ICCJ. Decizia nr. 3751/2009. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3751/2009
Dosar nr. 8610.3/30/2008
Şedinţa publică din 12 noiembrie 2009
Asupra recursurilor penale de faţă,
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 92/PI din 4 februarie 2009 pronunţată de Tribunalul Timiş în Dosarul nr. 8610.1/30/2008, în baza art. 12 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 modificată, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), a fost condamnat inculpatul B.I. zis ";J.";, fiul lui N. şi M., născut la data de 26 mai 1954 în localitatea Mănăstire, jud. Timiş, cetăţean austriac, studii 8 clase, ocupaţia zidar, căsătorit, stagiul militar satisfăcut, cu domiciliul în Hornstein, Austria, cu antecedente penale, în prezent deţinut în P. T., la o pedeapsă de 3 (trei) ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de persoane, prin recrutare, transportare şi ameninţare.
A fost interzisă inculpatului exercitarea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a C. pen., lit. a) şi b) C. pen., în limitele art. 71 C. pen.
În baza art. 81 C. pen., s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei.
În baza art. 82 C. pen. s-a stabilit termen de încercare pe durata de 5 ani.
S-a atras atenţia inculpatului asupra prev. art. 83 C. pen.
În baza art. 71 alin. (5) C. pen., pe durata suspendării condiţionate s-a dispus şi suspendarea pedepsei accesorii.
În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus din pedeapsă durata reţinerii şi arestării preventive de la 28 august 2008 la zi şi s-a dispus punerea de îndată în libertate a inculpatului, dacă nu este arestat şi în altă cauză.
În baza art. 165 alin. (7) C. proc. pen. s-a dispus ridicarea sechestrului autoturismului V.P. din custodia numitei V.E.I., sigilat cu sigiliul M.I. nr. X (conform procesului-verbal din 28 august 2008).
Au fost respinse ca nedovedite pretenţiile civile formulate de părţile civile C.V., P.A., A.L., S.A. şi C.O.
În baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen. a fost obligat inculpatul la plata sumei de 1.000 RON cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunţa această hotărâre Tribunalul Timiş a reţinut următoarele:
În anul 1990 inculpatul B.I. s-a stabilit în Austria, stabilindu-se în localitatea Hornstein, renunţând la cetăţenia română.
Inculpatul cunoscând limba germană s-a implicat în găsirea unor persoane din România care să accepte să îngrijească membri de familie cu probleme de sănătate domiciliate în Austria.
Călătorind des în ţară, mai exact în localitatea natală, inculpatul a transportat prima persoană, şi anume concubina sa, învinuita V.E.I.. Ulterior, inculpatul a racolat pe partea vătămată C.V., propunându-i un salariu de 1.000 de euro din care 300 comisionul său.
Acceptând oferta, partea vătămată s-a deplasat împreună cu inculpatul, în autoturismul acestuia, în Austria, unde timp de 2 luni a îngrijit o familie pe post de asistent social, inculpatul primind un comision lunar de 200 euro.
Ulterior partea vătămată, aflând că inculpatul a mai primit un comision de 120 de euro şi din partea familiei austriece unde aceasta presta activitatea, a refuzat pe viitor să mai achite comisionul, fapt ce l-a determinat pe inculpat să-i adreseze ameninţări şi injurii.
După finalizarea celor 2 luni de muncă partea vătămată C.V. a trimis cu acordul familiei austriece pe fiica sa I.A. să muncească pe postul vacant, care la rândul ei a refuzat să-i plătească comisionul de 200 euro inculpatului.
La începutul anului 2002, învinuita V.E. a atras cu ofertă de muncă în Austria pe numita C.O. care având acordul inculpatului s-a deplasat la Viena, de unde a fost preluată de către acesta cu maşina personală şi transportată la domiciliul unei familii austriece.
