ICCJ. Decizia nr. 1429/2009. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1429/2009
Dosar nr. 35746/3/200.
Şedinţa publică din 16 aprilie 2009
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 1543 din 23 decembrie 2008 a Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a penală, s-au dispus următoarele:
În baza art. 174 C. pen. cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) şi c) C. pen., art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen., a fost condamnat inculpatul R.F., la pedeapsa de 3 (trei) ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de omor.
Potrivit dispoziţiilor art. 71 C. pen. s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen.
Conform art. 350 C. pen. a fost menţinută starea de arest a inculpatului iar conform art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) s-a scăzut din pedeapsa aplicată durata reţinerii de la data de 18 aprilie 2008 ora 02,21 la data de 19 aprilie 2008 ora 02,21 şi al arestării preventive de la 05 mai 2008 ora 22,20 la zi.
În temeiul art. 118 alin. (1) lit. b) C. pen. s-a confiscat un cuţit cu mâner în culorile albastru cu gri deschis şi trei nituri, cu lungimea totală de aproximativ 24 cm din care mânerul aproximativ 11 cm iar lama aproximativ 13 cm şi lăţimea ramei la baza mânerului de aproximativ 1,8 cm.
Conform art. 191 alin. (1) C. pen. a fost obligat inculpatul la 2600 lei RON, cheltuieli judiciare statului, onorariul avocatului din oficiu urmând a fi avansat din fondul Ministerului Justiţiei.
Pentru a dispune în acest sens, prima instanţă a reţinut următoarele:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Bucureşti, nr. 1061/P/2008, din data de 20 august 2008, a fost trimis în judecată, în stare de arest preventiv, inculpatul R.F., pentru săvârşirea infracţiunii de omor prevăzută de art. 174 C. pen.
Potrivit rechizitoriului, la data de 17 aprilie 2008, în imobilul din comuna Voluntari, jud. Ilfov, ca urmare a unui conflict verbal, inculpatul R.F. a aplicat victimei M.C.C., cu un cuţit, o lovitură în zona hemitoracelui stâng anterior, provocându-i o plagă penetrantă în profunzime de 12 cm, cu lezarea organelor interne - cord, pericord şi plămân stâng, leziune ce a determinat decesul.
La adresa menţionată locuiau inculpatul R.F., împreună cu fiica sa R.A., cu soţul său, victima M.C.C., şi fiica celor doi, minora M.M., în vârstă de 3 ani. Mai locuiau şi numiţii R.V. şi R.M., cu minora A.R., în vârstă de 10 ani, fiica lui R.M.
În seara zilei de 17 aprilie 2008, victima M.C.C., a intrat în camera în care se afla inculpatul R.F., adresându-i acestuia cuvinte jignitoare.
Inculpatul a luat un cuţit ce se afla pe plita sobei şi a aplicat o lovitură în partea superioară a corpului victimei. Aceasta, după ce s-a deplasat câţiva metri până în holul amenajat ca bucătărie, a căzut, la momentul sosirii ambulanţei, fiind decedat.
În faza de urmărire penală au fost audiaţi martorii T.C., M.A., R.M., R.V., T.G., O.M.E., cât şi inculpatul R.F. De asemenea, s-au efectuat cercetări la faţa locului, planşe foto, raport de constatare tehnico ştiinţifică nr. 757596 din 03 iulie 2008 şi nr. 226311 din 11 iunie 2008, raportul de expertiză medico-legală psihiatrică Al/5859/2008 şi raportul medico legal A3/J/111/2008 cu planşă foto anexă;
În cursul cercetării judecătoreşti a fost audiat inculpatul R.F. şi martorii R.V., O.M.E., T.G., G.M., T.C., M.A., R.M.
Prima instanţă a constatat că situaţia de fapt, aşa cum a fost expusă în rechizitoriu, a fost confirmată de probatoriul administrat, cu următoarele precizări.
Victima M.C.C., ginerele inculpatului R.F., era consumator de alcool. în această situaţie, inculpatul avea un comportament violent verbal şi fizic, cu toţi membrii familiei.
