ICCJ. Decizia nr. 3936/2009. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3936/2009
Dosar nr. 31508/3/2007
Şedinţa publică din 25 noiembrie 2009
Asupra recursurilor de faţă:
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 816 din 3 iulie 2008 Tribunalul Bucureşti l-a condamnat pe inculpatul V.N.M., fiul lui V. şi al M., recidivist, în baza art. 20 C. pen. raportat la art. 174-175 lit. a), i) C. pen., cu aplicarea art. 73 lit. b) C. pen. şi art. 37 lit. a) C. pen., la 4 ani închisoare.
În baza art. 61 C. pen. a revocat liberarea condiţionată pentru restul de 786 zile rămas neexecutat din pedeapsa de 7 ani aplicată prin sentinţa penală nr. 87/2005 a Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti, pe care l-a contopit cu pedeapsa din cauză, inculpatul urmând să execute 4 ani închisoare, cu aplicarea art. 71 şi art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.
A aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pe o perioadă de 3 ani.
A dedus prevenţia de la 25 februarie 2007 la 14 februarie 2008.
A luat act că partea vătămată nu s-a constituit parte civilă.
Inculpatul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Instanţa a reţinut, în fapt, în baza materialului probator administrat în cursul urmăririi penale şi în cel al judecăţii, că în seara de 25 martie 2007 partea vătămată B.G.A. s-a deplasat cu martorul S.F., cu autoturismul acestuia din urmă, la restaurantul P.U. din Complexul studenţesc R.
La intrarea în local cei doi s-au întâlnit cu martorii I.A. şi M.I., intrând toţi în restaurant şi ocupând o masă în cramă.
Partea vătămată se afla sub influenţa alcoolului, iar în local susnumiţii au comandat şi consumat whisky cu R.B.
După aproximativ o oră, în crama restaurantului a apărut un grup de 8 sportivi din echipa de rugby tineret a Clubului D., între care se afla şi prietenul părţii vătămate, respectiv martorul D.Ş., care au alăturat masa lor la cea a celei la care se afla partea vătămată.
În jurul orelor 24,00 în cramă a coborât inculpatul V.N.M. însoţit de concubina sa S.A.N. şi sora acestuia, V.G., aşezându-se la o masă separată.
La un moment dat inculpatul V.N.M. a mers la masa părţii vătămate, aşezându-se în faţa acesteia.
Din declaraţiile martorilor nu rezultă să fi existat un conflict verbal între inculpat şi partea vătămată, aspect explicabil prin faptul că toţi se aflau sub influenţa alcoolului.
Cu toate acestea, din declaraţia martorului I.A., care nu consuma băuturi alcoolice, rezultă că în momentul când inculpatul s-a aşezat la masă, partea vătămată i-a reproşat că îl înjură pe la spate şi nu ştie de ce, după care a încercat să-l umilească şi să-l minimalizeze în faţa persoanelor prezente. Ca urmare a intervenţiei susnumitului martor, cei doi au încetat discuţiile.
În jurul orelor 2,00 partea vătămată B.G.A., însoţit de martorul S.F. a mers la toaletă, unde în acel moment se afla şi martorul R.C.A., care, însă, a părăsit locul.
După aceştia au venit în toaletă inculpatul V.N.M. cu martorul M.I. şi întrucât partea vătămată se afla la chiuvetă, spălându-se pe mâini, s-a iscat o discuţie între aceasta şi ceilalţi doi.
Martorul S.F., văzând ce se întâmplă, a întrebat-o pe partea vătămată dacă este cazul să rămână însă aceasta i-a răspuns că poate să plece, întrucât cu M.I. este „ca şi cu fratele lui".
După plecarea martorului S. şi în timp ce partea vătămată se afla la chiuvetă să se spele, din spate şi fără avertisment, inculpatul i-a aplicat acesteia o lovitură puternică cu cuţitul în faţă, străpungându-i maxilarul, după care a mai lovit-o şi în cap, lângă tâmpla stângă.
