ICCJ. Decizia nr. 1200/2009. Penal. Menţinere măsură de arestare preventivă. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1200/2009
Dosar nr. 2782/1/2009
Şedinţa publică din 31 martie 2009
Asupra recursului de faţă ;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele :
Prin încheierea din 17 martie 2009, pronunţată în dosarul nr. 1908/90/2008 Curtea de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în temeiul art. 160b alin. (1) şi (3) C. proc. pen. a constatat legalitatea şi temeinicia măsurii arestării preventive a inculpatului M.S., trimis în judecată pentru săvârşirea infracţiunii de omor, prevăzută de art. 174 C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP)
În motivarea încheierii s-a arătat că, măsura arestării preventive a inculpatului a fost luată cu respectarea dispoziţiilor legale, ca de altfel şi prelungirea, respectiv menţinerea acestei măsuri şi că se impune, în continuare privarea de libertate a inculpatului deoarece subzistă în opinia instanţei de apel temeiurile care au determinat arestarea preventivă.
Împotriva încheierii a declarat recurs inculpatul, criticând hotărârea pentru greşita menţinere a măsurii arestării preventive, a susţinut că în cauză nu mai subzistă motivele pentru care s-a dispus luarea acestei măsuri şi a solicitat revocarea ei.
Recursul declarat de inculpat este nefondat.
Potrivit art. 160b alin. (3) C. proc. pen. când instanţa constată că temeiurile care au determinat arestarea preventivă impun în continuare privarea de libertate sau că există temeiuri noi care justifică privarea de libertate, dispune menţinerea acestei măsuri.
În cauză, examinând încheierea prin care a fost dispusă arestarea preventivă a inculpatului, respectiv mandatul de arestare preventivă se constată că temeiul juridic pentru care s-a dispus luarea măsurii arestării preventive îl constituie prevederile art. 148 lit. f) C. proc. pen. respectiv pedeapsa prevăzută de lege pentru infracţiunea reţinută în sarcina inculpatului este mai mare de 4 ani închisoare şi există probe că lăsarea sa în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
Analizând recursul declarat de inculpat raportat la cele arătate, se constată, că temeiul care a stat la baza luării măsurii arestării preventive şi anume cel prevăzut de art. 148 lit. f) C. proc. pen. nu a dispărut, mai mult chiar, în cauză a intervenit o hotărâre de condamnare în primă instanţă prin care s-a reţinut vinovăţia inculpatului, cauza aflându-se în prezent la instanţa de apel.
Aşa fiind, urmează a se constata, că în cauză, nu au dispărut împrejurările care au justificat luarea măsurii arestării preventive, şi pe cale de consecinţă, nu există temeiuri care să ducă la revocarea acestei măsuri, cu atât mai mult cu cât, de la data arestării şi până în prezent nu au apărut elemente noi care să justifice o astfel de cerere.
Din actele existente la dosar rezultă presupunerea rezonabilă că inculpatul a comis faptele imputate, iar activitatea sa infracţională reţinută în hotărârea de condamnare a primei instanţe este în măsură să ducă la concluzia că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, constând într-un sentiment de insecuritate generat de posibila cercetare şi judecare în stare de libertate a unei persoane bănuite de săvârşirea unei infracţiuni cu urmări foarte grave.
În consecinţă, pentru considerentele arătate, Înalta Curte va constata, că recursul declarat de inculpatul M.S. este nefondat astfel că îl va respinge ca atare potrivit art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen..
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul M.S. împotriva încheierii din 17 martie 2009 Curţii de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, pronunţată în dosarul nr. 1908/90/2008.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul pentru apărătorul din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 31 martie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3217/2009. Penal | ICCJ. Decizia nr. 2491/2009. Penal → |
|---|
