ICCJ. Decizia nr. 1787/2009. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTACURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1787/2009
Dosar nr. 1955/96/2008
Şedinţa publică din 14 mai 2009
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 379 din 24 noiembrie 2008 Tribunalul Harghita, secţia penală, în baza art. 20 C. pen. raportat la art. 174 alin. (1) şi (2), art. 175 lit. c) C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a) şi c), art. 76 lit. a) C. pen., a condamnat pe inculpatul S.I., pentru săvârşirea infracţiunii de tentativa la omor calificat şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) a dedus din pedeapsa aplicată, durata reţinerii de la 14 mai 2008 la 15 mai 2008.
În baza art. 71 C. pen. a interzis pe durata executării pedepsei exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
În baza art. 14 şi art. 346 C. proc. pen. combinat cu art. 998 şi urm. C. civ., a obligat pe inculpat să plătească părţii civile Spitalul Municipal Topliţa suma de 4346,068 lei cu dobânzile legale aferente, reprezentând cheltuielile de spitalizare ale părţii vătămate S.I. junior.
A admis pretenţiile părţii civile S.I. junior şi în consecinţă a obligat pe inculpat să plătească acestuia suma de 350 lei, reprezentând diferenţa de venituri nerealizate în perioada spitalizării 13 mai 2008 - 30 mai 2008.
Instanţa a reţinut în fapt că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Harghita nr. 267/P/2008 inculpatul S.I. a fost trimis în judecată pentru săvârşirea infracţiunii de tentativă la omor calificat, prevăzută de art. 174 alin. (1) şi (2) şi art. 175 lit. c) C. pen.
S-a reţinut că în seara zilei de 13 mai 2008, partea vătămată s-a întors acasă în stare de ebrietate, în jurul orei 20,30, reproşându-i inculpatului că în noaptea zilei precedente a găzduit în locuinţă o persoană străină, păstorul cirezii localnicilor din zonă. Discuţiile contradictorii au degenerat în acte de violenţă, loviri reciproce, inculpatul încercând să-1 scoată cu forţa pe partea vătămată din încăpere. Au intervenit şi ceilalţi membrii ai familiei pentru a determina partea vătămată să înceteze cu actele de violenţă fizică şi verbală. Inculpatul a luat un cuţit de bucătărie şi în momentul în care partea vătămată s-a apropiat de el, i 1-a înfipt în regiunea abdominală. Partea vătămată a suferit leziuni traumatice, pentru vindecarea cărora a necesitat un timp de 30-35 zile de îngrijiri medicale, leziunile suferite punând viaţa victimei în primejdie.
Instanţa de fond la individualizarea juridică a pedepsei a avut în vedere faptul că inculpatul a avut un comportament social bun înainte de săvârşirea faptei, neavând antecedente penale, atitudinea sinceră a acestuia atât în faţa organelor de urmărire penală cât şi în faţa instanţei, regretând fapta care s-a datorat consumului de alcool, şi având în vedere şi vârsta acestuia, instanţa a considerat că sunt aplicabile prevederile art. 74 lit. a) şi c) C. proc. pen.
Împotriva aceste hotărâri, inculpatul S.I. a declarat apel şi a solicitat reţinerea scuzei provocării prevăzută de art. 73 lit. b) C. pen. şi reducerea pedepsei cu aplicarea suspendării condiţionate a executării pedepsei, iar în subsidiar a solicitat aplicarea art. 86/ 1 C. pen.
Prin Decizia penală nr. 13/A din 30 ianuarie 2009 Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, a respins ca nefondat apelul formulat de inculpatul S.I. împotriva sentinţei penale nr. 379 din 24 noiembrie 2008 pronunţată de Tribunalul Harghita constatând că starea de fapt reţinută de prima instanţă este corectă, încadrarea juridică dată faptei săvârşite de inculpat este corect stabilită, iar individualizarea pedepsei s-a făcut potrivit dispoziţiilor art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), relativ la gradul de pericol social al faptei comise, împrejurările în care aceasta a fost săvârşită, persoana inculpatului si urmările produse.
Decizia penală sus menţionată a fost atacată cu recurs de către inculpat şi a solicitat în temeiul art. 385/9 pct. 14 C. proc. pen. reţinerea dispoziţiilor art. 73 lit. b) C. pen., reducerea pedepsei şi aplicarea art. 81 sau art. 86/1 C. pen.
Verificând hotărârea atacată pe baza materialului de la dosar, Curtea constată că recursul declarat de inculpat în temeiul art. 385/9 pct. 14 C. proc. pen. este fondat.
Din fişa de cazier a inculpatului aflată la fila 78 din dosarul de urmărire penală rezultă că acesta nu a săvârşit alte fapte penale.
