ICCJ. Decizia nr. 138/2009. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.138/200.
Dosar nr. 27894/3/200.
Şedinţa publică din 20 ianuarie 2009
Prin sentinţa penală nr. 987 din 28 august 2008, Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală, în baza art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 16 din acelaşi act normativ, cu aplicarea art. 74 lit. a) şi c) C. pen., cu referire la art. 76 lit. a) C. pen., a condamnat pe inculpata G.M.C. la o pedeapsă de 3 ani închisoare cu aplicarea art. 71, art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
Conform art. 65 C. pen., au fost interzise inculpatei drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe o perioadă de 2 ani după executarea pedepsei principale.
În baza art. 350 C. proc. pen., a fost menţinută starea de arest a inculpatei şi conform art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), a fost computată prevenţia de la 25 iunie 2008 la 28 august 2008.
În baza art. 17 din Legea nr. 143/2000, s-a dispus confiscarea restului de 0,21 grame heroină rămasă în urma probelor de laborator.
În baza art. 191 C. proc. pen., a fost obligată inculpata la plata sumei de 600 lei cheltuieli judiciare statului.
Pentru a pronunţa această sentinţă, din examinarea mijloacelor de probă administrate în cauză, prima instanţă a reţinut că, în urma denunţurilor formulate de numiţii M.C. (deţinut în Penitenciarul Jilava) şi M.V.C., în sensul că inculpata şi numiţii "A." şi "D." sunt implicaţi în traficul ilicit de droguri de mare risc (heroină), la adresa din sector 2 Bucureşti, organele de urmărire penală au procedat la organizarea acţiunii de prindere în flagrant a inculpatei.
La data de 25 iunie 2008, în prezenţa martorului asistent S.I.C., au fost înseriate şi marcate criminalistic patru bancnote de 50 lei cu seriile 057C0008668. 06202933050, 067E2013801 şi 057C1543308 şi zece bancnote de lei fiecare cu senile 052B1783921, 051A2600144, 054E2614148, 68A3990538, 052C1615386, 059E2454999, 057C2141 064, 059A1192337, 05100544586 şi 059A3470853 după care denunţătorul M.V.C. a fost percheziţionat corporal amănunţit, constatându-se că acesta nu deţine bunuri, valori sau substanţe interzise la deţinere.
După efectuarea percheziţiei corporale, denunţătorului i-a fost înmânată suma de 300 lei compusă din bancnote înseriate şi marcate criminalistic, pentru a cumpăra de la inculpata G.M.C. şi de la numiţii "A." şi "D." şase doze de heroină.
Denunţătorul, lucrătorii de poliţie şi martorii asistenţi S.C.A. şi C.V. s-au deplasat în sectorul 2 şi, în apropierea blocului nr. 33A , denunţătorul a fost lăsat singur, fiind supravegheat îndeaproape de lucrătorii de poliţie.
Intrând în blocul nr. 33A, denunţătorul M.V.C. a urcat la etajul 8, fiind urmăriţi îndeaproape de lucrători de poliţie şi de martorul asistent C.V. Intrând în apartamentul nr. 31, denunţătorul i-a dat inculpatei G.M.C. suma de 200 lei, compusă din trei bancnote de 50 lei fiecare şi cinci bancnote de 10 lei, în schimbul căreia inculpata i-a vândut 4 punguţe din plastic ce conţineau o substanţă ca un praf.
În prezenţa martorului asistent S.C.A., denunţătorul a predat lucrătorului de poliţie cele patru punguţe pe care le cumpărase de la inculpata G.M.C., probă ce a fost introdusă într-un plic ce a fost sigilat cu sigiliul M.1. nr. 52361 şi predată laboratorului pentru analize. Denunţătorul a predat lucrătorului de poliţie suma de 100 lei, compusă din o bancnotă de 50 lei şi cinci bancnote de 10 lei, reprezentând diferenţa dintre suma de 300 lei primită iniţial şi 200 lei plătită inculpatei pentru cele patru punguţe.
Conform raportului de constatare tehnico-ştiinţifică întocmit în cauză, cele patru punguţe cumpărate de denunţător de la inculpata G.M.C. contra sumei de 200 lei compusă din bancnote înseriate si marcate criminalistic, cântăreau 9,29 grame substanţă ce conţinea heroină.
