ICCJ. Decizia nr. 176/2009. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 176/2009
Dosar nr. 2933/108/200.
Şedinţa publică din 22 ianuarie 200.
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 45 din 1 februarie 2008, pronunţată de Tribunalul Arad, secţia penală, s-au dispus următoarele:
În baza art. 177 C. pen., în urma schimbării încadrării juridice dată faptei prin rechizitoriu, din art. 174 raportat la art. 175 alin. (1), lit. a), c) şi d) şi art. 176 alin. (1) lit. a) C. pen., a fost condamnată inculpata T.T., la:
- 4 (patru) ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de pruncucidere.
Pe durata şi în condiţiile prevăzute de art. 71 C. pen. s-a interzis inculpatei exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., mai puţin dreptul de a alege.
În temeiul art. 861 şi art. 862 C. pen. a fost suspendată executarea pedepsei, sub supraveghere, pe perioada termenului de încercare de 6 ani şi s-a atras atenţia asupra dispoziţiilor art. 864 C. pen., privind cazurile de revocare a suspendării.
În baza art. 863 C. pen., pe durata termenului de încercare s-au stabilit obligaţiile de a se supune măsurilor de supraveghere.
Conform art. 191 C. proc. pen., inculpata a fost obligată la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Pentru a dispune în acest sens, prima instanţă a reţinut următoarele:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Arad, dat în dosarul cu nr. 96/P/2007, înregistrat la instanţă la data de 11 septembrie 2007, a fost pusă în mişcare acţiunea penală şi trimisă în judecată inculpata T.T. pentru săvârşirea infracţiunii de omor calificat şi deosebit de grav, infracţiune prevăzută de art. 174 raportat la art. 175 alin. (1) lit. a), c) şi d) şi art. 176 alin. (1) lit. a) C. pen. Prin actul de sesizare a instanţei, în sarcina inculpatei s-a reţinut că aceasta este căsătorită cu numitul T.I., din anul 1998, iar cei doi soţi au împreună doi copii, toţi membrii familiei locuind în satul Satu Mic, comuna Şilindia, în imobilul cu numărul 32. Până în cursul lunii aprilie, inculpata a lucrat la fabrica D., din oraşul Ineu. În cursul anului 2006, T.T. a rămas însărcinată, însă starea de graviditate nu a fost cunoscută de membrii familiei sale. Astfel, soţul inculpatei arată că „nu am cunoscut faptul că soţia mea a fost însărcinată,,. Faptul că inculpata a ascuns starea de graviditate de soţul ei este motivat de către aceasta prin împrejurarea că, în cursul anului 2006, ar fi avut o relaţie extraconjugală cu un oarecare C., cioban originar din laşi, care ar fi lucrat pe raza localităţii unde domiciliază inculpata („bănuind că, în urma întreţinerii de relaţii sexuale cu acesta, C. ar putea fi tatăl copilului, am încercat să ascund starea de graviditate,,). În cursul zilei de 23 aprilie 2007, inculpata T.T. a dat naştere, la domiciliu, unui nou-născut de sex feminin, naşterea având loc într-una din curţile casei, după care a luat nou-născutul şi l-a transportat în zona fermei viticole cu numărul 4, aparţinând de SC M. SA, acest loc nemaifiind, în prezent, cultivat cu vie, iar zona respectivă nu este foarte circulată, probabilitatea de a întâlni alţi consăteni fiind, astfel, redusă. în acest loc, inculpata a aşezat corpul nou-născutului, pe care l-a învelit într-un pantalon, din material textil, de culoare gri, precum şi într-o plapumă, tot din material textil, de culoare roşie, după care a dat foc suprafeţei respective de vegetaţie, focarul de incendiu fiind localizat la aproximativ 15 metri de locul unde aşezase copilul. Din cauza faptului că vegetaţia era uscată, iar vântul bătea în direcţii variabile, flăcările s-au extins, astfel că o suprafaţă mai mare a respectivei vii a fost incendiată, flăcările fiind observate de către o persoană care a anunţat Inspectoratul pentru Situaţii de Urgenţă, în zonă deplasându-se It. col. S.A., comandantul Secţiei de Pompieri Ineu, care, împreună cu alte persoane a localizat şi stins incendiul respectiv.
Din cuprinsul raportului de autopsie medico-legală nr. 117/B/l din 24 aprilie 2007, întocmit de către S.J.M.L. Arad, rezultă că moartea nou-născutului de sex feminin autopsiat a fost violentă, datorându-se intoxicaţiei acute cu monoxid de azot, asociată cu leziuni de arsură de gradul II/III şi III/IV, localizate pe cap, faţă, membrele superioare şi inferioare, pe aproximativ 30-35 de procente din suprafaţa corpului. Aşadar, în momentul derulării incendiului, nou-născutul era viu, fapt dovedit de cauza medicală a morţii (intoxicaţia acută cu monoxid de carbon, asociată cu leziunile de arsură).