După aceste lovituri inculpatul a ieşit în fugă din toaletă, trecând pe lângă martorul S.F. şi părăsind restaurantul.
Martorul M.I. a ieşit şi el din toaletă, coborând scările în cramă.
Alertat de aceste date, martorul S.F. a revenit în toaletă, găsind-o pe partea vătămată plină de sânge şi care i-a spus că a fost tăiată de inculpat.
Partea vătămată a fost dusă cu autoturismul la Spitalul Clinic de Urgenţă Floreasca de către martorul I.A., fiind internată.
Din raportul de expertiză medico-legală al I.M.L.M.M. rezultă că partea vătămată a prezentat traumatism cranio-facial cu plăgi înjunghiate (cuţit) transfixiante obraz drept, buză inferioară, cu avulsii traumatice ale dinţilor 33, 32, 31, 41, 42, plagă contuză temporal stânga, care au fost produse prin lovire cu corp dur şi corp tăietor-înţepător, pentru care necesită 22-24 zile îngrijiri medicale.
Din acelaşi act medico-legal rezultă că leziunile traumatice nu i-au pus victimei viaţa în primejdie din punct de vedere medico-legal, dar au vizat zone vitale ale corpului (plaga transfixiantă facială).
Instanţa a înlăturat declaraţiile inculpatului relativ la împrejurările comiterii faptei, potrivit cărora, după reproşurile de la masă, partea vătămată l-a invitat să discute în toaletă, unde, venind şi alte persoane din anturajul părţii vătămate şi văzând că a fost încuiată uşa toaletei, i s-a făcut frică.
Inculpatul a susţinut că tot în toaletă partea vătămată i-ar fi cerut să i-o dea pe fata cu ochii verzi, care este concubina sa şi în aceste condiţii îl va ierta. Văzând că partea vătămată are la spate un pumnal tip B., i l-a sustras şi în momentul în care aceasta a vrut să-l lovească, i-a aplicat lovitura cu „boxul" în faţă şi apoi, după ce a coborât, i-a mai dat cu latul pumnului după cap şi apoi a fugit.
Aceste susţineri – arată instanţa – nu se coroborează cu constatările actului medico-legal, potrivit cărora leziunile au fost produse cu corp înţepător-tăietor, boxul neavând astfel de caracteristici, după cum nu sunt întemeiate nici apărările inculpatului în sensul că a lovit pentru a se apăra întrucât, dacă ar fi vrut să evite conflictul, acesta putea părăsi incinta localului cu mult înainte de agresiune.
Instanţa a înlăturat şi apărarea potrivit căreia inculpatul nu a intenţionat să o ucidă pe partea vătămată şi nici nu ar fi urmărit acest rezultat, reţinând că, într-o astfel de atitudine, nu ar fi lovit victima în zone vitale şi cu un asemenea instrument.
De urmare, instanţa a respins cererea inculpatului de schimbare a încadrării juridice în infracţiunea de vătămare corporală.
În schimb, luând în considerare declaraţia concubinei inculpatului, potrivit căreia partea vătămată i-ar fi cerut inculpatului să-i dea concubina precum şi declaraţiile celorlalţi martori din care rezultă că inculpatul s-a apărat de comportamentul părţii vătămate, instanţa a reţinut săvârşirea infracţiunii în condiţiile stării de provocare, prevăzute de art. 73 lit. b) C. pen.
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel:
- Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti, care a criticat-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, respectiv greşita schimbare a încadrării juridice prin reţinerea circumstanţei prevăzute de art. 73 lit. b) C. pen., care este incompatibilă cu agravanta legală specială prevăzută de art. 175 lit. a) C. pen. – premeditarea – şi nici nu îşi găseşte justificarea în starea de fapt.
