ICCJ. Decizia nr. 142/2009. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 142/2009
Dosar nr. 1375/105/200.
Şedinţa publică din 20 ianuarie 2009
Asupra recursurilor de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 603 din 6 noiembrie 2007, Tribunalul Prahova, secţia penală, a dispus următoarele:
În baza art. 20 C. pen. raportat la art. 174 C. pen. a condamnat pe inculpatul B.G., la 5 ( cinci) ani închisoare pentru tentativă de omor.
A dispus ca inculpatul să execute pedeapsa prin privare de libertate şi a fost aplicată pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi.
Sub aspectul laturii civile:
- a obligat inculpatul să plătească părţii civile Spitalul de Urgenta Bagdasar Arseni Bucureşti suma de 166,67 lei despăgubiri civile reprezentând cheltuieli efectuate cu spitalizarea părţii vătămate H.R.C.
- a admis, în parte, acţiunea civilă exercitată de partea civilă H.R.C. şi a obligat inculpatul să plătească acestuia suma de 430 lei cu titlu de daune materiale şi 5000 lei cu titlu de daune morale.
A obligat inculpatul să plătească pârtii civile H.R.C. suma de 1000 lei cheltuieli judiciare reprezentând onorariu apărător ales.
A obligat inculpatul la plata a 400 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a dispune în acest sens, prima instanţă a reţinut următoarele:
Prin rechizitoriul nr. 46/P/2007 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Prahova s-a dispus trimiterea în judecata, in stare de libertate, a inculpatului B.G. pentru tentativă de omor prevăzută de art. 20 raportat la art. 174 C. pen., constând, în esenţă, în aceea ca la data de 16 februarie 2007, într-o livada din comuna Afumaţi, într-un conflict cu partea vătămata H.R.C., l-a lovit in cap cu partea tăioasă a unui topor, provocându-i in acest mod o fractură parieto-temporală, cu hematom subdural, leziune care, pentru vindecare, a necesitat 65-70 zile îngrijiri medicale, si care i-a pus viata in primejdie (rechizitoriu, fil. 79 şi fil. 80 dosar urmărire penală).
Pentru stabilirea situaţiei de fapt, in faza de urmărire penală s-au administrat următoarele probe: declaraţia părţii vătămate H.R.C., procesele verbale de cercetare la faţa locului, raportul de expertiza medico-legala nr. 53 din 19 ianuarie 2007 întocmit de SML Prahova, buletinul de analiza nr. 115 întocmit de I.N.M.L. Mina Minovici Bucureşti privind rezultatul examenului serologic efectuat asupra toporului corp delict, planşe fotografice, declaraţiile martorilor V.V., V.I., V.A., H.N., B.E., HG, H.E., B.G. şi S.V., proces verbal de confruntare intre partea vătămata si inculpat, declaraţiile inculpatului.
În faza de cercetare judecătoreasca s-a procedat la audierea părţii vătămate H.R.C., care s-a constituit parte civilă cu suma de 430 lei pentru daune materiale - reprezentând contravaloarea transportului la spital, medicamente si cheltuielile efectuate ulterior cu efectuarea de controale medicale, precum si cu suma de 50.000 lei pentru daune morale.
S-a procedat, de asemenea, la audierea inculpatului B.G., care nu a recunoscut săvârşirea infracţiunii, susţinând că, in realitate, leziunile părţii vătămate provin ca urmare a rostogolirii si lovirii acestuia de cioatele rămase in pământ după tăierea pomilor.
Totodată, in faza de cercetare judecătoreasca au fost reaudiaţi martorii: V.V., V.I.G., V.A., H.N., B.E., HG si B.G.L., iar pe latura civilă a fost audiat martorul H.N.
Analizând actele si lucrările dosarului, precum şi probele administrate, prima instanţă a reţinut următoarele:
Inculpatul B.G. este rudă prin alianţă cu partea vătămata H.R.C., in sensul că soţia sa, numita B.E. este soră cu tatăl părţii vătămate. Până la data de 16 ianuarie 2007, între inculpat si partea vătămată nu au existat conflicte, iar evenimentul din această dată nu a avut legătură cu relaţiile dintre aceştia. S-a stabilit că anterior, inculpatul împrumutase un căpăstru de cal martorului V.V., obiect pe care nu i-l restituise, iar in ziua de 16 ianuarie 2007 căruţa, cu calul acestui martor, era in livada unde se aflau atât martorul, cât si partea vătămata, si că învinuitul a intrat in acea livada ca să-si ia înapoi căpăstrul. Martorul V.V. a confirmat că, in urma cu 3-4 ani, inculpatul i-a dat spre folosire un căpăstru confecţionat din sfoară, deoarece era mic pentru calul sau, obiect care, treptat, s-a uzat si s-a rupt, renunţând sa-l mai folosească.