Pentru a se stabili dacă inculpata a acţionat cu discernământ în momentul comiterii faptei, aceasta a fost supusă unei expertize medico-legale psihiatrice. Din raportul de expertiză medico - legală psihiatrică nr. 250/A/3 din 08 mai 2W, al S.J.M.L. Arad, rezultă că T.T. prezintă diagnosticul de „tulburare histrionică de personalitate. Stare depresivă reactivă. Intelect la limită,, astfel că discernământul acesteia a putut fi diminuat în momentul comiterii faptei pentru care este cercetată.
Din probele administrate în faza urmăririi penale, necontestate de inculpată, şi anume planşe fotografice cuprinzând aspecte de la investigarea tehnico-ştiinţifică a locului faptei din data de 23 aprilie 2007, raport de expertiză medico-legală, raport de autopsie medico-legală însoţit de buletinul anatomopatologic nr. 88/2007 şi de buletinul de analiză toxicologică nr. 6 din 24 aprilie 2007, planşă fotografică cuprinzând aspecte de la reconstituirea infracţiunii, precum şi din probele administrate în cursul judecăţii, şi anume: declaraţia inculpatei, referatul de evaluare întocmit de Serviciul de probaţiune de pe lângă Tribunalul Arad, declaraţia martorei T.A.M., declaraţia martorului T.I., prima instanţă a reţinut următoarele:
În dimineaţa zilei de 23 aprilie 2007, fără a beneficia de asistentă medicală şi fără ca vreunul din membrii familiei să fie acasă, la domiciliul ei din comuna Şilindia, jud. Arad, inculpata a născut la termen, un copil viu, de sex feminin, pe care l-a abandonat într-o fermă viticolă situată la 800 metri de ieşirea din localitatea Satu-Mic. Corpul fără viaţă al noului născut a fost găsit în aceeaşi zi, cu vizibile leziuni produse prin ardere datorită faptului că vegetaţia din zonă fusese aprinsă, cauza principală a morţii fiind intoxicaţia acută cu monoxid de carbon.
În opinia instanţei de fond, „inculpata nu a acţionat cu premeditare în momentul comiterii faptei, imediat după naştere, discernământul acesteia fiind diminuat pe fondul unei stări psiho-fizice anormale pricinuită de împrejurări adiacente procesului fiziologic al naşterii, explicabilă prin aceea că prezintă tulburare histrionică de personalitate care, combinată cu un potenţial intelectual slab-debilitate mintală la limita inferioară, toleranţă scăzută la frustrare şi indici de depresie, ceea ce a condus-o la comiterea faptei cu scopul evident de a-şi menţine, în faţa familiei şi a membrilor comunităţii din care face parte, o imagine acceptabilă prin raportare numai la propria scară de valori sociale şi morale" (pag. 3-4 a sentinţei). Mai reţine instanţa de fond că împrejurările rezultate din materialul probator, în sensul că inculpata a ascuns sarcina, că are probleme în relaţia de cuplu datorită propriului comportament faţă de soţ, precum şi greutăţi de ordin material, şi că a dat foc vegetaţiei pe suprafaţa căreia a aşezat copilul, nu sunt de natură să înlăture starea de tulburare în care s-a aflat aceasta imediat după naştere, acesta fiind elementul determinant în ce priveşte acţiunea pe care a exercitat-o asupra copilului nou născut şi în ce priveşte încadrarea juridică a faptei. S-a mai apreciat că nu există elemente de fapt care să conducă la concluzia indubitabilă că, la momentul comiterii faptei, inculpata a avut discernământ integru şi că nu a prezentat tulburări pricinuite de naştere.
În final, prima instanţă a concluzionat că „fapta inculpatei de a suprima viaţa noului născut prin abandonarea acestuia în mediu toxic, pe fondul stării psiho-fizice produsă de împrejurări adiacente procesului fiziologic al naşterii, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de pruncucidere, prevăzută şi pedepsită de art. 177 C. pen." (pag. 4 a sentinţei).
Cu privire la individualizarea pedepsei, instanţa de fond a avut în vedere „condiţiile concrete în care a fost comisă fapta, persoana inculpatei, care nu este cunoscută cu antecedente penale, concluziile referatului de evaluare, întocmit de Serviciul de probaţiune de pe lângă Tribunalul Arad, privind factorii care influenţează sau pot influenţa conduita generală a persoanei şi perspectivele de reintegrare socială pe care le prezintă aceasta, cât şi faptul că, pentru această infracţiune, tratamentul penal nu are rol de intimidare, ci de avertizare cu privire la necesitatea eliminării contradicţiilor de natură psiho-socială care au condus la săvârşirea faptei, scopul fiind întărirea forţei de stăpânire de sine pentru ca pe viitor persoana în cauză să nu mai săvârşească acte infracţionale". In ce priveşte modalitatea de executare a pedepsei, instanţa de fond a reţinut că, „deşi inculpata are resurse puternice de revenire la viaţa socială şi profesională prin responsabilitatea pe care o simte faţă de copiii ei, de al căror suport moral a beneficiat încă de la momentul descoperirii faptei, există un puternic factor de risc pentru antrenarea ei în alte situaţii de natură ilicită, chiar penală, în condiţiile în care, în comunitatea locală, este supusă oprobriului public, iar gestionarea situaţiilor conflictuale, în care s-ar putea înscrie şi aceasta, reprezintă o problemă pentru inculpată în condiţiile în care ea are obiceiul de a răspunde cu agresiuni verbale atunci când este provocată", sunt aplicabile dispoziţiile art. 861 C. pen. (suspendarea executării pedepsei sub supraveghere).
