ICCJ. Decizia nr. 1630/2009. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1630/2009
Dosar nr. 55/36/200.
Şedinţa publică din 4 mai 200.
Asupra recursului de faţă,
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 464 din 11 noiembrie 2008, Tribunalul Constanţa, secţia penală, în baza art. 20, raportat la art. 174, cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), l-a condamnat pe inculpatul G.F. la 5 ani închisoare şi 2 ani interzicere a drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II- a şi lit. b) C. pen.; totodată inculpatului i-au fost interzise acelaşi drepturi în condiţiile şi pe durata prevăzute de art. 71 C. pen.;
A fost dedusă durata detenţiei preventive de la 27 februarie 2008 [a 19 iulie 2008.
În baza art. 313 din Legea nr. 95/2006 (modificată), inculpatul a fost obligat să plătească părţii civile Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă Constanţa suma de 1.300 lei, reprezentând cheltuieli de spitalizare ale părţii vătămate .
S-a luat act că partea vătămată C.C. nu s-a constituit parte civilă în cauză.
În baza art. 118 lit. b) C. pen., s-a dispus confiscarea de la inculpat a două cuţite, unul cu lungimea de 25,5 cm şi lama de 15 cm şi altul cu lungimea de 32 cm şi lama de 20 cm.
În baza art. 191 C. proc. pen., inculpatul a fost obligat la plata sumei de 1.500 lei cheltuieli judiciare către stat.
S-a reţinut, în esenţă, că:
În noaptea de 23/24 februarie 2008, victima C.C. l-a sunat pe prietenul său G.G.L., invitându-l la o altă cunoştinţă de-a lor, J.D.I., pentru a consuma băuturi alcoolice, cei doi deplasându-se la domiciliul acestuia din urmă, în timp ce C.C. a intrat în curtea lui J.D.I., martorul G.G.L. a rămas în stradă, în autovehiculul cu care se deplasaseră, moment în care a apărut inculpatul G.F., care locuia în acelaşi corp de case (dar la nr. 10) cu J.D.I. , şi care s-a arătat iritat de faptul că acesta staţionase cu autoturismul în fata locuinţei sale, între aceştia având loc discuţii contradictorii.
Aceste discuţii au degenerat în ceartă şi, ulterior, în conflict fizic, ocazie cu care inculpatul l-a lovit cu o sticlă în cap pe martorul G.G.L. În aceste momente, victima C.C., revenind din casă, a intervenit şi el în conflictul dintre cei doi, situaţie în care inculpatul, în dorinţa de a-i agresa pe cei doi, s-a deplasat în curtea locuinţei sale, de unde a revenit înarmat cu un topor.
Martorul J.D.I., frate al concubinei inculpatului sesizându-i intenţia a agresivă, precum şi faptul că se înarmase cu un topor, a încercat prin forţă fizică să-l oprească pe inculpat şi să îl dezarmeze, ceea ce a şi reuşit, fiind ajutat de sora sa, J.C. (concubina inculpatului).
În aceste condiţii, inculpatul, văzându-se dezarmat de topor, a mers din nou în locuinţa sa şi s-a înarmat cu două cuţite, îndreptându-se apoi spre C.C., care ce se afla pe aleea casei.
În aceste noi împrejurări, între cei doi a avut un conflict fizic, inculpatul aplicându-i victimei mai multe lovituri de cuţit cauzându-i un traumatism cranio-facial cu plăgi tăiate în regiunea frontală şi zigomatică şi în regiunea hemitoracelui drept.
S-a reţinut, din declaraţiile martorilor audiaţi în cauză, împrejurarea că, atât inculpatul cât şi parte vătămată, în momentul conflictului, se aflau sub influenţa băuturilor alcoolice.
În urma agresiunii, partea vătămată C.C. a fost internat Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă Constanţa, iar în urma examinării sale, s-a concluzionat că prezenta leziuni traumatice ce au putut fi produse prin lovire cu corp înţepător-tăietor (posibil cuţit), plăgile înţepate-tăiate faciale şi plaga înţepată-tăiată toraco-pleurală posterioară dreapta, şi prin lovire cu şi de corpuri dure, (celelalte leziuni traumatice).