HG este rudă cu partea vătămată H.R.C. si este proprietarul unei livezi in marginea com. Adunaţi, satul Ocina de Sus. în apropiere este si livada inculpatului B.G.
În ziua de 16 ianuarie 2007, HG a cerut părţii vătămate H.R.C. să facă lucrări de întreţinerea livezii si să taie pomii uscaţi. Pentru aceasta, partea vătămată a solicitat pe martorul V.V. sa-l ajute, cunoscând ca acesta are o drujbă de tăiat pomi. V.V. a venit cu căruţa sa si i-a luat, cu el, si pe nepotul său V.I.G. în vârstă de 19 ani.
Livada este pe un teren în pantă, de la drum spre capătul opus. Aceştia aveau cu ei si două topoare, unul al martorului V.V. si celalalt al părţii vătămate, topoare pe care le foloseau pentru a tăia crengile mai mici, după doborârea pomilor. Au început lucrul în partea livezii dinspre drum si, repetat, urcau spre capătul celalalt. După ce au tăiat mai mulţi pomi si i-au încărcat in căruţă, înainte să-i transporte acasă, au hotărât să mai taie si alţi pomi, pentru a le fi mai uşor la al doilea transport. Căruţa gata încărcată a rămas lângă o căpiţă de fân, iar cele doua topoare le-au pus agăţate pe o creanga de prun, în apropierea căpiţei, si toţi trei s-au depărtat in pantă, dincolo de jumătatea livezii, tăind si alţi pomi.
În aceiaşi zi, inculpatul B.G. urma să transporte bălegar de grajd de la domiciliu in livada sa, fiind ajutat de fiul său B.G.L. si nepotul său S.V. După ce au descărcat căruţa, B.G.L. a rămas să împrăştie bălegarul iar inculpatul, împreună cu S.V., au mai făcut un transport. Când au ajuns aproape de livadă, S.V. cu căruţa si-au urmat traseul pe drum iar inculpatul a scurtat drumul, trecând prin capătul livezii unde era partea vătămată si, astfel, a observat calul martorului V.V., înhămat la căruţă. Amintindu-si de acel căpăstru, s-a hotărât sa-l ia, chiar daca nu era cel împrumutat, si, sărind gardul din sârmă, a pătruns in livada părţii vătămate, mergând direct la cal. în pantă, la cea. 50-60 m era partea vătămată, care a spus celorlalţi doi că merge la el, temându-se să nu ia ceva de acolo, si a coborât către căruţă. Când s-a apropiat mai mult, l-a surprins pe inculpat desfăcând harnaşamentul calului, si a strigat la el. Amândoi nu aveau vreun obiect de atac. Când partea vătămată a ajuns la inculpat, au început să se îmbrâncească, fiind văzuţi de V.V. si V.I.G.
Îmbrâncindu-se în continuare, aceştia si-au schimbat si locul iniţial, trecând în spatele căpiţei, zonă ascunsă la vederea celor doi martori. V.V. a zis nepotului său să fugă de acolo cu drujba, temându-se sa nu-i fie luată de inculpat.
După incident, H.R.C. a fost transportat la spital, unde s-a constatat că a suferit o fractura temporo-parietala stânga, cu hematon subdural, ceea ce denotă că lovitura cu toporul, care a vizat capul, a avut intensitate.
Urmare a loviturilor primite, partea vătămată H.R.C. a suferit leziuni traumatice care s-au putut produce prin loviri active repetate, cel mai probabil cu un corp tăietor-despicator, posibil topor, iar celelalte prin corp dur, au necesitat pentru vindecare 65-70 zile îngrijiri medicale, concluzionându-se că leziunile nu au pus viata victimei in primejdie, necesitând însă reevaluare medico-legala la şase luni - un an, în vederea stabilirii infirmităţii si invalidităţii (raportul de expertiza medico-legala nr. 53 din 19 ianuarie 2007 întocmit de SML Prahova).