Împotriva hotărârii Tribunalului Arad a declarat apel procurorul, solicitând desfiinţarea acesteia şi condamnarea inculpatei pentru infracţiunea reţinută în rechizitoriu, considerând greşită schimbarea de încadrare juridică dispusă de instanţa de fond.
Prin Decizia penală nr. 129/A din 08 septembrie 2008 a Curţii de Apel Timişoara, secţia penală, apelul Ministerului Public a fost respins.
Instanţa de prim control judiciar a apreciat apelul procurorului ca nefondat, invocând următoarele argumente: „Se reţine din probele administrate că instanţa de fond a făcut o corectă apreciere a probelor administrate şi pe baza cărora a făcut încadrare juridică legală a faptei pentru care a fost trimisă în judecată dispunând schimbarea de încadrare juridică din infracţiunea de omor deosebit de grav, prevăzută de art. 174 C. pen. raportat la art. 175 alin. (1) lit. a), c) şi d), C. pen., art. 176 alin. (1) lit. a) C. pen., în infracţiunea de pruncucidere, prevăzută de art. 177 C. pen. Potrivit prevederilor art. 177 C. pen., infracţiunea de pruncucidere constă în „uciderea copilului nou născut, săvârşită imediat după naştere de către mama aflată într-o stare de tulburare pricinuită de naştere". Expertiza psihiatrică, efectuată în cauză, stabileşte că inculpata prezintă diagnosticul de „Tulburare histrionică de personalitate. Stare depresivă reactivă. Intelect de limită" şi că, pe fondul acestei tulburări de personalitate, fără a se putea afirma cu certitudine, actul naşterii a putut determina o stare de tulburare psihică cu îngustarea câmpului conştiinţei, astfel încât să fi acţionat cu discernământ diminuat în momentul comiterii faptei imputate. Aşadar raportat la momentul săvârşirii faptei - imediat după naştere - pe fondul aceste tulburări psihice, relevată de expertiza psihiatrică, încadrarea juridică corectă a faptei inculpatei este aceea de pruncucidere, şi nu de omor deosebit de grav. De reţinut, susţine instanţa de apel, că din nici o probă administrată nu rezultă că inculpata a premeditat fapta, mai degrabă fiind dovedit că a acţionat spontan şi, de asemenea, nu este dovedit nici că ea a aprins vegetaţia de pe terenul unde a fost găsită victima, iar împrejurarea că inculpata a ascuns familiei starea de graviditate, în lipsa altor probe, nu poate fi interpretată ca un act de premeditare. Faptul că inculpata a fost examinată de comisia de medici specialişti la un interval de peste două săptămâni de la comiterea faptei nu poate fi imputabilă acesteia, dar chiar şi la acea dată, aşa cum s-a menţionat mai sus, a fost evidenţiată o stare de tulburare psihică care ar fi putut fi cauza uciderii copilului nou născut" (pag. 5 a deciziei).
Împotriva deciziei, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timişoare a declarat prezentul recurs.
În motivele scrise de recurs, susţinute şi cu ocazia dezbaterilor, cele 2 hotărâri judecătoreşti sunt criticate sub următoarele aspecte:
Decizia penală nr. 129/A din 08 septembrie 2008 a Curţii de Apel Timişoara şi sentinţa penală nr. 45 din 01 februarie 2008 a Tribunalului Arad sunt nelegale şi netemeinice, ambele statuând o încadrare juridică a faptei comise de către inculpată în discordanţă cu dispoziţiile normei de incriminare incidenţă şi cu actele şi lucrările dosarului cauzei.