Asemenea, a fost criticată pentru greşita individualizare a pedepsei, apreciind că pedeapsa se impunea să fie orientată spre limita maximă legală specială în raport de persoana inculpatului, cu multiple condamnări, precum şi pentru omisiunea de a se pronunţa asupra cererii de schimbare a încadrării juridice prin înlăturarea agravantelor speciale prevăzute de art. 175 lit. a), i) C. pen., cerere făcută cu ocazia dezbaterilor.
Partea vătămată B.G.A., care a solicitat înlăturarea scuzei provocării şi majorarea pedepsei.
Inculpatul V.N.M. a solicitat menţinerea dispoziţiilor art. 73 lit. b) C. pen. şi schimbarea încadrării juridice în infracţiunea prevăzută de art. 182 C. pen.
Prin Decizia penală nr. 303 din 9 decembrie 2008 Curtea de Apel Bucureşti a admis apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti şi partea vătămată B.G.A., a desfiinţat în parte sentinţa şi, în fond, a schimbat încadrarea juridică prin înlăturarea lit. a) de la art. 175 C. pen. şi a dispoziţiilor art. 73 lit. b) C. pen., astfel că în baza art. 20 C. pen. raportat la art. 174-175 lit. i) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. l-a condamnat pe inculpatul V.N.M. la 8 ani închisoare, menţinând revocarea liberării condiţionate şi contopirea, inculpatul urmând să execute pedeapsa de 8 ani închisoare, cu aplicarea art. 71 şi art. 64 lit. a), b) C. pen.
A aplicat pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen. pe o perioadă de 4 ani.
A menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei.
A respins apelul inculpatului.
Instanţa de control judiciar a constatat că actele provocatoare ale părţii vătămate au fost comise cu două ore în urmă, fapta fiind comisă pe fondul consumului exagerat de alcool şi nu tulburării cauzate de atitudinea şi insultele victimei.
Pe de altă parte, s-a constatat că nu este incidentă agravanta legală specială a săvârşirii faptei cu premeditare, prevăzută de art. 175 lit. a) C. pen., reţinută numai pentru că inculpatul avea un cuţit asupra lui, legea condiţionând existenţa acesteia de o hotărâre prealabilă şi de unele acţiuni pregătitoare pentru săvârşirea infracţiunii, ceea ce nu se regăseşte în cauză.
Nu a fost primită cererea apărării de înlăturare şi a agravantei săvârşirii faptei în public, prevăzută de art. 175 lit. i) C. pen., aceasta fiind în contradicţie cu conţinutul art. 152 lit. a) C. pen., după cum nu a fost găsită întemeiată nici cererea de schimbare a încadrării juridice în infracţiunea de vătămare corporală gravă, rezultând din modul şi mijloacele de comitere şi constatările medico-legale intenţia de a ucide.
În sfârşit, s-a apreciat că pedeapsa de 8 ani este cea corespunzătoare pentru realizarea constrângerii şi reeducării inculpatului, în considerarea şi a cazierului judiciar al acestuia, cu multiple condamnări.
Decizia penală susmenţionată a fost atacată cu recurs de către partea vătămată B.G.A., nemotivat în scris şi nesusţinut oral precum şi de către inculpat, care, prin motivele scrise, a criticat-o după cum urmează:
- cazul de casare prevăzut de art. 3859 alin. (1) pct. 2 C. proc. pen., respectiv instanţa nu a fost sesizată legal, solicitând trimiterea cauzei la procuror în vederea refacerii urmăririi penale.
Sub acest aspect, s-a arătat că, deşi prin rezoluţia din 2 aprilie 2007 urmărirea penală a fost începută pentru infracţiunea prevăzută de art. 20 C. pen. raportat la art. 174-175 lit. e) şi i) C. pen., încadrarea juridică adusă la cunoştinţa inculpatului (învinuit la acea dată) la data de 26 mai 2007, prin ordonanţa din 25 mai 2007 s-a dispus punerea în mişcare a acţiunii penale pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 20 C. pen. raportat la art. 174-175 lit. a) şi i) C. pen., astfel că, pentru agravanta prevăzută de art. 175 lit. a) C. pen. – pentru care nu s-a început urmărirea penală – inculpatul a fost privat de dreptul de a folosi noi mijloace de apărare.