Conform raportului de constatare medico-legală, C.C. a prezentat leziuni traumatice care au putut fi produse prin lovire cu corp înţepător - tăietor (posibil cuţit) şi a necesitat 16-18 zile de îngrijiri , viaţa acestuia fiind i-a fost pusă în primejdie prin hemo-pneumotorax drept, consecutiv, plăgii înţepate-tăiate penetrante toracice.
Împotriva sentinţei a declarat apel inculpatul, G.F., care a criticat-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, susţinând că instanţa de fond a omis să retină în favoarea sa circumstanţa atenuantă legală a provocării şi solicitând ca prin reţinerea acestei circumstanţe, să se procedeze, reducerea pedepsei.
Curtea de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, prin Decizia penală nr. 15 P din 5 februarie 2009, a respins ca nefondat apelul declarat de inculpat, cu motivarea că, din probele administrate, reiese, dimpotrivă, că inculpatul a fost acela care a iniţiat conflictul şi că nu există nici o dovadă că partea vătămată a exercitat o activitate violentă asupra inculpatului ori alte acţiuni care să-l determine pe acesta să comită agresiunea. În privinţa pedepsei, s-a apreciat că aceasta a fost corect individualizată, atât în privinţa cuantumului cât şi în privinţa modalităţii de executare.
Împotriva sus-identificatei decizii, inculpatul G.F. a declarat, în termen legal, recursul de faţă , solicitând, prin apărător, în principal schimbarea încadrării juridice, din tentativă la infracţiunea de omor în infracţiunea de vătămare corporală, cu reţinerea circumstanţei antenuante legale a provocării prevăzută de art. 73 lit. b) C. pen., iar raport cu această nouă încadrare juridică aplicare unei unui pedepse adecvate, iar în subsidiar, a solicitat ca, prin acordarea aceleiaşi de circumstanţe atenuante, să se procedeze la reducerea pedepsei apreciind că acesta este prea aspră, în oricare din ipoteze cu aplicare art. 81 C. pen., privind suspendarea condiţionată a executării.
Recursul nu este fondat.
Analizând actele şi lucrările dosarului, Înalta Curte constată că instanţa de fond - confirmată de instanţa de apel a făcut o corectă încadrare juridică a faptei, în tentativă la infracţiunea de omor, stabilind, în mod just, că inculpatul nu s-a aflat sub stăpânirea unei puternice tulburări sau emoţii determinată de o provocare din parte victimei, produsă prin violenţă, printr-o atingere gravă a demnităţii persoanei sau printr-o altă acţiune ilicită gravă; totodată a fost stabilită inculpatului o pedeapsă menită să asigure realizarea funcţiei educativ-preventive, avându-se în vedere periculozitatea ridicată a acestuia (recidivist după executare) , împrejurările în care fapta a fost comisă precum şi urmările acesteia.
Înalta Curte apreciază, în context, că pedeapsa de 5 ani închisoare aplicată inculpatului este necesară pentru reeducarea acestuia şi formarea unei atitudini corecte faţă de ordinea de drept şi faţă de regulile de convieţuire socială şi scopul pedepsei poate fi atins numai prin executarea ei efectivă în regim privativ de libertate, încât nu este cazul a fi modificată nici în privinţa cuantumului şi nici în privinţa modalităţii de executare.
Aşa fiind şi neconstatându-se incidenţa vreunui caz de casare care să poată fi luat în considerare din oficiu, urmează ca, în baza art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., recursul inculpatului să fie respins ca nefondat, cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul G.F. împotriva deciziei penale nr. 15 /P din 5 februarie 2009 a Curţii de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 400 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 4 mai 2009
| ← ICCJ. Decizia nr. 1620/2009. Penal | ICCJ. Decizia nr. 1645/2009. Penal. Luare de mită (art. 254... → |
|---|