Principalele repere privind conţinutul legal şi structura infracţiunii de pruncucidere au fost astfel sintetizate: „Având în vedere locul unde este incriminată, cât şi conţinutul normei de incriminare, pruncuciderea nu este altceva decât o formă atenuată a omorului, în sensul că ea constă în aceiaşi activitate specifică omorului (uciderea) săvârşită în anumite circumstanţe cu caracter atenuat, cum sunt cele care privesc calitatea specială a subiectului activ nemijlocit („mama"), calitatea specială a subiectului pasiv (copilul nou născut), timpul comiterii (imediat după „naştere") şi starea deosebită în care se găseşte făptuitorul (tulburarea pricinuită de naştere). Aceasta înseamnă că lipsa acestor circumstanţe, uciderea constituie cel puţin una din celelalte modalităţi ale omorului calificat (fie cea prevăzută la art. 175 lit. c) C. pen., fie cea prevăzută la art. 175 lit. d) C. pen., sau ambele), deoarece copilul nou născut este întotdeauna o persoană în neputinţă de a se apăra, în sensul legii. Prin „tulburare pricinuită de naştere" se înţelege acea formă de disoluţie a funcţiilor conştiinţei care depăşeşte, prin gravitatea şi intensitatea ei, tulburarea acceptată sau normală, suportată de marea majoritate a oamenilor, instalându-se, totodată, spontan ca urmare a unor condiţii de excepţie intervenite în procesul naşterii. în practica judiciară s-a decis, în mod corect, că nu orice tulburare este de natură să facă parte din conţinutul constitutiv al pruncucidere, ci numai tulburarea care a intervenit în chiar procesul naşterii sau imediat după aceasta, datorită naşterii. Constituie „tulburări pricinuite de naştere", la care se referă legea, acele tulburări de natură psiho-patologică, anormale sau maladive, provocate de naştere sau de alţi factori cu caracter nocivi şi care pot interveni în procesul naşterii, ca de exemplu, febra puerperală sau psihoza puerperală, şocul hemoragie, bolile psihice generale care limitează etc. Stabilirea stării subiective speciale în care trebuie să se afle făptuitoarea în momentul săvârşirii infracţiunii de pruncucidere se face numai printr-o expertiză medico-legală având ca obiect constatarea dacă, în condiţiile concrete de săvârşire a faptei, mama copilului nou născut se afla sau nu într-o stare de tulburare pricinuită de naştere. In doctrina penală s-a subliniat, pe bună dreptate, că instanţa are posibilitatea să aprecieze dacă această stare se include sau nu în conţinutul pruncuciderii, în raport cu ansamblul probelor administrate, pentru că altfel s-ar produce o subordonare al soluţiei juridice celei medicale, în funcţie doar de concluziile raportului de expertiză medico-legală, ceea ce este de neacceptat". (A se vedea I. Pascu, M. Gorunescu, Drept penal, Partea specială, Editura Hamangiu, Bucureşti, 2008, pag. 114-117, cu literatura juridică şi practica judiciară acolo indicată).
În lumina reperelor evocate, datele cauzei nu justifică încadrarea faptei comise de inculpată în infracţiunea de pruncucidere, ci în cea de omor deosebit de grav, astfel cum aceasta a fost reţinută în rechizitoriu.
Următoarele argumente întemeiază, în opinia procurorului, această apreciere:
1)uciderea copilului nou născut nu a fost săvârşită imediat după naştere.
În concluziile actului medico-legal s-a reţinut: „1. - Cadavrul autopsiat aparţine unui nou născut de sex femeiesc, viabil, născut viu la termen; nou născutul a trăit extrauterin aproximativ 24 ore", iar în diagnosticul anatomopatologic s-a consemnat: „1. - Plămân respirat cu focare de emfizem pulmonar acut. Staza pulmonară acută. Minimă cantitate de lichid amniotic în cavităţile alveolare".
Deci, copilul a trăit aproape o zi după naştere, iar susţinerea inculpatei că l-a născut mort se dovedeşte a fi nesinceră.
2)Uciderea copilului nou născut a fost săvârşită de inculpată fără a se afla într-o stare de tulburare pricinuită de naştere.
Concluziile raportului de expertiză medico-legală nu justifică reţinerea acestei stări a inculpatei. De altfel, însuşi judecătorul fondului, conştientizând aceasta, a efectuat demersuri la Serviciul Judeţean de Medicină Legală Arad pentru a obţine fundamentarea schimbării încadrării juridice a faptei, rezultatul fiind negativ. S-a ignorat împrejurarea că, încă în faza de urmărire penală, în completarea raportului de expertiză medico-legală s-au făcut următoarele precizări: „Cu ocazia internării şi examinărilor medico-legale psihiatrice din perioada 02 mai 2007 - 07 mai 2007 nu s-au evidenţiat semnele unei tulburări psihice pricinuite de naştere, ci s-a evidenţiat tulburarea psihică de fond (tulburare histrionică de personalitate) şi o tulburare psihică acută (stare depresivă reactivă), cel mai probabil declanşată de contextul conflictual ulterior naşterii (anchetă, mediatizarea cazului, reacţia familială, conştientizarea faptei), tulburare care s-a remis semnificativ pe parcursul spitalizării".
Cu toate acestea, deşi era stabilit în mod neechivoc că „nu s-au evidenţiat semnele unei tulburări pricinuite de naştere", schimbarea de încadrare juridică a fost operată prin introducerea sintagmei „împrejurări adiacente procesului fiziologic al naşterii" (fila 25 verso, 35 dosar instanţă), neconsacrată normativ.
Comportamentul curent al inculpatei, relevat în referatul de evaluare, nu denotă nici pe de parte un psihic labil al acesteia. Se consemnează: „Referitor la comportamentul în comunitatea locală, atât reprezentanţii postului de poliţie Şilindia cât şi vecinul inculpatei dl. M.I. afirmă că T.T. este angrenată într-o serie de conflicte, constând în injurii şi interpelări nepotrivite la adresa vecinilor sau a altor membrii ai comunităţii, printre care, uneori, chiar şi propriile sale surori. Vecinii afirmă că inculpata nu-i mai vorbeşte şi că a legat cu sârmă uşa dintre curţile lor „pentru că ea crede că eu am ajutat procuratura s-o descopere ". Inculpata neagă, însă, că ar fi în conflict cu acest vecin şi invocă faptul că ar fi în conflict cu alţi vecini, care, spunea ea „sunt răi şi nu îşi văd de treburile lor". Reprezentanţii poliţiei afirmă că inculpata a fost sancţionată contravenţional, în trecut, în baza Legii nr. 61/2001, cu avertismente şi amenzi, pentru injurii şi certuri cu alte persoane din comunitatea locală, întrucât, afirmă ei, „este cam rea de gură", (fila 21 dosar de cercetare judecătorească).