După plecarea denunţătorului din zonă, împreună cu martorii asistenţi S.C.A. şi C.V., în baza autorizaţiei de percheziţie nr. 188 din 24 iunie 2008 emisă de Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală, în dosarul nr. 24502/3/2008, lucrătorii de poliţie au intrat în apartamentul nr. 31 situat în sector 2 unde au fost găsiţi inculpata G.M.C., învinuita A.F. şi martorii B.G., C.L.P., V.F., S.C. şi J.L. În prezenţa martorului asistent S.C.A. au fost percheziţionate corporal toate persoanele de sex bărbătesc depistate în apartament, fără a fi găsite asupra acestora bani sau substanţe interzise la deţinere.
În prezenţa martorei asistente C.V. au fost percheziţionate corporal inculpata G.M.C., învinuita A.F. şi martorele C.L.P. şi S.C.
Asupra inculpatei G.M.C. a fost găsită suma de 200 lei compusă din trei bancnote de 50 lei cu seriile 057C0008668, 067E201380 1 şi B57C1543308 şi cinci bancnote ele 10 lei cu seriile 052C1615386, 057C2141064, 059A1192337, 05100544586 şi G59A3470853.
Seriile bancnotelor găsite asupra inculpatei G.M.C. au fost comparate cu cele menţionate în procesul verbal întocmit anterior realizării acţiunii de prindere în flagrant, constatându-se că sunt identice cu o parte din acestea.
În continuare, s-a procedat la efectuarea percheziţiei domiciliare, fiind găsite într-una din camere o seringă hipodermică şi o fiola spartă ce aparţineau învinuitei A.F., probe ce au fost ridicate şi predate laboratorului pentru analize.
Conform raportului de constatare tehnico-ştiinţifică nr. 857499 din 26 iunie 2008, s-a pus în evidenţă heroină doar în fiola ridicată din camera ocupată de învinuita A.F. Proba a fost distrusă după extracţie.
Cu lampa cu UV au fost verificate palmele inculpatei G.M.C. şi a celorlalte persoane găsite în apartament însă, doar pe cele ale inculpatei au fost observate urme de praf galben fluorescent. De asemenea, folosindu-se aceeaşi lampă, pe bancnotele găsite asupra inculpatei G.M.C. se putea observa scris cu praf galben fluorescent, cuvântul "droguri".
La individualizarea pedepsei aplicate, instanţa a avut în vedere dispoziţiile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) şi ale art. 52 C. pen., gradul sporit de pericol social al faptei, poziţia sinceră a inculpatei, lipsa antecedentelor penale, faptul că anterior era angajată.
S-au reţinut, în favoarea inculpatei, circumstanţele atenuante prevăzute de art. 74 lit. a) şi c) C. pen. şi s-a stabilit o pedeapsă sub minimul special prevăzut de lege, cu executare în regim de detenţie. în considerentele sentinţei, instanţa a făcut referire şi la art. 16 din Legea nr. 143/2000, dar numai sub aspectul încadrării juridice a faptei, text regăsit şi în dispozitivul sentinţei.
Împotriva acestei sentinţe au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti şi inculpata G.M.C., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Prin apelul declarat (astfel cum a fost susţinut oral) Parchetul critică sentinţa pentru reţinerea greşită a incidenţei art. 16 din Legea nr. 143/2000, motivat de faptul că, deşi a formulat un denunţ, în timpul urmăririi penale, acesta nu s-a finalizat cu identificarea şi tragerea la răspundere a persoanei denunţate. Se mai arată că, în lipsa incidenţei art. 16 din Legea nr. 143/2000, instanţa trebuie să aibă în vedere limitele de pedeapsă prevăzute de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, fără a reduce limitele la jumătate, iar în situaţia reţinerii de circumstanţe atenuante, să se aibă în vedere doar dispoziţiile art. 76 lit. b) C. pen., nu şi cele ale art. 76 lit. a) C. pen.
În apelul său, inculpata critică sentinţa pentru greşita individualizare a pedepsei, solicitând o reducere a cuantumului acesteia, motivat de poziţia procesuală sinceră şi persoana inculpatei, lipsită de antecedente penale, era angajată în muncă, are un copil minor în întreţinere.