Martorul R.V., a declarat că a asistat personal când victima îi lovea pe inculpat, de nenumărate ori fiind nevoit să-i ia apărarea, situaţie în care cei doi se băteau. Mai arată martorul că victima se comporta violent şi cu cele două surori ale sale.
Martorul G.M. a arătat că inculpatul era injuriat şi lovit de victimă, în mod repetat, în condiţiile consumului de alcool. Mai arată că a văzut când inculpatul era lovit cu pumnii, picioarele şi cu obiecte de către victimă, fără ca inculpatul să riposteze, mai ales că victima era o persoană înaltă şi solidă, iar dacă inculpatul nu ar fi fost provocat, nu ar fi înjunghiat victima.
În declaraţia dată, martora T.C., vecină cu inculpatul, a arătat că victima obişnuia să consume alcool, în mod repetat, iar în ziua când a avut loc incidentul acesta, în stare de ebrietate, a început să-şi lovească soţia (fiica inculpatului). După aceea, a intrat în camera inculpatului şi fără nici un motiv a început să-i adreseze cuvinte triviale şi să-l lovească. Acelaşi comportament violent a avut victima şi faţă de ceilalţi membri ai familiei inculpatului.
Din declaraţiile martorelor R.M. şi M.A., fiicele inculpatului, a rezultat aceeaşi situaţie de fapt prezentată de ceilalţi martori. Acest comportament violent verbal şi fizic al victimei faţă de familia inculpatului şi, mai ales, faţă de inculpat, generat de consumul excesiv de alcool, a fost apreciat de către prima instanţă ca justificând reţinerea unor circumstanţe atenuante.
Astfel, s-a mai reţinut că inculpatul a avut o conduită bună înainte de săvârşirea infracţiunii, fiind o persoană care avea grijă de toată familia, dar mai ales de minora A.R., nepoată, fiica lui R.M., persoană cu handicap, cât şi de M.A., soţia victimei şi fiica sa care nu avea venituri proprii. Familia inculpatului şi victima locuiau împreună în casa acestuia, nemulţumirea victimei fiind aceea că inculpatul nu-i trece casa pe numele său. După săvârşirea infracţiunii - care, aşa cum declară martorii, a avut loc într-un moment în care inculpatul, în vârstă de aproape 69 de ani, şi-a pierdut controlul, acesta având cu sine cuţitul cu care a lovit victima, s-a prezentat la organele de poliţie de bunăvoie şi a avut o atitudine sinceră în cursul procesului penal. Agresiunile repetate, pe o perioadă de timp mai îndelungată ale victimei, au generat reacţia necontrolată a inculpatului.
În raport cu cele constatate, instanţa de fond a apreciat că se impune reţinerea circumstanţelor atenuante prevăzute art. 74 alin. (1) lit. a) şi c) C. pen.
La aplicarea pedepsei s-au mai avut în vedere criteriile generale ale individualizării prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), gradul de pericol social concret al faptei săvârşite, dar şi persoana inculpatului, în vârstă de 68 de ani, fără antecedente penale.
Împotriva sentinţei a declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti.
Reprezentatul Ministerului Public, fără a contesta circumstanţele atenuante reţinute în favoarea inculpatului de către prima instanţă (pag. 2 a motivelor scrise, dezbateri - pag. l a deciziei), a criticat sentinţa pentru nelegalitatea şi netemeinicia pedepsei principale aplicate (fil. 4-5 dosar instanţă apel şi pag. l a deciziei).
Prin Decizia penală nr. 19 din 5 februarie 2009, Curtea de Apel Bucureşti, secţia I-a penală, a respins ca nefondat recursul Ministerului Public menţinând starea de arest a inculpatului.
Împotriva deciziei, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel a declarat prezentul recurs.
În motivele scrise de recurs, expuse cu ocazia dezbaterilor, s-a solicitat casarea ambelor hotărâri deoarece, pe de o parte, pedeapsa aplicată inculpatului este nelegală, nefiind avute în vedere dispoziţiile art. 76 alin. (2) C. pen., iar pe de altă parte este şi netemeinică, în raport cu dispoziţiile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), în final solicitându-se majorarea pedepsei (fil. 4-9).