Aceste aspecte nu au fost observate de instanţe.
3) Uciderea copilului nou născut de către inculpată nu a fost spontană, ci premeditată.
Următoarele elemente conduc la această concluzie:
a) - fiind ascultată la Tribunalul Arad, inculpata a declarat. „Soţul meu a ştiut că eu sunt însărcinată, el nu a fost de acord să încredinţez copilul surorii mele care nu are copii", (fila 10 verso dosar de cercetare judecătorească).
b) - aspectul de mai sus se coroborează perfect cu cele inserate în raportul de evaluare. în acesta se arată: „Spre deosebire de rechizitoriu, în care se reţine că „inculpata a ascuns starea de gravitate de soţul ei, întrucât, în cursul anului 2006, ar fi avut o relaţie extraconjugală cu numitul „C.", pe parcursul interviului derulat pentru întocmirea prezentului referat, inculpata relatează că, de fapt, soţul ei ştia că este însărcinată şi că ea ar fi vrut să păstreze copilul şi să-l dea spre înfiere, sorei sale stabilită în Italia, care nu are copii, însă, soţul ei nu ar fi fost de acord cu acea înfiere. Întrebată despre eventuale sarcini anterioare nedorite şi modalitatea de gestionare a situaţiei, inculpata susţine că, între fiica şi fiul său, a mai avut o sarcină, pe care întrerupt-o, cu acordul soţului său, la spital şi despre care a discutat, de asemenea, cu soţul său, ca şi despre aceasta. Analizând, pe de o parte, dorinţa de înavuţire a inculpatului şi disponibilitatea ei de a nu precupeţi orice efort pentru optimizarea stării materiale a familiei sale, iar pe de altă parte, refuzul soţului său de a da viitorul copilul spre înfiere sorei din Italia a inculpatei (gest ce ar fi adus, probabil, în timp, şi anumite beneficii materiale familiei T.), apreciem că există posibilitatea că acest cumul de factori contradictorii să fi stat la baza perturbării echilibrului decizional al femeii şi să o fi condus spre actul de a-şi abandona copilul imediat după naştere în nişte condiţii vitrege de mediu." (fila 21 dosar de cercetare judecătorească). Rezultă cu claritate că nu tulburarea pricinuită de naştere a determinat săvârşirea faptei, ci stări şi situaţii străine de naştere.
c) - inculpata a dus copilul la o distanţă mare de casă (circa 800 m), într-un loc izolat, trecând prin grădini şi curţi cu porţi, acţiuni necesitând timp şi perseverenţă ideatică şi de acţiune, ceea ce infirmă reacţia spontană.
d) - cu prilejul reconstituirii inculpata a arătat traseul parcurs şi, mai ales, a relatat că „a incendiat miriştea din preajmă" (fila 53 dosar de urmărire penală). Prima instanţă a eschivat împrejurarea în care a fost ucis copilul, reţinând că fapta inculpatei de a suprima viaţa noului născut prin abandonarea acestuia în mediu toxic (?!), pe fondul stării psiho-fizice produsă de împrejurări adiacente procesului fiziologic al naşterii, întruneşte elementele constitutive a infracţiunii de pruncucidere, prevăzută şi pedepsită de art. 177 C. pen." (fila 35 verso - dosar instanţă).
Este deficitar aspectul că intervenţia pompierilor nu a fost valorificată de organele judiciare, deşi existau datele necesare pentru realizarea acestui demers, (a se vedea fila 2 dosar de urmărire penală).
În final, aducându-se şi un argument jurisprudenţial, se arată că, într-o speţă similară, instanţa supremă a decis: „Uciderea de către mamă, imediat după naştere, în condiţiile premeditării, a copilului constituie infracţiunea de omor calificat prevăzută de art. 174 C. pen. raportat la art. 175 lit. a) şi c) C. pen." (Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Direcţia studii - documentare, setul 1/2003, Decizii prin care au fost soluţionate probleme de drept în materie penală, speţa 2).
Fată de cele arătate, având în vedere incidenţa cazului de casare prevăzut de art. 385 pct. 17 C. proc. pen., s-a solicitat admiterea recursului, casarea sentinţei penale nr. 45 din 01 februarie 2008 a Tribunalului Arad şi a deciziei penale nr. 129/A din 08 septembrie 2008 a Curţii de Apel Timişoara, şi, în urma rejudecării, condamnarea inculpatei pentru săvârşirea infracţiunii de omor deosebit de grav cu încadrarea juridică stabilită prin rechizitoriu, cu luarea în consideraţie la individualizarea pedepsei a circumstanţelor favorabile inculpatei.
Recursul Ministerului Public este fondat.
Cu acordul său, inculpata a fost ascultată în cursul urmăririi penale, al judecăţii în primă instanţă şi în apel (fil. 18, fil. 10 şi fil. 10), iar în faţa instanţei de recurs s-a prevalat de „dreptul la tăcere", nefiind de acord să dea o declaraţie.
