ICCJ. Decizia nr. 1489/2009. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1489/2009
Dosar nr. 2076/111/200.
Şedinţa publică din 23 aprilie 2009
Deliberând asupra recursului de faţă pe baza lucrărilor şi materialului din dosarul cauzei constată următoarele:
1. Tribunalul Bihor, secţia penală, prin sentinţa penală nr. 368 din 27 noiembrie 2008, pronunţată în dosar nr. 2076/111/2008, în baza art. 345 alin. (2) C. proc. pen., a condamnat pe inculpata B.I pentru săvârşirea infracţiunii de omor calificat prevăzută de art. 174, art. 175 lit. d) C. pen. [„profitând de starea de neputinţă a victimei de a se apăra", dată fiind vârsta sa de numai 3 ani] la pedeapsa principală de 20 ani închisoare şi interzicerea exercitării drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b), d) şi e) C. pen. pe durata de 5 ani (pedeapsă complementară).
Conform art. 71 alin. (1), (2) şi (3) C. pen. pe durata executării pedepsei principală, a fost interzisă inculpatei exercitarea drepturilor prevăzută de art. 61 lit. a), b), d) şi e) C. pen., ca pedeapsă accesorie.
A fost menţinută arestarea preventivă în cauză a inculpatei fiind computat din pedeapsă timpul reţinerii arestării preventive cu începere de la 20 martie 2008 la zi.
În baza art. 118 lit. b) C. pen. s-a dispus confiscarea specială către stat a unui topor – corp delict.
Pe latura civilă s-a constatat că persoanele vătămate C.M. şi L.M.I. părinţii biologici ai victimei, nu s-au constituit în cauză părţi civile.
A fost obligată inculpata la plata sumei de 1.000 lei - din care - suma de 100 lei a reprezentat onorariu apărător din oficiu către Baroul Bihor avansat din fondul Ministerului Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti, cu titlu de cheltuieli judiciare statului.
Instanţa a reţinut că în după amiaza zilei de 19 martie 2008 aflându-se în locuinţa concubinului său L.G. din jud. Bihor împreună cu minorul C.P. în vârstă de 3 ani, nepotul concubinului său, căreia se angajase anterior să-i acorde întreţinere, pe fondul stării avansate de ebrietate în care se afla, fără o motivaţie anume, a lovit pe minor de mai multe ori cu muchia unui topor în zona capului în timp ce acesta era culcat în pat, provocându-i o hemoragie puternică, urmată la scurt timp de decesul acestuia, în următoarele împrejurări de fapt.
De aproximativ 4 ani, inculpata B.I., a intrat în relaţii de concubinaj cu L.G., locuind în cea mai mare parte a timpului la domiciliul acestuia din jud. Bihor.
Fiul concubinului, L.M.I., în urma relaţiilor de concubinaj pe care le-a avut cu C.M., avea în întreţinere pe minorul C.P., în vârsta de peste 3 ani, care nu era declarat şi înregistrat la starea civilă. Pe la mijlocul lunii martie 2008 numita C.M., mama minorului, a fost internată la spitalul din Salonta, iar inculpata s-a oferit să aibă grijă de minor, pe timpul zilei, în perioada de spitalizare. În realizarea obligaţiei amintite, la data de 19 martie 2008, în jurul orei 10.00, inculpata l-a luat pe minor din satul Tăut şi l-a adus la domiciliul concubinului său din comuna Batăr.
După ce a ajuns la domiciliu cu minorul, inculpata a consumat, împreună cu concubinul, aproximativ 200 ml. de rom. Concubinul inculpatei s-a deplasat în câmp cu turma de oi, iar inculpata, rămasă singură în locuinţă, s-a dus la o vecină, unde a mai consumat aproximativ 200 ml. rom, iar la întoarcere spre casă şi-a mai cumpărat rom de la bufet, din care a consumat parţial, în domiciliu, ajungând în stare avansată de ebrietate.
Seara, când s-a reîntors în domiciliu, concubinul inculpatei l-a găsit pe minor decedat în pat şi imediat a anunţat organele de poliţie. Cu ocazia cercetării la faţa locului, în antreul locuinţei s-a găsit un topor pe muchia căruia au fost identificaţi stropi de substanţă brun roşcată, cu aspect de sânge.
Din raportul de constatare medico-legală nr. 852/3/92 din 20 martie 2008 întocmit de SML Bihor a rezultat că moartea victimei a fost violentă fiind datorată hemoragiei, contuziei şi dilacerării meningo-cerebrale consecutive unui TCC cu fractură multieschiloasă a cutiei craniene [la examenul extern cu ocazia autopsiei s-au constatat leziuni de violenţă la nivelul capului, la nivelul spatelui, membrelor inferioare şi fesa dreaptă produse prin loviri repetate cu corpuri dure (posibil coada de la topor şi muchia toporului) între leziunile amintite şi deces existând legătură directă de cauzalitate].