Inculpatul a negat constant săvârşirea infracţiunii, susţinând că leziunile părţii vătămate s-au produs prin lovirea acesteia, in cădere, cu capul de una din cioatele vreunui pom tăiat, apărare ca a fost înlăturată de instanţa de fond pentru următoarele considerente:
Astfel, expertiza medico-legală efectuată precizează că plaga craniană situată parietal stâng posterior, aproape de vertex, are traiect uşor neregulat si prezintă caracteristici pentru leziunile produse prin corp tăietor-despicator, două zone excoriate roz violacee, de o parte si de alta. în aceiaşi expertiză se arată că leziunile constatate nu pot fi explicate printr-o singura cădere, dată fiind multitudinea leziunilor, si nici prin căderi repetate, pe planuri dure, deoarece nu se afla pe zone proeminente expuse lezării in astfel de situaţii. Totodată, pe cele trei cioate menţionate de inculpat, nu s-au decelat urme de sânge, in schimb, pe lama si coada toporului s-au identificat urme de sânge care aparţin grupei sanguine B, care este si grupa părţii vătămate, in timp ce inculpatul are grupa sanguina 0 (buletinul de analiza serologică nr. 115 din 22 februarie 2007 întocmit de INML Mina Minovici Bucureşti). De asemenea, aspectul exterior al plăgii traumatice craniene a părţii vătămate este linear, situată parietal stânga, aproape de vertex, fiind caracteristică pentru leziuni produse cu corp tăietor-despicator.
În final, instanţa de fond a apreciat că, avându-se in vedere obiectul vulnerant folosit, apt de a ucide in modul in care a fost folosit asupra victimei, precum si modalitatea de folosire, cu intensitate, asupra capului părţii vătămate, intenţia de omor a inculpatului a fost evidentă.
La individualizarea pedepsei, instanţa de fond a avut în vedere dispoziţiile generale ale Codului penal, limitele de pedeapsă prevăzute de lege, gradul de pericol social concret al faptei, împrejurările comiterii acesteia, precum si circumstanţele personale ale acestuia, care are antecedente penale, fiind anterior condamnat de mai multe ori pentru lovire, distrugere, conducerea unui autovehicul fără permis de conducere si instigare la mărturie mincinoasă. Totodată, la individualizarea pedepsei, instanţa a reţinut şi atitudinea inculpatului pe parcursul procesului penal, acesta negând săvârşirea faptei si încercând sa acrediteze ideea că leziunile părţii vătămate se datorează căderii acestuia cu capul de cioatele unor copaci.
Împotriva acestei sentinţe, în termen legal, au declarat apel partea vătămată-parte civilă H.R.C. si inculpatul B.G.
Partea vătămată-parte civilă H.R.C. a criticat sentinţa instanţei de fond în totalitate, solicitând, sub aspectul laturii penale, majorarea cuantumului pedepsei aplicate inculpatului, întrucât o apreciază ca fiind prea mică în raport de gravitatea faptei comise. Cât priveşte latura civilă, acesta a solicitat majorarea sumelor acordate cu titlu de daune morale faţă de numărul de zile de îngrijiri medicale ce i s-au acordat.
Inculpatul B.G. a criticat sentinţa instanţei de fond pentru nelegalitate şi netemeinicie, solicitând, în principal, achitarea pentru tentativă de omor, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. e) C. proc. pen., iar în subsidiar admiterea apelului, desfiinţarea sentinţei şi, pe fond, în baza art. 334 C. proc. pen. schimbarea încadrării juridice din tentativă de omor prevăzută de art. 20 rap. la art. 174 C. pen. în infracţiunea de vătămare corporală prev. de art. 181 C. pen. sau vătămare corporală din culpă, prev. de art. 184 alin. (2) C. pen.
În susţinerea acestor solicitări, inculpatul a arătat, sub un prim aspect, că s-a aflat în stare de legitimă apărare, ripostând împotriva agresiunii exercitate asupra sa de către partea vătămată, iar în subsidiar, susţinând că în ceea de priveşte latura subiectivă nu a prevăzut şi nici urmărit producerea consecinţelor ce constau în leziunile traumatice ce au fost produse victimei, astfel că, în nici un caz, în sarcina sa nu poate fi reţinută tentativa de omor, solicitând schimbarea încadrării juridice într-una din cele două infracţiuni sus-menţionate şi schimbarea modalităţii de executare a pedepsei principale.