Inculpata, fără a contesta situaţia de fapt şi probele administrate, a negat unele aspecte de natură să angreneze sau să agraveze răspunderea sa penală (a susţinut că copilul s-ar fi născut mort şi că nu ea este cea care a fi dat foc miriştei din locul unde a abandonat copilul).
Potrivit art. 177 C. pen., constituie infracţiunea de pruncucidere, fapta constând în uciderea copilului nou-născut, săvârşită imediat după naştere de către mama aflată într-o stare de tulburare pricinuită de naştere.
Este unanim acceptat în doctrină şi jurisprudenţă că prin „stare de tulburare pricinuită de naştere", în sensul art. 177 C. pen., se înţelege acea formă de disoluţie a funcţiilor conştiinţei care depăşeşte prin gravitatea şi intensitatea ei tulburarea acceptabilă sau normală, suportată de marea majoritate a mamelor, instalându-se totodată spontan ca urmare a unor condiţii de excepţie intervenite în procesul naşterii.
Oricât de mare, de gravă ar fi starea de tulburare a mamei care şi-a ucis copilul, dacă această stare nu este prilejuită de naştere fapta va constitui omor, iar nu pruncucidere.
Nu pot fi considerate tulburări pricinuite de naştere, în sensul art. 177 C. pen., tulburările specifice naşterii, care încetează odată cu naşterea, şi nici manifestările emoţional-afective determinate de stările conflictuale, ori potenţial conflictuale, în care se găseşte mama care nu-şi doreşte copilul. Tulburările pricinuite de naştere pe care Ie-a avut în vedere legiuitorul, când a incriminat fapta în art. 177 C. pen. ca o formă a omorului ce atrage o răspundere penală „atenuată", sunt tulburările de natură psiho-patologică, tulburările anormale, maladive, provocate de diverşi factori nocivi (psihoza puerperală clasică, psihoza maniaco-depresivă, tulburările schizofreniforme etc).
Modul concret de săvârşire a faptei ori circumstanţele anterioare, concomitente sau ulterioare naşterii (ascunderea ori negarea sarcinii faţă de membrii familiei şi, în general, faţă de persoanele apropiate, neprezentarea la medic pentru luarea în evidenţă şi supravegherea evoluţiei sarcinii, crearea condiţiilor pentru naşterea în condiţii de singurătate, fără a apela la ajutorul celorlalţi membrii ai familiei ori la ajutorul cadrelor medicale, retragerea în locuri izolate pentru a naşte, deplasarea în locuri izolate cu nou-născutul, locuri care oferă condiţii adecvate suprimării vieţii copilului, procurarea sau pregătirea unor obiecte necesare acţiunii, etc.) sunt elemente de fapt care pot releva intenţia de omor a nou-născutului de către mamă, eventual premeditarea, şi pot infirma existenţa intenţiei spontane de omor, intenţie specifică infracţiunii de pruncucidere deoarece aceasta se formează sub imperiul stării de tulburare, acţiunea de ucidere executându-se simultan sau în intervalul de timp cât persistă această stare.
Într-o decizie de îndrumare a fostului Tribunal Suprem, care îşi menţine actualitatea, se arată că nu orice tulburare este de natură să justifice încadrarea juridică a faptei în infracţiunea de pruncucidere, ci numai tulburarea ivită în procesul naşterii sau consecutivă acesteia. Manifestările emoţional afective determinate de situaţii neconvenabile mamei cum ar fi părăsirea de bărbatul cu care a întreţinut relaţii intime, teama de părinţi, concepţii retrograde privind concepţia naşterii, nu pot fi luate în considerare (Decizia de îndrumare nr. 2 din 1976).
Din raportul de expertiză medico-legală (fil. 36-37 dosar urmărire penală) şi completarea la acest raport (fil. 39 dosar urmărire penală) nu rezultă că inculpata, în momentul comiterii faptei, se afla într-o stare de tulburare pricinuită de naştere, în sensul art. 177 C. pen., adică aceea stare care, în accepţiunea doctrinei şi jurisprudenţei, reprezintă o formă de disoluţie a funcţiilor conştiinţei care depăşeşte prin gravitatea şi intensitatea ei tulburarea acceptabilă sau normală, suportată de marea majoritate a mamelor, instalându-se totodată spontan ca urmare a unor condiţii de excepţie intervenite în procesul naşterii.
Expertiza s-a făcut în condiţii de internare a inculpatei în secţia de psihiatrie din cadrul Spitalului Clinic Judeţean Arad (fil. 36 verso dosar urmărire penală), avându-se în vedere că „numita T.T. este cercetată pentru săvârşirea infracţiunii de omor deosebit de grav, prevăzută de art. 174 rap. la art. 175 alin. (1) lit. a), c) şi d) şi art. 176 alin. (1) lit. a) C. pen. ...." (fil. 36 dosar urmărire penală ). În concluziile celor două acte medico-legale, existente la dosar, se arată că există „posibilitatea pe tulburarea psihică de fond (tulburare histrionică de personalitate) actul naşterii să fi determinat o stare de tulburare psihică (în sensul unei tulburări pricinuite de naştere) cu îngustarea câmpului conştiinţei, astfel încât susnumita să fi acţionat cu discernământ diminuat în momentul comiterii faptei".
