ICCJ. Decizia nr. 1322/2009. Penal
Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1322/2009
Dosar nr. 19/45/200.
Şedinţa publică din 9 aprilie 2009
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 8 din 22 ianuarie 2009, Curtea de Apel Oradea, în temeiul art. 2781 alin. (8) lit. a) C. proc. pen., a respins ca nefondată plângerea formulată de petiţionara SC K.U.V.O. împotriva rezoluţiei din 9 noiembrie 2007 dată în dosarul nr. 47/P/2007 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iaşi, prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de magistraţii procurori B.B., A.S., Z.L. de la Judecătoria Vaslui sub aspectul infracţiunii prevăzute de art. 246, art. 247, art. 248, art. 249 alin. (1), art. 289 alin. (1), art. 264, faţă de subinspector IPJ Vaslui B.I. sub aspectul infracţiunii prevăzută de art. 246, art. 242 alin. (1) şi (3), art. 272, art. 247, art. 248, art. 249 alin. (1) C. pen., faţă de comisar şef poliţie IPJ Vaslui, Z.M. sub aspectul infracţiunii prevăzută de art. 246, art. 247, art. 248, art. 249 alin. (1), art. 289 alin. (1) C. pen. şi faţă de inspector IPJ Vaslui N.C. pentru infracţiunea prevăzută de art. 246, art. 247, art. 248, art. 249 alin. (1) C. pen.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut în esenţă următoarele:
La data de 19 mai 2005, O.I., cetăţean german a formulat plângere penală împotriva lui F.M. solicitând tragerea la răspundere penală pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 215, art. 288, art. 290, art. 291 şi art. 292 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 326 NCP)
În motivarea sesizării, s-a arătat că în decembrie 2000 F.M. s-a deplasat în Germania, pentru a achiziţiona un autoturism marca „Mercedes". Aici l-a cunoscut pe O.I. care l-a ajutat, în sensul că acesta a lansat comanda, l-a achiziţionat pe numele său, a contractat la cererea lui F.M. un împrumut la bancă, cu care a achitat autoturismul la momentul ieşirii din fabricaţie, convins că i se vor restitui banii.
Autoturismul a fost încredinţat în baza unui contract de leasing folosit de F.M., introdus în ţară în baza unor acte false, şi fără să-şi achite obligaţiile financiare ce însumau la data plângerii 37881 Euro.
Actele premergătoare efectuate în cauză de procuror B.B., nu au confirmat săvârşirea faptelor penale reclamate în plângere între părţi existând un litigiu civil, aşa încât prin rezoluţia din 13 septembrie 2005 dată în dosarul 1074/P/2005, Parchetul de pe lângă Judecătoria Vaslui, a dispus neînceperea urmăririi penale în temeiul art. 10 lit. b) C. proc. pen., soluţie confirmată de Judecătoria Vaslui care prin sentinţa penală nr. 2394 din 27 septembrie 2006 pronunţată în dosarul nr. 4180/2006, a respins plângerea petiţionarului şi rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 923/R din 17 noiembrie 2006 (fila 79 dos. 47/P/2007 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iaşi).
Referitor la dispoziţia aceluiaşi magistrat procuror de a propune conexarea prin referatul din 28 iunie 2005, lucrarea penală nr. 1074/P/2005 la cea înregistrată sub nr. 1211/P/2005, unitate de parchet, la data de 19 mai 2005. Măsura s-a justificat întrucât viza aceleaşi fapte şi aceeaşi persoană, iar normele procesual penale impun în astfel de situaţii de conexitate, conexarea numărului mai mare la cel mai mic, împrejurare adusă la cunoştinţa petiţionarului.
Acelaşi petiţionar, la data de 14 august 2005, a înaintat Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, o altă plângere împotriva numitului F.M. reclamând aceleaşi fapte, plângere care a fost trimisă Parchetului de pe lângă Judecătoria Vaslui şi depusă în dosarul nr. 1074/P/2005.
Plângerile astfel conexate au fost examinate sub aspectul tuturor faptelor penale sesizate, aşa încât magistratul procuror B.B., a dispus prin rezoluţia din 13 septembrie 2005 fără să-şi îndeplinească abuziv atribuţiile de serviciu prin actele procesuale dispuse în această fază nepublică a procesului penal.
Referitor la magistratul procuror A.S. faţă de care petiţionarul a susţinut că a comis abuz în serviciu, constând în aceea că nu a studiat actele, corect s-a reţinut în actele premergătoare că nu există date din care să rezultă săvârşirea infracţiunii.
În sensul descris, de amintit că magistratul procuror în exercitarea controlului permis de dispoziţiile art. 275-278, a respins ca nefondată plângerea petiţionarului împotriva rezoluţiei dată în dosarul nr. 1074/P/2005 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Vaslui, soluţie confirmată aşa cum s-a expus anterior printr-o hotărâre penală definitivă.
Neconfirmată de probe s-a apreciat şi susţinerea petentului potrivit căreia, procurorul A.S., ar fi săvârşit infracţiunea prev. de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), întrucât nu a dispus înregistrarea plângerii formulată împotriva avocatului C.C.
Astfel s-a reţinut că în anul 2005, O.I. s-a adresat Parchetului de pe lângă Tribunalului Vaslui cu plângere, ce a fost înregistrată la 23 mai 2005 la această unitate de parchet sub nr. 1001/VIII/1.