În cursul soluţionării apelului, s-a procedat la audierea inculpatului, la termenul de judecată din 10 aprilie 2008, iar acesta, în virtutea efectului devolutiv al căii de atac, a solicitat efectuarea unei expertize medico legale.
În baza art. 371 alin. (1) şi (2) C. proc. pen., ţinând seama de efectul devolutiv al apelului şi de necesitatea administrării tuturor mijloacelor de probă concludente şi utile pentru aflarea adevărului şi justa soluţionare a cauzei, instanţa de apel a încuviinţat cererea inculpatului de completarea probatoriilor cu efectuarea acestei noi expertize medico legale la nivelul I.N.M. Mina Minovici Bucureşti, stabilind prin încheierea de şedinţă din 10 aprilie 2008 obiectivele acestei expertize.
A fost efectuată, şi depusă la dosar, noua expertiză medico legală nr. A.5/4443/2008 din 14 iulie 2008 întocmită de I.N.M.L Mina Minovici şi avizată de către Comisia de Avizare şi Control a aceluiaşi institut, cu avizul E.2/4443/2008 din 18 iulie 2008 (filele 58 -61 dosar apel).
Examinând sentinţa apelată în raport de criticile formulate, de actele şi lucrările dosarului, dar şi din oficiu, în limitele dispoziţiilor art. 371 şi art. 373 C. proc. pen., şi faţă de probele noi administrate în apel, instanţa de prim control judiciar a constatat că apelurile sunt nefondate, dispunând - prin Decizia penală nr. 118 din 19 septembrie 2008 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia penală, respingerea acestora, pentru următoarele motive:
Instanţa de fond a reţinut în mod corect şi complet situaţia de fapt, şi a realizat o justă apreciere a mijloacelor de probă administrate în cauză în cele două faze ale procesului penal, din care rezultă atât existenţa faptei pentru care inculpatul a fost trimis în judecată, cât şi săvârşirea acesteia cu vinovăţie în forma cerută de lege.
Au fost avute astfel în vedere, plângerea şi declaraţiile părţii vătămate, procesele verbale de cercetare la faţa locului, raportul de expertiză medico-legală întocmit de SML Prahova, rezultatul examenului serologic efectuat asupra toporului ce constituie corp delict, planşele fotografice întocmite de lucrătorii de poliţie, depoziţiile martorilor audiaţi în cursul urmăririi penale şi al cercetării judecătoreşti, înscrisurile depuse la dosar în susţinerea laturii civile a cauzei, depoziţia martorului audiat pe latură civilă.
Pe baza acestor mijloace de probă, în mod corect s-a reţinut că, la data de 16 ianuarie 2007, între inculpatul B.G. şi partea vătămată H.R.C., rudă prin alianţă, s-a desfăşurat un conflict ce a avut loc într-o livadă din comuna Adunaţi.
In cadrul acestui incident, inculpatul a aplicat lovituri cu un topor părţii vătămate în zona craniană, producându-i o fractură temporo-parietală stângă şi un hematom temporo-parietal subdural, leziuni ce au determinat internarea părţii vătămate la Spitalul Judeţean Ploieşti - Secţia neurochirurgie şi, ulterior, internarea acestuia la spitalul clinic de Urgenţă Bagdasar Arseni Bucureşti.
Prin raportul de expertiză medico legală, iniţial efectuat de către SML Ploieşti şi purtând numărul 53 din 19 ianuarie 2007 (fila 37 dosar urmărire penală), s-a stabilit că leziunile părţii vătămate s-au putut produce prin loviri active repetate cu corp tăietor despicător, necesită 65 - 70 zile de îngrijiri medicale pentru vindecare şi nu au pus în primejdie viaţa victimei, dar necesită reevaluare medico legală la un interval de 6 luni - 1 an de la traumatism, în vederea stabilirii infirmităţii şi a invalidităţii.
Raportul de nouă expertiză medico legală, întocmit de INML Mina Minovici Bucureşti, în cursul soluţionării apelului, a reevaluat gravitatea acestor leziuni traumatice, stabilind că acestea necesită 50 de zile de îngrijiri medicale pentru vindecare şi că aceste leziuni nu au pus în primejdie viaţa victimei şi nu au generat infirmitate.