În cursul judecării cauzei în primă instanţă, la cererea apărării, s-au făcut demersuri pentru suplimentarea raportului medico-legal (fil. 25 verso dosar instanţă), însă instituţia competentă a răspuns în sensul că „obiectivul precizat de Dvs. a fost soluţionat cu ocazia expertizării medico-legale psihiatrice a numitei T.T." (fil. 30 dosar instanţă).
Uciderea copilului nou-născut cu discernământ diminuat nu echivalează cu uciderea copilului nou-născut, imediat după naştere, de către mama aflată într-o stare de tulburare pricinuită de naştere, adică în aceea stare caracterizată prin disoluţia funcţiilor conştiinţei care depăşeşte prin gravitatea şi intensitatea ei tulburarea acceptabilă sau normală, suportată de marea majoritate a mamelor, instalându-se totodată spontan ca urmare a unor condiţii de excepţie intervenite în procesul naşterii.
De altfel, în completarea raportului de expertiză medico-legală se menţionează: „cu ocazia internării şi examinărilor medico-legale psihiatrice din perioada 02 mai 2007 - 07 mai 2007 nu s-au evidenţiat semnele unei tulburări psihice pricinuite de naştere, ci s-a evidenţiat tulburarea psihică de fond (tulburare histrionică de personalitate) şi o tulburare psihică acută (stare depresivă reactivă), cel mai probabil declanşată de contextul conflictual ulterior naşterii (anchetă, mediatizarea cazului, reacţia familială, conştientizarea faptei), tulburare care s-a remis semnificativ pe parcursul spitalizării" (fil. 39 dosar urmărire penală).
Înalta Curte mai reţine că, pe data de 23 mai 2007, inculpata, fără a avea dificultăţi în rememorarea împrejurărilor săvârşirii faptelor, a condus echipa de cercetare penală (formată din procuror criminalist, 2 comisari de poliţie, agent şef poliţie criminalist) pe tot parcursul urmat de la locul naşterii până la locul abandonării copilului şi, în prezenţa celor 2 martori asistenţi, a menţionat organelor judiciare că a incendiat miriştea din preajmă (proces verbal de reconstituire, fil. 53 dosar urmărire penală).
De asemenea, din primul proces-verbal de cercetare la faţa locului (fil. 1-2 dosar urmărire penală) rezultă că „potrivit constatărilor făcute de către pompieri, incendiul a avut ca sursă probabilă de aprindere o flacără, produsă de un chibrit sau o brichetă, conducând la arderea vegetaţiei uscate pe o parcelă de aproximativ 300 mp, împrejurarea determinantă a incendiului fiind acţiunea intenţionată a unei persoane", planşele foto anexate (fil. 3-14 dosar urmărire penală) oferind informaţii inclusiv despre focarul de incendiu (fil. 5 dosar urmărire penală).
Celelalte aspecte - rezultate din probele administrate - nu relevă existenţa stării specifice prevăzută de art. 177 C. pen.:
- uciderea copilului nu a fost „săvârşită imediat după naştere", din concluziile raportului de autopsie medico-legală rezultând că acesta (născut viabil, viu, la termen) a trăit extrauterin aproximativ 24 de ore (fil. 47-48 dosar urmărire penală );
- intenţia de ucidere nu a fost spontană, ci premeditată, rezultând din aceea că inculpata a dus copilul la o distanţă apreciabilă de casă (circa 800 metri), într-o zonă izolată; a înfăşurat copilul în obiecte de îmbrăcăminte şi apoi într-o plapumă, obiecte uşor inflamabile (combustibile); a ascuns faţă de soţul său, şi ceilalţi membri ai familiei, existenţa sarcinii ştiind că aceasta poate fi rezultatul unor relaţii intime din afara căsătoriei (fil. 18 verso dosar urmărire penală).
- ulterior, inculpata a susţinut că i-a spus soţului că este însărcinată, şi că ar vrea să dea copilul spre adopţie surorii sale care nu avea copii (fil. 10 dosar instanţă), aceste susţineri fiind însă infirmate de soţul său în cursul urmăririi penale (fil. 25 dosar urmărire penală ) şi în cursul judecăţii (fil. 24 dosar instanţă);
Susţinerea inculpatei potrivit căreia „copilul s-a născut mort" este infirmată de raportul de autopsie medico-legal şi buletinul anatomopatologic (fil. 47-48, fil. 49-50 dosar urmărire penală), iar eroarea în care pretinde că s-ar fi aflat cu privire la această situaţie vine în contradicţie cu experienţa anterioară, aceasta nefiind la prima naştere.
În consecinţă, Înalta Curte constată că probatoriul administrat infirmă existenţa stării de tulburare în sensul art. 177 C. pen., ceea ce justifică critica Ministerului Public cu privire la încadrarea juridică a faptei săvârşită de inculpată.
