitat pe inculpatul S.A. pentru infracţiunea prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 şi de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP), raportat la art. 3 din Legea nr. 143/2000.
În conformitate cu dispoziţiile art. 17 din Legea nr. 143/2000 a dispus confiscarea a 9,02 gr. rezină de cannabis.
În baza art. 118 lit. d) C. pen., a dispus confiscarea de la inculpatul G.E.A. a sumei de 750 lei RON şi 300 euro sau echivalentul în lei.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – D.I.I.C.O.T. – Serviciul Teritorial Craiova solicitând, în rejudecare, condamnarea celor doi inculpaţi pentru cele două infracţiuni din Legea nr. 143/200, respectiv art. 2 alin. (1) şi art. 3 alin. (1), cât şi aplicarea unor pedepse privative de libertate.
Examinând hotărârile pronunţate în cauză prin prisma motivelor de recurs formulate, cât şi din oficiu, sub toate aspectele de fapt şi de drept, Înalta Curte constată că recursul formulat de parchet este nefondat pentru următoarele considerente:
În cauză s-a reţinut corect situaţia cu privire la vânzarea drogurilor de către G.E.A. şi modul în care acesta a ajuns în posesia lor.
Astfel, este evident şi demonstrat că nu inculpaţii au introdus droguri în ţară, ci E.S., sora inculpatului S.
Aşa încât, aceştia nu au săvârşit infracţiunea prevăzută de art. 3 alin. (1) din Legea nr. 14372000, ci, aşa cum a decis instanţa de apel, infracţiunea prevăzută de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP), raportat la art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000.
Inculpatul S.A., însă, nu poate fi condamnat pentru această infracţiune deoarece, aşa cum s-a stabilit, el nu a cunoscut conţinutul pachetelor trimise de sora sa. Afirmaţiile parchetului privind faptul că inculpatul S.A. a trimis sorei sale în străinătate banii proveniţi din vânzarea drogurilor nu este dovedită.
De asemenea, corect s-a reţinut că inculpatul S.A. nu se face vinovat nici de comiterea infracţiunii prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, nefiind întrunită latura subiectivă a acestei infracţiuni deoarece nu s-a dovedit că el ştia ce conţin pachetele trimise de sora sa şi pe care acesta le înmâna destinatarilor.
În consecinţă, atât încadrarea juridică a faptelor, cât şi achitarea inculpatului S.A. pentru ambele fapte este corectă.
O altă critică a recursului formulat de parchet vizează o nouă individualizare a pedepsei aplicată inculpatului G.E.A. în sensul stabilirii unei pedepsei privative de libertate.
Se apreciază în motivele de recurs depuse la dosar că inculpatul a dat dovadă de rea credinţă prin refuzul de a da declaraţii în instanţă.
Înalta Curte apreciază, însă, că nici această critică nu este fondată şi nu se impune înlăturarea dispoziţiilor art. 81 C. pen., pentru inculpatul G.E.A. deoarece acest inculpat a recunoscut fapta de vânzare a drogurilor, relatând exact organelor de urmărire penală cum a procedat şi contribuind, astfel, la identificarea şi trimiterea în judecată a inculpatului S.A.
Pe de altă parte, inculpaţii au dreptul de a da declaraţii şi nu sunt obligaţi în acest sens.
Având în vedere aceste aspecte, cât şi vârsta inculpatului, faptul că nu are antecedente penale, Înalta Curte va respinge şi această solicitare a parchetului.
Faţă de aceste considerente, urmează a fi respins, ca nefondat, recursul declarat de parchet.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – D.I.I.C.O.T. – Serviciul Teritorial Craiova împotriva deciziei penale nr. 186 din 10 octombrie 2007 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală, privind pe inculpaţii S.A. şi G.E.A.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 5 martie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 806/2008. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 829/2008. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