În mod judicios, prima instanţă a înlăturat apărarea inculpatului care a negat vinovăţia sa, susţinând că nu a aplicat nici un fel de lovituri victimei, şi că leziunile acesteia s-ar datora căderii şi impactului produs cu cioatele copacilor din livadă, ori unui alt posibil traumatism pe care victima l-ar fi suferit. Apărarea inculpatului, fondată pe aceste împrejurări, este exclusă atât de depoziţiile martorilor, cât şi de concluziile expertizelor medico-legale efectuate în cauză.
Astfel, în raportul de expertiză medico legală iniţial, aflat la fila 37 dosar urmărire penală, se stabileşte în mod clar mecanismul de producere al acestor leziuni concluzionându-se că acestea s-au putut produce prin loviri active, repetate. Aceste leziuni nu pot fi explicate printr-o singură cădere, dată fiind multitudinea leziunilor şi nici prin căderi repetate pe planuri dure, deoarece nu sunt localizate pe zone proeminente expuse lezării în situaţia căderii (fila 37 verso).
De asemenea, s-a mai concluzionat de către medicul legist că plaga craniană situată parietal stâng posterior, aproape de vertex, prezintă caracteristicile unei leziuni produse prin corp tăietor-despicător.
Aceste concluzii sunt confirmate şi de cele ale comisiei ce a elaborat raportul de nouă expertiză medico legală, aflat la fila 59 dosar apel, care a stabilit că mecanismul de producere a leziunilor părţii vătămate este lovirea activă cu corp dur, posibil topor, atât cu partea metalică a acestuia (pentru leziunile de zona parieto-temporală stângă a craniului), cât şi cu oricare parte a toporului (pentru celelalte leziuni traumatice).
De asemenea, este din nou exclus mecanismul pasiv de producere a acestor leziuni traumatice, şi anume cel prin cădere, mai ales unică, pe planuri dure, comisia stabilind că un asemenea mecanism este total improbabil (fila 61 dosar apel).
În aceste condiţii, cum ambele expertize (atât cea efectuată în cursul urmăririi penale la nivelul SML Ploieşti, cât şi cea efectuată de INML Mina Minovici Bucureşti şi avizată de Comisia de Avizare şi Control) concluzionează în acelaşi sens asupra mecanismului de producere a leziunilor traumatice, este evident că apărările inculpatului sunt contrare realităţii.
În plus, depoziţiile martorilor V.V., V.I.G., martori oculari, care deşi nu au perceput în mod direct momentul în care partea vătămată a fost lovită de către inculpat, totuşi au sesizat existenţa conflictului dintre părţi, cât şi consecinţele acestuia, sunt elocvente în ceea ce priveşte înlăturarea apărărilor inculpatului ca fiind neviabile.
Aşa fiind, este evident că criticile inculpatului potrivit cărora a săvârşit fapta în stare de legitimă apărare, sunt contrazise de celelalte mijloace de probă, deoarece nu se confirmă că acesta a fost nevoit să riposteze atacului exercitat de victimă, dimpotrivă inculpatul a agresat în mod direct pe partea vătămată, folosind toporul.
Nici celelalte critici ale inculpatului, care vizează greşita încadrare juridică a faptei, nu pot fi primite.
Astfel, nu se poate susţine că fapta sa nu întruneşte elementele constitutive ale tentativei de omor, deoarece, deşi nu a pus viaţa victimei în primejdie, totuşi, prin mecanismul de producere a loviturilor, regiunea corpului vizată (regiunea craniană), dar şi imensitatea loviturilor aplicate şi obiectul vulnerant folosit, care este apt spre a ucide, fapta inculpatului a fost comisă în condiţiile existenţei laturii subiective intenţionale, specifică infracţiunilor îndreptate împotriva vieţii.