Expertiza medico-legală psihiatrică efectuată în cauză a concluzionat că inculpata suferă de sindrom de dependenţă de alcool respectiv tulburare polimorfă acută pe fond toxic, iar discernământul său raportat strict la fapta comisă a fost diminuat.
Audiată în cauză la urmărirea penală şi cercetarea judecătorească, cu respectarea garanţiilor procesuale prevăzute de art. 6, art. 70 şi art. 171 C. proc. pen. inculpata a invocat în apărare starea de ebrietate avansată în care se afla, recunoscând că aflată în starea amintită „este posibil să-l fi lovit pe minor cu o bâtă, întrucât l-a confundat cu un câine"; susţinerile amintite au fost înlăturate de instanţă sub aspectul modalităţii de comitere a faptei - lovituri repetate cu toporul aplicate în capul victimei şi a altei zone vitale, profitând de starea de neputinţă a acesteia de a se apăra, datorită vârstei de numai 3 ani, corespunzător elementelor constitutive ale infracţiunii de omor calificat prevăzută de art. 174, art. 175 lit. d) C. pen., astfel cum aceasta a fost dedusă judecăţii prin rechizitoriul nr. 229/P/2008 din 9 mai 2009 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Bihor, pe baza celorlalte mijloace de probă administrate în cauză, atestând realizarea acţiunii de ucidere în modalitatea anterior prezentată respectiv: proces verbal de cercetare la faţa locului însoţit de planşele foto (filele 3-4 dosar u.p. 15-21 dosar instanţă), raport de constatare medico-legală (filele 50-58 dosar u.p), declaraţiile martorilor T.M., L.M.I., T.A., B.F., C.M. [ cărora inculpata li s-a confesat în seara comiterii omorului în jurul orelor 1830, aflată în stare de ebrietate că „a omorât un pitic dându-i cu securea în cap"; concubinul inculpatei, martorul L.G. a declarat că atunci când a venit acasă seara în jurul orei 2030-2100 a văzut uşa de la coridor deschisă însă lumina nu era aprinsă şi crezând că inculpata doarme cu minorul nu a intrat în casă pentru a-i deranja; a plecat la barul din sat, iar când a revenit acasă a constatat că inculpata nu se afla în imobil însă în pat l-a văzut pe copil culcat cu faţa în jos, în pernă şi a constata că nu mişcă, pe pernă existând o pată mare de sânge; în acest context a ieşit afară pentru a cere ajutorul vecinilor, iar în momentul în care au sosit organele de cercetare la faţa locului au găsit toporul rezemat de uşa de la coridor şi au constatat că prezintă urme de sânge].
La individualizarea pedepsei principale în conformitate cu dispoziţiile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) instanţa a avut în vedere gradul de pericol social concret ridicat al infracţiunii în raport modalitatea şi împrejurările concrete în care a fost comisă – de către o persoană aflată în stare voluntară de ebrietate, prin lovituri repetate cu toporul în cap şi alte zone vitale asupra unui minor în vârstă de 3 ani - stabilind cuantumul acesteia către maximul legal special prevăzut de lege respectiv 20 ani închisoare, şi interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), d) şi e) C. pen. ca pedeapsă complementară şi accesorie.
Individualizarea acestor din urmă sancţiuni penale a avut în vedere că în lumina jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului referitoare la art. 3 din Protocolul nr. 1 adiţional la Convenţia pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale interzicerea dreptului de a alege şi a celorlalte drepturi civile şi părinteşti prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. b), d) şi e) C. pen. nu se aplică în mod automat ci numai instanţa constată - astfel cum a fost situaţia în speţă - că în raport cu gravitatea infracţiunii comise, interzicerea acestora respectă principiul proporţionalităţii.
2. Apelul declarat în cauză de inculpata B.I., criticând sentinţa pentru netemeinicie, cu solicitarea de a i se reduce pedeapsa principală aplicată prin reaprecierea criteriilor de individualizare prevăzute de art. 72 şi urm. C. pen., cu referire specială la faptul că s-a aflat în stare avansată de ebrietate în momentul comiterii infracţiunii şi este lipsită de antecedente penale, a fost respins ca nefondat prin Decizia penală nr. 18 din 17 februarie 2009 a Curţii de Apel Oradea, secţia penală şi pentru cauze cu minori, [fiind menţinută ca legală şi temeinică în conformitate cu dispoziţiile art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. pedeapsa principală, complementară, accesorie aplicate de prima instanţă precum şi celelalte rezolvări juridice adoptate prin sentinţa atacată).