Recursul este fondat pentru motivele ce se vor arăta.
În conformitate cu dispoziţiile art. 385/9 pct. 14 C. proc. pen., hotărârile sunt supuse casării când s-au aplicat pedepse greşit individualizate în raport cu prevederile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) sau în alte limite decât cele prevăzute de lege. Potrivit art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), care reglementează criteriile generale de individualizare, la stabilirea şi aplicarea pedepselor se ţine seama de dispoziţiile părţii generale a Codului penal, de limitele de pedeapsă fixate de partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârşite, de persoana infractorului şi de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
Infracţiunea de omor, prevăzută de art. 174 C. pen., este sancţionată cu închisoare de la 10 la 20 de ani şi interzicerea unor drepturi.
În favoarea inculpatului, prima instanţă a reţinut circumstanţe atenuante prevăzute de art. 74 alin. (1) lit. a) şi c) C. pen.
În această situaţie, greşit instanţa a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen. ignorând faptul că, pentru anumite categorii de infracţiuni, legiuitorul a prevăzut, cu referire la efectul circumstanţelor atenuante, dispoziţii legale derogatorii în alin. (2) al art. 76 C. pen.
Astfel, potrivit art. 76 alin. (2) C. pen., în cazul unor infracţiuni, printre care infracţiunea de omor şi infracţiunile săvârşite cu intenţie care au avut ca urmare moartea unei persoane, pedeapsa închisorii poate fi redusă cel mult până la o treime din minimul special.
În consecinţă, având în vedere că Ministerul Public nu a contestat reţinerea circumstanţelor atenuante, Înalta Curte, în temeiul art. 385/15 pct. 15 alin. (2) lit. d) C. proc. pen., va admite recursul cu privire la pedeapsa aplicată inculpatului, va casa, în parte, ambele hotărâri şi, rejudecând cauza sub acest aspect, va majora cuantumul pedepsei, prin aplicarea dispoziţiilor art. 76 alin. (2) C. pen., şi va stabili o pedeapsă având în vedere criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) (gradul concret de pericol social al infracţiunii, dar şi vârsta înaintată a inculpatului, atitudinea constantă de recunoaştere şi regret a faptei în cursul procesului penal, preexistenta de mai mult timp a unor relaţii tensionate, chiar conflictuale, între inculpat şi victimă - generate de comportamentul violent al victimei pe fondul consumului excesiv de alcool al acesteia).
Observând şi dispoziţiile art. 76 alin. (3) C. pen., Înalta Curte va menţine celelalte dispoziţii ale hotărârilor.
Potrivit art. 385/17 alin. (4) raportat la art. 383 alin. (3) C. proc. pen., combinat cu art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), din pedeapsa aplicată inculpatului se va deduce durata măsurilor preventive privative de libertate.
În conformitate cu dispoziţiile art. 192 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare ocazionate de soluţionarea recursului vor rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti împotriva deciziei penale nr. 19 din 5 februarie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, privind pe inculpatul R.F.
Casează, în parte, Decizia atacată şi sentinţa penală nr. 1543 din 23 decembrie 2008 a Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a penală, numai cu privire la greşita aplicare a prevederilor art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen., dispoziţii pe care le înlătură.
Majorează pedeapsa aplicată de la 3 ani închisoare la 3 ani şi 6 luni închisoare prin aplicarea dispoziţiilor art. 76 alin. (2) C. pen.
Menţine celelalte dispoziţii ale hotărârilor atacate.
Deduce din pedeapsa aplicată, durata reţinerii şi arestării preventive de la 05 mai 2008 la 16 aprilie 2009.
Cheltuielile judiciare ocazionate de soluţionarea recursului Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti rămân în sarcina statului, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 16 aprilie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 142/2009. Penal | ICCJ. Decizia nr. 1450/2009. Penal → |
|---|
