ICCJ. Decizia nr. 1215/2009. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1215/2009
Dosar nr. 1445/33/2008
Şedinţa publică din 1 aprilie 2009
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin plângerea înregistrată sub Dosar nr. 1445/33/2008 al Curţii de Apel Cluj petentul P.G. a solicitat instanţei ca prin hotărârea ce o va pronunţa să admită plângerea formulată de acesta cu trimiterea cauzei la procuror în vederea începerii urmăririi penale şi trimiterea în judecată a făptuitorului T.I. pentru comiterea infracţiunilor de abuz în serviciu prev. de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP) şi fals intelectual prev. de art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP)
În motivarea plângerii petentul a arătat că s-a înţeles cu numitul OG să-i taie de pe terenul proprietatea sa o căruţă de lemne de foc, însă acesta din urmă a tăiat un număr de 15 arbori din care o parte au fost transportaţi la domiciliul făptuitorului pentru a nu-i întocmi dosar penal, iar în final petentul a fost trimis în judecată şi condamnat pentru o faptă pe care nu a săvârşit-o.
Din probele administrate în cauză rezultă următoarele:
Petentul P.G. a formulat plângere penală împotriva numitului T.I., care a fost procuror la Parchetul de pe lângă Judecătoria Sighetu Marmaţiei pentru comiterea infracţiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prev. de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP) şi fals intelectual prev. de art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP)
În motivarea plângerii petentul a arătat că a fost indus în eroare de către procurorul T.I. care l-a pus să semneze în alb o coală de hârtie cu ocazia audierii sale, după care, acesta din urmă a completat declaraţii pe care petentul nu le-a făcut, iar în final petentul a fost condamnat pentru comiterea unei infracţiuni silvice, săvârşită de altă persoană.
Prin rezoluţia din 5 august 2008 dată în Dosar nr. 6/P/2008 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj, s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de T.I. (fost procuror la Parchetul de pe lângă Judecătoria Sighetu Marmaţiei), cu privire la comiterea infracţiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prev. de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP) şi fals intelectual prev. de art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP)
S-a reţinut în considerentele acestei rezoluţii că petentul a fost trimis în judecată şi condamnat definitiv pentru săvârşirea infracţiunilor de participaţie improprie sub forma instigării la infracţiunile silvice prev. de art. 31 alin. (2) C. pen., raportat la art. 97 alin. (3) C. silvic şi art. 31 alin. (2) C. pen., raportat la art. 98 alin. (3) şi (4) C. silvic, reţinându-se în sarcina sa că în cursul lunii octombrie 2005 a luat legătura cu învinuitul OG pe care l-a rugat să-i taie şi să-i transporte de pe o suprafaţă de teren împădurită, proprietatea sa, arbori de esenţă fag, teren pentru care i-a arătat că posedă proces verbal de punere în posesie şi titlu de proprietate.
Petentul a formulat plângere împotriva acestei rezoluţii, care a fost respinsă prin rezoluţia din 9 septembrie 2008, dată în Dosar nr. 781/11/2/2008 de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj.
Prin sentinţa penală nr. 134 din 26 noiembrie 2008, Curtea de Apel Cluj, secţia penală şi de minori, a respins plângerea formulată de petentul P.G. împotriva rezoluţiei din 5 august 2008, dată în Dosarul nr. 6/P/2008 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj, precum şi a rezoluţiei din 9 septembrie 2008, dată în Dosarul nr. 781/II/2/2008 de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa a apreciat, în esenţă, că procurorul T.I. nu a comis nici o infracţiune în urma căreia petentul să fi fost condamnat pe nedrept.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, petentul P.G. a formulat recurs, solicitând, prin cererile scrise depuse la dosar, admiterea recursului, casarea sentinţei atacate şi să i se permită să administreze probe care îi vor dovedi nevinovăţia pentru fapta pentru care a fost condamnat.