Prin Decizia penală nr. 253 din 20 octombrie 2008 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, a fost admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti.
S-a desfiinţat în parte, sentinţa penală şi, rejudecând:
S-a înlăturat aplicarea art. 16 din Legea nr. 143/2000.
S-au menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei.
A fost respins ca nefondat apelul inculpatei G.M.C. declarat împotriva aceleiaşi sentinţe penale.
S-a menţinut starea de arest a inculpatei G.M.C. şi s-a dedus prevenţia la zi.
A fost obligată apelanta inculpată la 400 lei cheltuieli judiciare
Examinând potrivit art. 371 şi art. 378 C. proc. pen. apelurile declarate în cauză, prin prisma criticilor formulate, a lucrărilor dosarului, dar şi din oficiu, Curtea de Apel a constatat că apelul Parchetului este întemeiat, în timp ce cel formulat de inculpată este neîntemeiat.
Din ansamblul probator administrat în cauză, s-a constatat că situaţia de fapt reţinută de prima instanţă şi constând în aceea că la data de 25 iunie 2008, inculpata a vândut denunţătorului M.V.C. 4 punguţe, ce conţineau 0,29 grame heroină, contra sumei de 200 lei (bani proveniţi din fondurile M.I.R.A. şi care, anterior, fuseseră înseriaţi şi capcanaţi) a fost stabilită temeinic, în mod cert şi a fost recunoscută întocmai de inculpată; aceeaşi poziţie procesuală având-o şi la audierea din apel, la 20 octombrie 2008.
De asemenea, şi vinovăţia inculpatei, sub forma intenţiei directe, a fost corect şi temeinic stabilită, după cum şi încadrarea juridică a faptei. Cu privire la încadrarea juridică a infracţiunii, este de menţionat faptul că, deşi instanţa, atât în considerentele sentinţei, dar şi în dispozitivul acesteia, face referire la art. 16 din Legea nr. 143/2000, efectele incidenţei acestui text de lege nu se regăsesc în soluţia pronunţată.
În primul rând, dispoziţiile art.16 din Legea nr. 143/2000 reprezintă o circumstanţă legală, ce are drept efect (în situaţia regăsirii cerinţelor reglementate) reducerea limitelor de pedeapsă la jumătate, aceasta însă neputând fi inclusă în încadrarea juridică a infracţiunii, întrucât nu reglementează nicio trăsătură ce caracterizează obiectiv şi subiectiv infracţiunea.
În cauză, într-adevăr, inculpata în timpul urmăririi penale a formulat un denunţ (la care se face referire şi prin rechizitoriu), dar acesta nu s-a soldat nici măcar cu identificarea persoanei denunţate, cu atât mai puţin cu tragerea la răspundere penală a acesteia. Astfel că nu sunt îndeplinite cerinţele art. 16 din Legea nr. 143/2000 şi efectele prevăzute de lege nu se pot produce asupra inculpatei. De altfel, instanţa de fond, la stabilirea pedepsei, nici nu a avut în vedere efectele acestei circumstanţe legale, reţinând, însă, în favoarea inculpatei circumstanţele atenuante prevăzute de art. 74 lit. a) şi c) C. pen., dar prin raportare la limitele de pedeapsă prevăzute de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 (de la 10 la 20 ani închisoare). Astfel că din apelul Parchetului şi numai pentru acurateţea soluţiei, s-a considerat întemeiată critica privind menţionarea art. 16 din Legea nr. 143/2000, dar în privinţa pedepsei, aceasta a fost stabilită corect, prin aplicarea dispoziţiilor art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), cu reţinerea circumstanţelor atenuante prevăzute de art. 74 lit. a) şi c) C. pen.
Menţionarea dispoziţiilor art. 76 lit. a) C. pen., atunci când a valorificat efectele circumstanţelor atenuante, arată încă odată că prima instanţă ,deşi a menţionat art. 16 din Legea nr. 143/2000, a avut în vedere limitele de pedeapsă prevăzute de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 (de la 10 la 20 ani închisoare),astfel încât cererea din apel, de a se face referire la art. 76 lit. b) C. pen., nu este întemeiată.