- cazul de casare prevăzut de art. 3859 alin. (1) pct. 10 C. proc. pen., în sensul că instanţa de fond nu s-a pronunţat asupra unei cereri esenţiale pentru parte, de natură să garanteze drepturile sale şi să influenţeze soluţia procesului.
Concret, instanţa de fond nu s-a pronunţat asupra cererii de schimbare a încadrării juridice prin înlăturarea agravantelor prevăzute de art. 175 lit. a), i C. pen., formulată de apărătorii inculpatului cu ocazia dezbaterilor din 12 iunie 2008.
- cazul de casare prevăzut de art. 3859 alin. (1) pct. 17 C. proc. pen., respectiv greşita încadrare juridică dată faptei, încadrarea juridică legală fiind în prevederile art. 181 C. pen.
- cazul de casare prevăzut de art. 3859 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen., respectiv greşita individualizare a pedepsei, impunându-se, în raport de împrejurările concrete ale săvârşirii faptei, atitudinea procesuală a inculpatului, care a recunoscut şi regretat fapta, precum şi de starea de provocare, greşit înlăturată în apel, reducerea pedepsei sub minimul legal special.
Verificând hotărârea criticată pe baza actelor şi lucrărilor de la dosar, Curtea constată că recursurile nu sunt fondate.
În cauză au fost administrate probele concludente şi utile necesare aflării adevărului, fie din oficiu, la iniţiativa organelor judiciare, fie la cererea părţilor.
Instanţa de apel a stabilit corect situaţia de fapt, înlăturând împrejurările relative la incidenţa circumstanţei atenuante a provocării printr-o interpretare judicioasă a probelor.
De altfel, inculpatul V.N.M. a recunoscut săvârşirea actelor de violenţă în toaleta restaurantului P.U., însă în condiţiile conduitei provocatoare a părţii vătămate.
În orice caz, discuţiile cu conotaţii jignitoare au avut loc între partea vătămată şi inculpat cu peste două ore înainte de momentul săvârşirii faptei, astfel că actele de violenţă apar ca motivate de un alt impuls decât cel specific provocării.
În realitate, cauza conflictului dintre inculpat şi partea vătămată rezultă cu pregnanţă din transcrierile înregistrărilor convorbirilor telefonice ale inculpatului cu alte persoane, autorizate legal, potrivit cărora părţile fac parte din grupări ale lumii interlope, de recuperatori, între care au intervenit neînţelegeri şi, conform afirmaţiilor inculpatului „dacă nu făceam aia repede sus în baie, eram terminat. Sau a doua zi pe stradă, a treia zi, dacă fugeam, nu ?" (dosar urmărire penală – filele 133-139).
A fost, aşadar, o reglare de conturi.
Critica făcută de inculpat prin recurs referitoare la omisiunea reţinerii provocării este, astfel, neîntemeiată.
Cât priveşte celelalte critici, Curtea reţine că nici acestea nu sunt întemeiate.
Deşi este adevărat că urmărirea penală a fost începută pentru săvârşirea infracţiunii în condiţiile agravantelor prevăzute de art. 175 lit. e) şi i) C. pen., în loc de art. 175 lit. a) şi i) C. pen., prin ordonanţă procurorul a pus în mişcare acţiunea penală pentru încadrarea juridică legală, inculpatului fiindu-i prezentat materialul de urmărire penală sub această din urmă încadrare juridică.
Trecând peste faptul că încadrarea juridică din actul de începere a urmăririi penale este consecinţa unei erori (neregăsindu-se în cauză împrejurarea agravantă specială prevăzută de art. 175 lit. e) C. pen.), omisiunea procurorului de a face aplicaţia art. 238 C. proc. pen., de a schimba formal încadrarea juridică în prealabil punerii în mişcare a acţiunii penale, este sancţionată cu nulitatea relativă prevăzută de art. 197 alin. (4) C. proc. pen., neinvocată în termenii legii, iar din oficiu nu este cazul a fi luată în considerare, nefiind necesară anularea actului în condiţiile în care, în prezenţa apărătorului, a fost prezentat inculpatului materialul de urmărire penală cu încadrarea juridică legală, având astfel posibilitatea să-şi formuleze apărări.