Examinând recursul conform art. 38514 C. proc. pen., pe baza actelor şi înscrisurilor existente la dosarul cauzei, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că acesta este nefondat pentru următoarele considerente:
Infracţiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP) constă în fapta funcţionarului public care, în exerciţiul atribuţiilor de serviciu, cu ştiinţă, nu îndeplineşte un act ori îl îndeplineşte în mod defectuos şi prin aceasta cauzează o vătămare a intereselor legale ale unei persoane.
Din analiza textului rezultă că este necesar ca funcţionarul public să-şi exercite abuziv atribuţiile de serviciu, fie printr-o inacţiune – neîndeplinirea unui act, fie printr-o acţiune – îndeplinirea defectuoasă a unui act, care trebuie să aibă ca urmare vătămarea intereselor legale ale unei persoane.
Pe de altă parte, potrivit art. 200 C. proc. pen. „urmărirea penală are ca obiect strângerea probelor necesare cu privire la existenţa infracţiunilor, la identificarea făptuitorilor şi la stabilirea răspunderii acestora pentru a se constata dacă este sau nu cazul să se dispună trimiterea în judecată".
Pentru realizarea scopului urmăririi penale, legea procesual penală a determinat precis şi coerent regulile de desfăşurare a acestei faze a procesului penal.
Astfel, organul competent efectuează acte premergătoare şi de urmărire penală, în succesiunea determinată de lege, iar atunci când datele infirmă existenţa infracţiunii devin incidente dispoziţiile art. 10 C. proc. pen. în care punerea în mişcare sau exercitarea acţiunii penale este împiedicată.
În cauza de faţă, este dovedită vinovăţia petentului-inculpat P.G. pentru săvârşirea infracţiunilor de participaţie improprie sub forma instigării la infracţiunile silvice prev. de art. 31 alin. (2) C. pen. raportat la art. 97 alin. (3) C. silvic şi art. 31 alin. (2) C. pen. raportat la art. 98 alin. (3) şi (4) C. silvic, reţinându-se în sarcina sa că în cursul lunii octombrie 2005 a luat legătura cu învinuitul OG pe care l-a rugat să-i taie şi să-i transporte pe o suprafaţă de teren împădurită, proprietatea sa, arbori de esenţă fag, teren pentru care i-a arătat că posedă proces-verbal de punere în posesie şi titlu de proprietate.
Cu privire la susţinerea petentului că procurorul T.I. l-a indus în eroare, profitând de faptul că este în vârstă şi că nu ştie carte, punându-l să semneze pe coli albe pe care, ulterior, acesta le-a completat cu declaraţii care nu-i aparţin, rezultă din Dosarul penal nr. 1149/P/2005 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sighetu Marmaţiei că petentul a fost audiat de Poliţia comunei Săpînţa cu privire la învinuirea care i s-a adus.
Ulterior, în cadrul cercetării judecătoreşti, petentul a arătat că a înţeles pentru ce este trimis în judecată, însă a precizat că arborii au fost tăiaţi de pe proprietatea sa (audierea din şedinţa publică din 13 iunie 2006, Dosar nr. 421/307/2006 al Judecătoriei Sighetu Marmaţiei).
În raport de aceste aspecte, nu se poate reţine în sarcina procurorului T.I. săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP) şi art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP), susţinerile petentului nefiind probate.
Pe cale de consecinţă, atât rezoluţiile parchetului, cât şi sentinţa pronunţată de instanţa de fond sunt legale şi temeinice, împrejurare faţă de care Înalta Curte, în conformitate cu dispoziţiile art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiţionarul P.G.
În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul petiţionar va fi obligat la cheltuieli judiciare către stat, iar în baza art. 193 alin. (6) C. proc. pen., recurentul petiţionar va fi obligat la 316,60 lei către intimatul T.I.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiţionarul P.G. împotriva sentinţei penale nr. 134 din 26 noiembrie 2008 a Curţii de Apel Cluj, secţia penală şi de minori.
Obligă recurentul petiţionar la 100 lei cheltuieli judiciare către stat şi la 316,60 lei cheltuieli judiciare către intimatul T.I.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 1 aprilie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1211/2009. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 3209/2009. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