Nici criticile părţii vătămate, constituită parte civilă, H.R.C. nu au fost apreciate ca întemeiate deoarece, în ceea ce priveşte latura penală a cauzei, instanţa de fond a aplicat o pedeapsă corect proporţionalizată atât ca întindere, cât şi ca modalitate de executare, ţinând cont atât de modul şi împrejurările concrete de comitere a faptei, starea de rudenie dintre părţi, dar şi de consecinţele acesteia, pericolul social concret al infracţiunii şi circumstanţele personale ale inculpatului care, cu toate că a mai suferit alte condamnări, conform fişei de cazier judiciar de la fila 46 dosar urmărire penală, totuşi nu se află în stare de recidivă, nefiind întrunite condiţiile legale sub acest aspect. în plus, infracţiunile comise anterior nu au fost îndreptate împotriva vieţii sau integrităţii corporale a persoanei, fiind vizate alte obiecte juridice generice, astfel încât nu se poate concluziona o persistenţă infracţională a inculpatului în comiterea de fapte penale de acelaşi gen.
În privinţa laturii civile a cauzei, criticile părţii civile au fost apreciate, de asemenea, ca neîntemeiate, deoarece întinderea despăgubirilor civile şi a daunelor morale a fost în mod judicios stabilită de prima instanţă, în raport atât de probele administrate în dovedirea laturii civile (depoziţia martorului H.N. şi înscrisurile aflate la dosar), cât şi de consecinţele suportate de partea vătămată, respectiv numărul de zile de îngrijiri medicale ce reflectă gravitatea leziunilor ce i-au fost produse. A fost respectat principiul reparării juste şi integrale atât a prejudiciului patrimonial, cât şi a prejudiciului moral nepatrimonial, constatându-se îndeplinite condiţiile răspunderii civile delictuale, astfel că o majorare a cuantumului acestor sume nu se poate face, fiind lipsită de suport probator, dar şi de temei, în condiţiile respectării principiilor sus menţionate.
Împotriva deciziei inculpatul şi partea civilă au declarat prezentele recursuri.
1)asupra recursului părţii civile.
La termenul de judecată, partea vătămată-parte civilă personal, în prezenţa apărătorului ales, a declarat că îşi retrage recursul.
Fată de această manifestare de voinţă, Înalta Curte - în temeiul art. 385/4 alin. (2) raportat la art. 369 C. proc. pen. - va lua act de retragerea recursului.
În conformitate cu art.192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
2)asupra recursului inculpatului.
Inculpatul a fost ascultat atât de instanţa de fond (fil. 26-27), cât şi de instanţa de apel (fil. 30), acesta negând, în principal, că a lovit partea vătămată şi susţinând că leziunile acesteia au fost cauzate, prin cădere, în cursul altercaţiei dintre ei, printre cioatele pomilor tăiaţi. De asemenea, a susţinut şi că ar fi acţionat în stare de legitimă apărare şi că, oricum, nu a avut intenţia de ucidere a părţii vătămate.
La dosar au fost depuse motive scrise de recurs (fil. 20-24), acestea fiind expuse şi cu ocazia dezbaterilor.
În cursul judecării recursului nu au fost formulate alte cereri de probe pe situaţia de fapt, fiind depuse acte (înscrisuri) medicale în circumstanţiere.
Recursul inculpatului nu este fondat.
Cu ocazia judecării recursului, aşa cum a subliniat şi apărătorul părţii vătămate-parte civilă, inculpatul a reiterat susţinerile şi apărările formulate în faţa primei instanţe, precum şi în faţa instanţei de apel.
În condiţiile în care aceste susţineri şi apărări ale inculpatului au fost examinate de ambele instanţe, şi laborios motivată înlăturarea lor, Înalta Curte - însuşindu-şi argumentele de fapt şi de drept expuse în hotărârile judecătoreşti atacate, şi deja menţionate anterior - apreciază că nu se impune reiterarea lor, ci unele completări.
Astfel, deşi în motivele scrise de recurs apărarea inculpatului susţine că ar fi acţionat în legitimă apărare, ceea ce ar atrage incidenţa cazului de casare prevăzut de art. 385/9 pct. 18 C. proc. pen., nu menţionează probele care ar susţine o astfel de ipoteză, ci se rezumă la aprecieri subiective (pag. 1-2, motive de recurs).
Cu privire la existenţa faptei şi a persoanei care a săvârşit-o, elocvente, pe lângă probele testimoniale menţionate anterior, sunt actele medicale şi medico-legale (raport expertiză medico-legală, însoţit de planşe foto - fil. 37, fil. 43-45 dosar urmărire penală, avizul comisiei de avizare şi contro şi raportul de nouă expertiză medico-legală - fil. 58-61 dosar apel, buletinul de analiză referitor la petele de sânge uman constatate pe obiectul vulnerant - fil. 4, fil. 8, buletin analiză sânge victimă - fil. 10, dosar urmărire penală), toate excluzând pretinsul mecanism de producere a leziunilor susţinut de inculpat (cădere şi lovire de cioatele pomilor tăiaţi).
