ICCJ. Decizia nr. 1166/2009. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1166/2009
Dosar nr. 3443/89/2007
Şedinţa publică din 31 martie 2009
Asupra recursului de faţă:
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 146 din 19 martie 2008, Tribunalul Vaslui, pentru săvârşirea infracţiunii de tentativă de omor calificat, prevăzută de art. 20 raportat la art. 174 şi 175 lit. i) C. pen., cu aplicabilă art. 74 lit. a) şi art. 76 lit. b) C. pen., a condamnat inculpatul B.I. la pedeapsa de 5 ani închisoare.
Pe durata executării pedepsei a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a Il-a şi lit. b) C. pen., în condiţiile art. 71 C. pen.
În baza art. 313 din Legea nr. 95/2006 a obligat inculpatul B.I. să achite părţilor civile S.J.A. Vaslui suma de 602,45 lei şi Spitalului Clinic de Urgenţă Prof. Dr, Nicolae Oblu Iaşi suma de 467,69 lei,cu titlu de despăgubiri civile.
A admis în parte acţiunea civilă formulată de partea vătămată S.V., constituită parte civilă şi a obligat inculpatul B.I. să-i achite acesteia suma de 2.000 lei cu titlu de despăgubiri civile şi 25.000 lei cu titlu de daune morale.
A respins, ca neîntemeiate, restul pretenţiilor privind obligarea inculpatului la daune morale până la 100.000 lei formulate de partea vătămată S.V., constituită parte civilă.
În baza art. 109 alin. (5) C. proc. pen., a restituit inculpatului B.I. un plic sigilat conţinând cartea sa de identitate şi paşaportul acestuia, plic aflat la camera de corpuri delicte a instanţei, înregistrat la poziţia nr. 61/2007 din registrul de corpuri delicte.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa de fond, a reţinut, în esenţă, ca în după amiaza zilei de 25 martie 2007, în jurul orei 15,00, în loc public, respectiv pe str. Viitorului din mun. Vaslui, inculpatul B.I. i-a aplicat părţii vătămate S.V. multiple lovituri în zona capului cu un ţăruş cauzându-i leziuni traumatice grave, care i-au pus în primejdie viata.
Situaţia de fapt şi vinovăţia inculpatului au fost stabilite pe baza materialului probator administrat în cauză, respectiv: proces-verbal de cercetare la faţa locului, cu planşa foto, declaraţiile părţii vătămate S.V., actele medico-legale întocmite pentru partea vătămată, declaraţiile martorilor M.M.M.M., S.L. şi S.L., precum si declaraţiile inculpatului.
Fiind audiat, atât pe parcursul urmăririi penale, cât şi în timpul cercetării judecătoreşti, inculpatul a recunoscut că a lovit partea vătămată, însă a motivat că a fost nevoit să procedeze astfel, întrucât aceasta l-a agresat prinzându-l de gât si trântindu-l într-un şanţ.
Curtea de Ape Iaşi, prin Decizia nr. 143 din 9 decembrie 2008, a respins, ca nefondate, apelurile declarate de partea vătămată S.V. şi de inculpatul B.I. împotriva sentinţei penale nr. 146 din 19 martie 2008 a Tribunalului Vaslui, pe care a menţinut-o, însuşindu-şi argumentaţia instanţei de fond.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpatul B.I. pentru cazul de casare prevăzutăde art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., solicitând redozarea pedepsei cu aplicarea, art. 73 lit. b) C. pen. şi prin efìcientizarea dispoziţiile art. 74 C. pen., arătând că a avut o altercaţie cu partea vătămată în timpul căreia i-a aplicat acesteia o lovitura cu parul, dar ca ripostă a faptului că anterior, partea vătămată l-a aruncat în şanţ.
A mai solicitat a se avea în vedere circumstanţele sale personale, respectiv faptul că este fără antecedente penale şi are un copil în îngrijire, aspecte faţă de care apreciază că o pedeapsă de 3-4 ani, cu suspendarea executării ar fi corespunzătoare.
Recursul este nefondat.
Analizând hotărârea pronunţată, în raport de probele dosarului, Curtea constată că situaţia de fapt a fost corect reţinută, vinovăţia inculpatului pe deplin dovedită, fiind susţinută de ansamblul materialului probator administrat în cauză, iar pedeapsa aplicată, fiind just individualizată.
Astfel, verificând motivul invocat de inculpat în recursul său, Curtea a constatat că acesta a fost reiterat şi în faţa instanţei de apel, care analizându-l temeinic a motivat amplu şi pertinent respingerea.
În acest sens, se constată că pe parcursul judecării apelului, la cererea inculpatului a fost audiat martorul F.I. care a făcut precizări cu privire la împrejurările consumării faptei, respectiv la exercitarea, de către victimă împreună cu fiul său, de acte de violenţă asupra inculpatului. Declaraţia acestui martor se coroborează cu alte declaraţii din cursul urmăririi penale, dar care nu sunt de natură a determina reţinerea împrejurării că fapta s-a consumat pe fondul unei stări de provocare.
Din întreg materialul probator administrat în cauză, a rezultat că iniţiatorul stării conflictuale a fost inculpatul, care anterior exercitase acte de violenţă asupra fiului părţii vătămate, martorul S.L.
În aceste împrejurări, chiar dacă s-au exercitat unele acţiuni de lovire a inculpatului, nu se poate reţine că acesta a săvârşit fapta pe fondul unei tulburări determinate de partea vătămată, cu atât mai mult cu cât între primul moment în care tot inculpatul a lovit primul martorul S.L. şi momentul în care s-a întâlnit cu partea vătămată a trecut un interval de timp. Mai mult decât atât, inculpatul, trecând pe la grajdul său s-a înarmat cu un ţăruş şi s-a dus după partea vătămată, iar în momentul în care s-au intersectat l-a lovit brusc cu parul peste cap. Ulterior, agresiunea a continuat.
În aceste condiţii este evident ca nu sunt îndeplinite dispoziţiile art. 73 lit. b) C. pen., astfel în mod corect constatându-se că nu se poate reţine împrejurarea că fapta inculpatului a fost săvârşită pe fondul unei stări de provocare din partea persoanei vătămate.
În ceea ce priveşte cuantumul şi modalitatea de executare a pedepsei, se constată că hotărârea instanţei de control judiciar prin care s-a menţinut pedeapsa aplicată de instanţa de fond, este legală şi temeinică, la stabilirea pedepsei avându-se în vedere gradul de pericol social deosebit al acestui gen de fapte, împrejurările în care aceasta a fost comisă, modalitatea de săvârşire, atitudinea procesuală a inculpatului, circumstanţele personale ale acestuia, lipsa antecedentelor penale, aspecte faţă de care se apreciază că în mod corect au fost reţinute dispoziţiile art. 74 lit. a) şi art. 76 lit. b) C. pen., pedeapsa astfel aplicată fiind just individualizată, potrivit criteriilor prevăzutăde art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), corespunzând scopului educativ-preventiv prevăzutăde art. 52 C. pen., astfel că nu se impune nici redozarea şi nici schimbarea modalităţii de executare a acesteia.
Ca atare, după verificarea cauzei şi în raport de dispoziţiile art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., recursul fiind nefondat, Curtea urmează a-l respinge conform art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. şi a dispune potrivit dispozitivului prezentei decizii.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul B.I. împotriva deciziei penale nr. 143 din 9 decembrie 2008 a Curţii de Apel Iaşi.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 400 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 31 martie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3631/2009. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 1171/2009. Penal → |
|---|