Inculpatul pe perioada cât partea vătămată a lucrat în Austria a primit un comision în sumă de 140 euro. Ulterior partea vătămată a revenit în ţară, primind ameninţări din partea inculpatului pentru că a refuzat să mai lucreze în Austria.
În cursul anului 2007 inculpatul a racolat pe partea vătămată S.A., care folosind un mijloc de transport internaţional a ajuns în gara din Viena. Aceasta i-a plătit ulterior un comision de 200 euro, refuzând plata pentru viitor.
Prin intermediul învinuitei V.E. inculpatul a racolat pe partea vătămată A.L. care a fost transportată într-o localitate din Austria. Inculpatul prin ameninţări a întreţinut relaţii sexuale cu partea vătămată, şi a primit timp de 3 luni un comision de 200 euro, după care a silit-o să părăsească teritoriul Austriei cu un autocar ca urmare a refuzului acesteia de a-i mai plăti comision.
Aflând că partea vătămată K.E. s-a arătat interesată de a munci în Austria, inculpatul i-a propus acesteia să vină ca pasager într-un autocar până la Viena, care la rândul ei i-a plătit timp de 2 luni inculpatului câte 200 euro comision. Ulterior, partea vătămată K.E. a revenit în ţară, iar după o perioadă de timp a revenit la aceiaşi familie din Austria, unde a continuat să presteze munca de asistentă socială.
În cursul anului 2008, inculpatul s-a întâlnit cu partea vătămată K.E. şi aflând că aceasta continuă să lucreze în Austria a începu să o ameninţe.
În timpul urmăririi penale a fost identificată şi partea vătămată P.A., care a declarat de asemenea că a dat suma de 200 euro drept comision inculpatului şi că a venit în Austria cu autobuzul, fiind ulterior transportată la o familie austriacă cu autoturismul inculpatului.
Împotriva acestei sentinţe au declarat apel inculpatul B.I. şi Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - DIICOT Timişoara şi părţile civile C.O. şi A.L..
În motivarea apelului s-a criticat hotărârea de către procuror, cu privire la rezolvarea laturii civile, întrucât deşi pretenţiile părţilor civile au fost dovedite cu declaraţiile lor şi ale martorilor, au fost respinse şi cu privire la confiscarea specială a autoturismului folosit la transportul persoanelor traficate cât şi greşita individualizare a pedepsei şi modalitatea de executare.
Părţile civile au solicitat să li se acorde pretenţiile civile cu care s-au constituit, fiind totodată nemulţumite de modalitatea de executare a pedepsei de către inculpat.
Inculpatul nu a motivat apelul.
Prin Decizia penală nr. 50/A din 23 aprilie 2009 Curtea de Apel Timişoara, secţia penală, a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Timiş şi părţile civile C.O. şi A.L. împotriva aceleiaşi sentinţe penale pe care o desfiinţează şi rejudecând:
În baza art. 14 art. 346 C. proc. pen. raportat la art. 998 C. civ. a obligat pe inculpat să le plătească părţilor civile echivalentul în lei din ziua plăţii astfel: C.V. sume de 300 euro, P.A. suma de 600 euro, A.L. suma de 1.200 euro, S.A. suma de 400 euro, C.O. suma de 3.000 euro, K.E. suma de 400 euro.
În baza art. 19 alin. (2) din Legea nr. 678/2001 raportat la art. 118 lit. b) C. pen. a dispus confiscarea autoturismului V.P. proprietatea inculpatului.
A menţinut în rest dispoziţiile sentinţei penale apelate şi care nu au contravenit prezentei decizii.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen. a obligat pe inculpat la plata sumei de 100 RON cheltuieli judiciare către stat în apel.
În baza art. 192 alin. (3) C. proc. pen. celelalte cheltuieli judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.
Împotriva hotărârii sus-menţionate au declarat recurs Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - DIICOT - Serviciul Teritorial Timişoara şi inculpatul B.I..