Numai din această perspectivă s-a privit ca întemeiat apelul Parchetului, fiind admis potrivit art. 379 pct. 2, lit. a) C. proc. pen., sentinţa fiind desfiinţată doar sub aspectul arătat.
În ce priveşte apelul inculpatei, s-a constatat că solicitarea de reducere a cuantumului pedepsei nu poate fi primită.
Instanţa de fond a avut în vedere, la stabilirea pedepsei, nu doar cerinţele art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), dar şi cele ce definesc scopul pedepsei prevăzut de art. 52 C. pen., reţinând în favoarea sa largi circumstanţe atenuante. Pedeapsa de 3 ani închisoare, cu mult sub minimul special, este proporţională atât cu circumstanţele cauzei, gravitatea faptei şi pericolul social al acesteia, dar şi cu poziţia procesuală a inculpatei şi cu circumstanţele personale, reducerea mai accentuată a pedepsei nu este de natură să asigure îndreptarea inculpatei şi realizarea efectelor coercitive ale pedepsei, nefiind astfel realizat scopul acesteia.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpata G.M.C., care a invocat cazul de casare prev. de art. 385/9 pct. 14 C. proc. pen. şi a solicitat reindividualizarea pedepsei în sensul reducerii acesteia, dându-se o mai mare valoare circumstanţelor personale ale inculpatei( necunoscută cu antecedente penale, având anterior săvârşirii faptei o bună conduită în societate).Totodată, ca modalitate de executare a pedepsei, a solicitat fie suspendarea condiţionată, fie suspendarea sub supraveghere a acesteia.
Examinând hotărârea atacată prin prisma criticilor formulate şi a cazului de casare invocat, Curtea constată că recursul este nefondat.
Potrivit art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), la stabilirea şi aplicarea pedepselor se ţine seama de dispoziţiile părţii generale a acestui cod, de limitele de pedeapsă fixate de textul incriminator, de gradul de pericol social al faptei săvârşite, de persoana infractorului şi de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
În speţă, inculpata a fost trimisă în judecată pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de droguri prev. de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 şi pedepsită cu închisoare de la 10 la 20 de ani.
Atât prima instanţă, cât şi cea de apel au reţinut în favoarea inculpatei circumstanţele atenuante judiciare prev. de art. 74 lit. a) şi c). C. pen., condamnând-o la o pedeapsă principală de 3 ani închisoare.
Curtea constată că potrivit art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen., când minimul special al pedepsei închisorii este de 10 ani sau mai mare, pedeapsa se poate coborî, ca efect al reţinerii de circumstanţe atenuante, până la limita de 3 ani închisoare.
Aplicându-i se o pedeapsă de 3 ani închisoare, inculpata G.M.C. a beneficiat de clemenţa maximă permisă de lege pentru infracţiunea săvârşită, astfel încât solicitarea recurentei de a se da o eficientă mai mare circumstanţelor atenuante, concretizată într-un cuantum mai redus al pedepsei, nu poate fi primită.
Nici critica referitoare la modalitatea de executare a pedepsei nu este întemeiată. Inculpata este cercetată pentru săvârşirea unei infracţiuni cu un grad ridicat de pericol social, atât generic. cât şi concret, care pune în pericol sănătatea publică şi reprezintă un fenomen larg răspândit în societatea românească. Pe de altă parte, circumstanţele personale favorabile inculpatei au fost deja valorificate prin aplicarea unei pedepse reduse cu mult sub minimul special, nefiind suficiente pentru a conduce la concluzia că scopul educativ al acesteia ar putea fi atins şi fără executarea ei efectivă, prin privare de libertate.
În consecinţă, Curtea apreciază că recursul inculpatei este nefondat, sens în care îl va respinge, deducând prevenţia la zi şi obligând-o pe recurentă la plata cheltuielilor judiciare către stat conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpata G.M.C. împotriva deciziei penale nr. 253 din 20 octombrie 2008 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatei timpul reţinerii şi arestării preventive de la 25 iunie 2008 la 20 ianuarie 2009.
Obligă recurenta inculpată la plata sumei de 400 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei reprezentând onorariul pentru apărătorul din oficiu se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 20 ianuarie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1379/2009. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 3706/2009. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