Potrivit art. 383 alin. (1)1 şi (2) C. proc. pen. a fost menţinută arestarea preventivă în cauză a inculpatei computându-se din pedeapsă arestarea preventivă în continuare la zi, iar în baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen. a fost obligată apelanta-inculpată la plata sumei de 300 lei, din care 200 lei a reprezentat onorariu apărător oficiu avansat din fondul Ministerului Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti, cheltuieli judiciare statului.
3. Împotriva deciziei amintite s-a declarat în termen recurs de către inculpata B.I., cale de atac nemotivată în conformitate cu prevederile art. 38510 alin. (2) C. proc. pen., susţinută oral în cadrul dezbaterilor prin apărătorul din oficiu, pentru motivul de netemeinicie din apel circumscris cazului de casare prevăzută de art. 3859 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen.
Înalta Curte, verificând Decizia atacată în raport cu motivele de recurs invocate, cât şi din oficiu, în limitele art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., constată următoarele:
Este stabilit în cauză, inclusiv cu recunoaşterea inculpatei, că în după-amiaza zilei de 19 martie 2008 aflându-se în locuinţa concubinului său L.G. din judeţul Bihor, împreună cu minorul C.P. în vârstă de 3 ani nepotul concubinului pe fondul stării avansate de ebrietate inculpata B.I. a aplicat lovituri minorului repetate cu muchia/coada unui topor în cap, la nivelul spatelui şi peste membrele inferioare producându-i T.C.C. cu fractura multieschilară a cutiei craniene, plăgi contuze, echimoze şi excoriaţii, leziuni de violenţă ce au cauzat decesul imediat al victimei, activitate ilicită ce realizează elementele constitutive ale infracţiunii de omor calificat prevăzută de art. 174, art. 175 lit. d) C. pen. [„profitând de starea de neputinţă a victimei de a se apăra", dată fiind vârsta acesteia de numai 3 ani] pedepsită cu închisoare de la 15 la 25 ani şi interzicerea unor drepturi.
Prima instanţă, a aplicat inculpatei pedeapsa principală de 23 ani închisoare şi interzicerea pe o perioadă de 5 ani a drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), d) şi e) C. pen. - soluţie menţinută în apel - având în vedere individualizarea sancţiunilor penale amintite modalitatea şi împrejurările concrete în care a fost comisă infracţiunea – de către o persoană aflată în stare voluntară de ebrietate, prin lovituri repetate cu toporul în cap şi alte zone vitale asupra unui minor în vârstă de 3 ani. Criteriile legale sus-menţionate, prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), justifică orientarea spre maximul legal special a pedepsei principale, reducerea acesteia fiind astfel nejustificată. Contrar susţinerilor din recurs făcute de inculpată, starea de ebrietate voluntară a acesteia la momentul comiterii infracţiunii, nu constituie o împrejurare atenuantă, ci dimpotrivă agravantă, potrivit art. 49 alin. (2) teza ultimă C. pen.
Referitor la aplicarea pedepsei complementare şi accesorii, incluzând în conţinutul acestora interzicerea drepturilor prevăzute de art .64 lit. a), b), d) şi e) C. pen., instanţa de fond a făcut o corectă aplicare în cauză a jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului referitoare la art. 3 din Protocolul nr. 1 adiţional la Convenţia pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale, avându-se în vedere gravitatea infracţiunii comise, persoana inculpatei, în raport de care este respectat în cauză principiul proporţionalităţii.
Din oficiu, în limita caracterului devolutiv al căii de atac de faţă prevăzut de art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., se reţine legalitatea şi temeinicia celorlalte rezolvări juridice pe latură penală şi civilă adoptate de instanţele anterioare, astfel încât recursul inculpatei se va respinge ca nefondat în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Conform art. 38517 alin. (4) C. proc. pen. se va deduce din pedeapsa aplicată recurentei-inculpate durata reţinerii arestării preventive de la 20 martie 2008 la 23 aprilie 2009.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen. va fi obligată recurenta-inculpată la plata sumei de 400 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenta inculpată B.A.I. împotriva deciziei penale nr. 18 din 17 februarie 2009 a Curţii de Apel Oradea, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Deduce din pedeapsa aplicată recurentei inculpate, durata reţinerii şi a arestării preventive de la 20 martie 2008 la 23 aprilie 2009.
Obligă recurenta inculpată la plata sumei de 400 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 23 aprilie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1486/2009. Penal | ICCJ. Decizia nr. 3743/2009. Penal → |
|---|