De aici a fost trimisă la Parchetul de pe lângă Judecătoria Vaslui şi înregistrată sub nr. 667/VIII/1 din 25 octombrie 2005 şi pentru verificarea faptelor sesizată, înaintată Poliţiei Municipiului Vaslui.
Întrucât cercetările penale efectuate de organele care au fost sesizate nu au identificat niciun indiciu din care să rezulte săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 215 alin. (1), art. 291, art. 292 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 326 NCP), de către pretinsul făptuitor, C.C., la data de 4 septembrie 2006, cauza a fost înaintată Parchetului de pe lângă Judecătoria Vaslui cu propunerea de neîncepere a urmăririi penale, propunere însuşită de magistratul procuror Z.L. la 5 septembrie 2006.
Soluţia dispusă a fost menţinută prin rezoluţia nr. 1455/II/2 din 15 decembrie 2006 a prim procurorului Parchetului de pe lângă Judecătoria Vaslui, în cadrul procedurii reglementate de art. 275-278 C. proc. pen.
Ulterior, petiţionarul s-a adresat instanţei competente Judecătoria Vaslui cu plângere în temeiul art. 2781 C. proc. pen. respinsă ca nefondată prin sentinţa penală nr. 350 din 23 februarie 2007, hotărâre rămasă definitivă prin nerecurare (fila 102 dosar nr. 47/P/2007.
Reţine prima instanţă că niciuna din persoanele reclamate în plângere, magistraţii procurori sau ofiţeri de poliţie în cadrul IPJ Vaslui, nu şi-au exercitat abuziv atribuţiile de serviciu, cu prilejul efectuării actelor premergătoare, soluţionării dosarelor penale 1074/P/2005, 1121/P/2005 şi 436/P/2006 ale Parchetului de pe lângă Judecătoria Vaslui, având ca obiect plângerile penale formulate de O.I. în calitate de parte vătămată.
Modul în care au fost înregistrate plângerile sub număr unic sau separat, termenele în care au fost soluţionate, apreciat prea scurt de petiţionar şi rezoluţiile dispuse şi menţinute de instanţa care a efectuat controlul judiciar, nu au putut fi interpretate ca activităţi exercitate defectuos de nici unul din pretinşii făptuitori, aşa încât să prejudicieze petiţionarul în calitate de parte vătămată.
Împotriva sentinţei, petiţionara a formulat recurs, susţinând prin memoriul depus la dosar nelegalitatea şi netemeinicia hotărârii.
În opinia recurentei petiţionare, există probe care confirmă existenţa infracţiunilor sesizate, în numeroasele plângeri adresate organelor de urmărire penale, care însă nu au fost examinate.
Soluţionând recursul petiţionarei, conform art. 3856 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte constată nefondată calea de atac.
Dispoziţiile art. 2781 C. proc. pen., sunt norme legale în baza cărora se supune unui control judiciar, exclusiv temeinicia rezoluţiei de netrimitere în judecată.
Prima instanţă, a apreciat în baza propriului examen, corect asupra acestor aspecte de temeinicie, câtă vreme, actele premergătoare efectuate în verificarea aspectelor sesizate, nu au confirmat existenţa unor date certe din care să rezulte săvârşirea de către intimaţi a infracţiunilor sesizate.
Aceştia în virtutea atribuţiilor de serviciu, cu respectarea normelor de drept procesual penal au verificat sesizările adresate de O.I., şi înregistrate sub numerele anterioare amintite, actele premergătoare, finalizându-se cu soluţii de netrimitere în judecată a pretinşilor făptuitori F.M. sau C.C.
Criticile formulate în sensul unei insuficiente activităţi de cercetare penală, desfăşurată de ofiţerii de poliţie sau procurorii investiţi nu pot fi avute în vedere, întrucât, în faza actelor premergătoare, procurorul este singurul în măsură să aprecieze asupra necesităţii efectuării acestora, sub aspectul felurilor, în raport de natura infracţiunii sesizate, în vederea dispunerii unei soluţii.
De altfel, rezultă fără dubiu că temeinicia cercetărilor penale efectuate în toate cele trei cauze a fost confirmată de Judecătoria Vaslui care a exercitat un control judiciar asupra rezoluţiilor, pronunţând sentinţele penale 2394 din 27 septembrie 2006, 350 din 23 februarie 2007, ambele rămase definitive, fie prin respingerea recursului formulat de O.I., fie prin nerecurare.
Practic, prin prezentele demersuri, petiţionara îşi exprimă nemulţumirea faţă de modul în care au fost rezolvate plângerile penale care îl vizează pe F.M. şi C.C., încercându-se o repunere în discuţie a acestora, situaţie ce nu este permisă de dispoziţii legale, câtă vreme au intrat în puterea lucrului judecat.
Concluzionând, instanţa de fond, temeinic şi legal a respins plângerea petiţionarei, menţinând rezoluţia atacată, aşa încât recursul va fi respins conform art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenta petiţionară SC K.U.V.O., prin reprezentant O.I. împotriva sentinţei penale nr. 8 din 22 ianuarie 2009 a Curţii de Apel Iaşi, secţia penală.
Obligă recurenta petiţionară la plata sumei de 300 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 9 aprilie 2009.
← ICCJ. Decizia nr. 1312/2009. Penal | ICCJ. Decizia nr. 1326/2009. Penal → |
---|