Instanţa de fond, analizând încadrarea juridică a faptei, a reţinut că aceasta este legală, cu reţinerea agravantelor prevăzute de art. 175 lit. a) şi i) C. pen.
Omisiunile motivării menţinerii încadrării juridice şi, implicit, a respingerii cererii de schimbare a acestei încadrări prin înlăturarea agravantelor legale speciale, au fost suplinite de instanţa de apel, care, pe de o parte, a înlăturat agravanta prevăzută de art. 175 lit. a) C. pen. iar, pe de altă parte, a motivat judicios, prin interpretarea corectă a prevederilor art. 152 C. pen. referitoare la înţelesul expresiei „faptă săvârşită în public", menţinerea agravantei prevăzute de art. 175 lit. i) C. pen.
Ambele instanţe – de fond şi apel – au făcut o analiză temeinică a faptelor şi împrejurărilor comiterii acestora, în raport de prevederile legale incriminatoare.
Constatările acestora, potrivit cărora fapta inculpatului întruneşte elementele constitutive ale tentativei la infracţiunea de omor calificat şi nu ale infracţiunii de vătămare corporală, sunt legale.
Vinovăţia inculpatului în forma cerută de lege, respectiv a intenţiei de a ucide cu care a acţionat, rezultă indubitabil din realitatea materială a faptei, respectiv aplicarea unei lovituri cu cuţitul în zona feţei victimei cu penetrarea cavităţii bucale prin regiunea mandibulei şi distrugerea şi ovulsia dinţilor în zona de pătrundere.
Raportul de expertiză medico-legală atestă că, deşi leziunile nu au pus în primejdie viaţa victimei, acestea au vizat zone vitale ale corpului.
În privinţa individualizării pedepsei, Curtea constată că aceasta a fost făcută în considerarea criteriilor prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), între care gradul ridicat de pericol social al faptei, împrejurările comiterii acesteia, persoana inculpatului şi celelalte elemente de apreciere cerute de lege.
Inculpatul, prin multiplele condamnări suferite în precedent, de la furturi, tâlhării şi o altă tentativă de omor în timpul când era minor, prezintă o periculozitate socială aparte, care impune un regim sancţionator sever, atât pentru realizarea funcţiilor pedepsei, de constrângere, intimidare şi, respectiv, reeducare, cât şi a scopului sancţiunii, de prevenire a săvârşirii de noi infracţiuni.
Instanţa a aplicat o pedeapsă moderată, în apropierea minimului special prevăzut de lege şi care, examinată din perspectiva recursului inculpatului, nu se impune a fi modificată.
Faţă de toate cele ce preced, recursul inculpatului V.N.M. urmează să fie respins ca nefondat.
Partea vătămată B.G.A. a declarat recurs, pe care nu l-a motivat în scris şi nici nu l-a susţinut oral.
Examinând din oficiu hotărârea atacată, în raport de cazurile de casare prevăzute de art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., Curtea constată că nu există motive de nelegalitate ori netemeinicie, astfel încât şi recursul părţii vătămate urmează să fie respins ca nefondat.
Recurenţii vor fi obligaţi, în conformitate cu dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen., la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpatul V.M. şi partea vătămată B.A.G. împotriva Deciziei penale nr. 303 din 09 decembrie 2008 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Obligă recurentul inculpat la 200 lei cheltuieli judiciare către stat.
Obligă recurenta parte vătămată la 200 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 25 noiembrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3648/2009. Penal | ICCJ. Decizia nr. 3204/2009. Penal. Extrădare pasivă (Legea... → |
|---|