Raportul de nouă expertiză medico-legală, amplu argumentat (6 pagini) stabileşte modalitatea de producere a leziunilor, mai ales a celei din zona capului părţii vătămate (pag.6 a raportului - „concluzii").
În motivele scrise de recurs, în principiu, recunoscând că cele 2 topoare existente la faţa locului erau ale părţii vătămate, apărarea inculpatului, în final, acceptă ipoteza lovirii victimei cu toporul „ .... nelovind cu partea tăietoare a toporului (deşi putea face acest lucru) intenţia inculpatului nu a fost de a suprima viaţa părţii vătămate, ci a-i aplica acesteia numai o corecţie fizică ..."(pag. 4 a motivelor de recurs).
S-a susţinut, de asemenea, că ar fi acţionat fără intenţia de omor a părţii vătămate şi că se impune schimbarea încadrării juridice în infracţiunea prevăzută de art. 181 C. pen. (pag. 3-4, motive de recurs), ceea ce ar atrage incidenţa cazului de casare prevăzut de art. 385/9 pct. 17 C. proc. pen.
Critica referitoare la încadrarea juridică nu este întemeiată întrucât ceea ce delimitează, sub aspect subiectiv, tentativa de omor de infracţiunea de vătămare corporală, prevăzută de art. 181 C. pen., este forma şi modalitatea intenţiei. în cazul omorului (chiar rămas în forma tentativei) inculpatul acţionează cu intenţia de omor, iar nu cu intenţia generală de vătămare corporală specifică infracţiunii prevăzută de art. 181 C. pen.
Aşa cum au reţinut ambele instanţe, intenţia cu care a acţionat inculpatul se deduce din materialitatea actului de conduită, inclusiv obiectul vulnerant folosit, numărul şi intensitatea loviturilor aplicate, zona anatomică vizată etc.
Neîntemeiată este şi critica referitoare la individualizarea pedepsei [prin nereţinerea unor circumstanţe atenuante - art. 73 lit. b) şi art. 74 alin. (2) C. pen.] - caz de casare invocat, art. 385/9 pct. 14 C. proc. pen. (pag. 5, motive de recurs).
Infracţiunea pentru care inculpatul a fost trimis în judecată, şi condamnat (art. 20 C. pen. raportat la art. 174 C. pen.), este sancţionată cu închisoare de la 5 la 10 ani şi interzicerea unor drepturi.
Inculpatului i-a fost aplicată o pedeapsă egală cu minimul special al textului incriminator al faptei (5 ani închisoare), la individualizarea acesteia fiind avute în vedere criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) (limitele de pedeapsă, gradul concret de pericol social al faptei, datele personale ale inculpatului - vârsta şi starea de sănătate, inclusiv a celor rezultate din fişa de cazier judiciar, fil. 46 dosar urmărire penală).
În condiţiile probatoriului administrat, care nu a confirmat pretinsa provocare, a antecedentelor penale, dar şi a negării constante a faptei pentru care a fost trimis în judecată, este justificată opinia instanţelor potrivit căreia, în favoarea inculpatului, justificat nu pot fi reţinute împrejurări cu valenţa juridică a circumstanţelor atenuante.
Faţă de cele reţinute, Înalta Curte - în temeiul art. 385/15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. - va respinge ca nefondat recursul inculpatului.
Potrivit art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, iar conform art. 193 C. proc. pen. acesta va fi obligat şi la plata cheltuielilor judiciare către partea civilă (2000 lei onorariu apărătorului).
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul B.G. împotriva deciziei penale nr. 118 din 19 septembrie 2008 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
la act de retragerea recursului declarat de partea civilă H.R.C. împotriva aceleiaşi decizii penale.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat şi la 2000 lei cheltuieli judiciare către partea civilă H.R.C.
Obligă recurenta parte civilă la plata sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 20 ianuarie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 141/2009. Penal. Traficul de droguri (Legea... | ICCJ. Decizia nr. 1429/2009. Penal → |
|---|