Dat fiind fragilitatea copilului nou-născut şi dependenţa lui aproape totală de persoana care l-a născut, mijloacele de violenţă ce se pot folosi împotriva lui pentru a realiza uciderea sunt, de regulă, de minimă intensitate.
Pe de altă parte, doctrinar şi jurisprudenţial, se admite că copilul nou născut este, prin natura situaţiei lui, în neputinţă de a se apăra, iar cel care-i suprimă viaţa profită, implicit, de această stare.
Aceste aspecte juridice, coroborate cu fapta şi împrejurările săvârşirii acesteia de către inculpată, astfel cum rezultă din probatoriul administrat, relevă elementele constitutive ale infracţiunii de omor calificat şi deosebit de grav, în modalitatea normativă menţionată în rechizitoriu [art. 174 rap. la art. 175 alin. (1) lit. a), c) şi d) combinat cu art. 176 alin. (1) lit. a) C. pen.], elementul subiectiv fiind intenţia directă în accepţiunea art. 19 pct. 1 lit. a) C. pen.
Astfel, fapta inculpatei T.T. constând în aceea că la data de 23 aprilie 2007, după ce a născut la termen un copil viu şi viabil, de sex feminin, l-a înfăşurat în obiecte de îmbrăcăminte şi cu o plapumă şi, deplasându-se într-un loc izolat aparţinând unei ferme viticole, l-a abandonat într-o zonă cu vegetaţie uscată şi apoi a incendiat vegetaţia respectivă, moartea copilului nou-născut fiind violentă şi datorându-se intoxicaţiei acute cu monoxid de carbon, asociată cu leziuni de arsură de gradul II/III şi III/IV, localizate pe cap, faţă, membre superioare şi inferioare, pe aproximativ 30-35% din suprafaţa corporală, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de omor calificat şi deosebit de grav prevăzută de art. art. 174 rap. la art. 175 alin. (1) lit. a), c) şi d) combinat cu art. 176 alin. (1) lit. a) C. pen.
Cu privire la individualizarea pedepsei ce se va aplica inculpatei, Înalta Curte retine următoarele.
Infracţiunea de omor calificat şi deosebit de grav săvârşită de inculpată [art. 174 rap. la art. 175 alin. (1) lit. a), c) şi d) combinat cu art. 176 alin. (1) lit. a) C. pen.] este pedepsită cu detenţiune pe viaţă sau cu închisoare de la 15 la 25 de ani şi interzicerea unor drepturi.
Având în vedere, pe de o parte, că inculpata este la prima încălcare a legii, iar pe de altă parte, că în expertiza medico-legală psihiatrică, şi completarea la acest raport, este indicată posibilitatea ca inculpata să fi acţionat cu discernământ diminuat în momentul comiterii faptei, Înalta Curte va alege pedeapsa închisorii pe durată determinată şi, respectiv, va reţine în favoarea acesteia circumstanţe atenuate în sensul art. 74 alin. (2) C. pen. (discernământ diminuat), circumstanţe atenuante solicitate - de altfel - şi de Ministerul Public (pag. 6 a motivelor scrise de recurs).
În aceste condiţii (ale reţinerii circumstanţei atenuante), şi observând criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), Înalta Curte va reţine şi că, potrivit art. 76 alin. (2) C. pen., pedeapsa poate fi redusă cel mult până la o treime din minimul special al textului incriminator al faptei.
Pedeapsa de 5 ani închisoare, ce se va aplica inculpatei, şi care se va executa prin privare de libertate, este de natură să asigure scopul prevăzut de art. 52 C. pen. şi, totodată, răspunde principiului proporţionalităţii pedepsei în raport cu gravitatea faptei şi cu datele personale ale făptuitorului.
Având în vedere cele reţinute, în temeiul art. 38515 pct. 2 lit. d) C. proc. pen., Înalta Curte va admite recursul Ministerului Public, va casa cele două hotărâri, şi rejudecând cauza în sensul celor arătate, va dispune condamnarea inculpatei pentru infracţiunea de omor calificat şi deosebit de grav prevăzută de art. 174 raportat la art. 175 alin. (1) lit. a), c) şi d) combinat cu art. 176 alin. (1) lit. a) C. pen., cu reţinerea circumstanţelor atenuante prevăzute de art. 74 alin. (2) C. pen.
Văzând şi dispoziţiile art. 191 C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timişoara împotriva deciziei penale nr. 129/A din 8 septembrie 2008 a Curţii de Apel Timişoara, secţia penală.
Casează Decizia penală recurată şi sentinţa penală nr. 45 din 1 februarie 2008 a Tribunalului Arad, secţia penală şi rejudecând:
Condamnă pe inculpata T.T. la pedeapsa 5 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de omor calificat şi deosebit de grav, prev. de art. 174 rap. la art. 175 alin. (1) lit. a), c) şi d) combinat cu art. 176 alin. (1) lit. a) C. pen., cu reţinerea circumstanţei atenuante prev. de art. 74 alin. (2) C. pen.
În baza art. 71 C. pen. interzice inculpatei drepturile prev. de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
Obligă inculpata la plata sumei de 2000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 22 ianuarie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1742/2009. Penal. Infracţiuni privind... | ICCJ. Decizia nr. 1762/2009. Penal → |
|---|