Procurorul a considerat hotărârea ca fiind neîntemeiată şi nelegală sub aspectul individualizării pedepselor, invocându-se cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen.
Inculpatul a solicitat admiterea recursului invocându-se cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 18 C. proc. pen., şi să se dispună achitarea sa în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen.
Recursul inculpatului este fondat pentru următoarele considerente iar al procurorul nefondat.
Din examinarea hotărârilor pronunţate în cauză şi a lucrărilor dosarului, rezultă că instanţele, întemeindu-se pe probele administrate au stabilit şi reţinut corect starea de fapt.
Totodată se constată că instanţele au dat faptelor o legală încadrare juridică.
Fapta inculpatului care a racolat şi transportat părţile vătămate P.A., C.O., C.V., S.A., A.L. şi K.E. pe care sub promisiunea găsirii şi asigurării unui loc de muncă în calitate de asistent social, la diverse familii austriece şi folosind acte de ameninţare şi intimidare, toate acestea cu scopul exploatării acestora (prin pretinderea comisioanelor) întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de persoane prev. de art. 12 alin. (1) din Legea nr. 678/2001.
Chiar dacă victimele şi-au dat consimţământul pentru a pleca în străinătate şi au acceptat ca inculpatul să efectueze formalităţile necesare pentru obţinerea locurilor de muncă de asistente sociale, potrivit art. 16 din Legea nr. 678/2001 consimţământul victimei infracţiunii de trafic de persoane nu înlătură răspunderea penală a inculpatului.
În ceea ce priveşte pedeapsa aplicată recurentului inculpat Înalta Curte constată că instanţele au aplicat judicios dispoziţiile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) şi au avut în vedere toate aspectele care circumstanţiază persoana inculpatului, dar şi gradul de pericol social ridicat al infracţiunilor comise, natura şi importanţa deosebită a relaţiilor sociale afectate, orientându-se către o pedeapsă care să fie în manieră să contribuie la îndreptarea comportamentului acestuia şi să asigure realizarea funcţiilor de constrângere şi reeducare precum şi scopul preventiv al inculpatului.
Conform art. 118 lit. b) C. pen. sunt supuse confiscării speciale, lucrurile care au servit sau care au fost destinate să servească la săvârşirea unei infracţiuni dacă sunt ale infractorului.
Din probele administrate rezultă că inculpatul la intervale mari de timp a transportat în Austria doar două părţi vătămate, şi anume C.V. şi A.L., celelalte părţi vătămate asigurându-şi personal transportul din România în Austria, astfel că nu se poate reţine decât faptul că inculpatul a procedat ocazional la transportul celor două părţi vătămate, şi nu în mod organizat, iar faţă de această situaţie menţionată trebuie să constate că vehicolul nu a folosit la săvârşirea infracţiunii de trafic de persoane aşa cum era prevăzut în art. 19 din Legea nr. 678/2001.
Pentru considerentele expuse, recursul inculpatului va fi admis iar al procurorului respins, dispunându-se conform dispozitivului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de inculpatul B.I. împotriva Deciziei penale nr. 50 A din 23 aprilie 2009 a Curţii de Apel Timişoara, secţia penală.
Casează parţial decizia penală atacată numai cu privire la confiscarea autoturismului.
Înlătură măsura confiscării autoturismului marca V.P.
În baza art. 165 alin. (7) C. proc. pen. dispune ridicarea sechestrului asigurator aplicat asupra autoturismului marca V.P. aflat în custodia numitei V.E.I., (conform procesului-verbal din 28 august 2008).
Menţine celelalte dispoziţii ale hotărârii atacate.
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - DIICOT- Serviciul Teritorial Timişoara împotriva Deciziei penale nr. 50 A din 23 aprilie 2009 a Curţii de Apel Timişoara, secţia penală.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 12 noiembrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1514/2009. Penal | ICCJ. Decizia nr. 1572/2009. Penal → |
|---|