Din probele administrate rezultă că fapta a fost săvârşită pe fondul consumului de alcool de către inculpat si de către partea vătămată. în declaraţia inculpatului aflată la fila 61 dosarul de urmărire penală acesta a arătat „am încercat si eu să-l împing până în antreu dar acolo acesta a intrat din nou în cameră şi a luat un taburet de la masă s-a întors către mine şi a vrut să mă lovească, însă eu am reuşit să mă feresc şi tot atunci am vrut să intru în cămară de frica acestuia, şi văzând că acesta vine spre mine am luat un cuţit ce era pe dulap şi l-am înţepat în burtă" în aceiaşi declaraţie a mai arătat inculpatul „am mai avut anterior acestei întâmplări, în decursul timpului conflicte ocazionale, cele mai multe fiind generate de consumul de alcool al fiului meu şi al meu, uneori am fost bruscat de acesta însă nu am reclamat."
Referatul de evaluare întocmit în cauză concluzionează că fapta inculpatului este una reprobabilă, considerând că, există sprijin intern (scara de valori şi normele sociale îmbrăţişate de către inculpat, abilităţile de care dispune) şi sprijin extern (tot ce inculpatul a construit în viaţă, soţia şi ceilalţi copii, care sunt scopul în viaţă şi motivaţia pentru schimbare), pârghii de reintegrare în comunitate deja identificate, care facilitează derularea acestui proces.
De asemenea, atitudinea procesuală a inculpatului, care a recunoscut săvârşirea faptei, atât la urmărirea penală cât şi în faţa instanţei de judecată, este în măsură să constituie un element care să fie avut în vedere la individualizarea pedepsei în favoarea acestuia. Astfel, Înalta Curte constată faţă de cele menţionate că sunt incidente dispoziţiile art. 74 lit. a) şi c) C. pen. privind conduita bună înainte de săvârşirea infracţiunii şi atitudinea acestuia după săvârşirea infracţiunii.
Susţinerea inculpatului privind reţinerea scuzei provocării prevăzută de art. 73 lit. b) C. pen., nu poate fi primită întrucât nu s-a făcut dovada că inculpatul s-ar fi aflat într-o stare de puternică tulburare sau emoţie care să-1 determine să săvârşească fapta.
Concluziile referatului de evaluare fila 36-39 dosarul de fond, atitudinea inculpatului după săvârşirea faptei, calitatea de rudenie între inculpat şi victima (aceasta fiind fiul inculpatului), atitudinea în faţa organelor judiciare de recunoaştere şi regretare a faptei, lipsa antecedentelor penale, justifică concluzia că pronunţarea condamnării constituie un avertisment pentru acesta şi, chiar fără executarea pedepsei, condamnatul nu va mai săvârşi infracţiuni, fiind astfel incidente dispoziţiile art. 86/ 1 C. pen. privind suspendarea executării pedepsei sub supraveghere.
Înalta Curte în temeiul art. 385/15 pct. 2 lit. d) C. proc. pen., va admite recursul declarat de inculpatul S.I., va casa, în parte, Decizia atacată şi sentinţa penală, numai cu privire la modalitatea de executare a pedepsei principale şi conţinutul pedepsei complementare şi accesorii, şi rejudecând, în baza art. 861 C. pen. va suspendă sub supraveghere pedeapsa de 4 ani închisoare aplicată inculpatului.
Pe durata termenului de încercare de 9 ani condamnatul se va supune măsurilor de supraveghere conform art. 863 alin. (1) C. pen.
În baza art. 359 C. proc. pen. va atrage atenţia inculpatului cu privire la cazurile de revocare a suspendării executării sub supraveghere prevăzute de art. 864 C. pen., va face aplicarea art. 71 alin. (5) C. pen., va înlătură interzicerea dreptului prevăzut de art. 64 lit. a) teza I C. pen. din pedeapsa complementară şi accesorie şi va menţine restul dispoziţiilor hotărârilor atacate.
În temeiul art. 192 alin. (3) C. proc. pen. cheltuielile judiciare ocazionate de soluţionarea recursului rămân în sarcina statului, din care onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 50 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Cu majoritate,
Admite recursul declarat de inculpatul S.I. împotriva deciziei penale nr. 13/A din 30 ianuarie 2009 a Curţii de Apel Târgu Mureş, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Casează, în parte, Decizia atacată şi sentinţa penală nr. 379 din 24 noiembrie 2008 a Tribunalului Harghita, secţia penală, numai cu privire la modalitatea de executare a pedepsei principale şi conţinutul pedepsei complementare şi accesorii.
Rejudecând, în baza art. 861 C. pen. suspendă sub supraveghere pedeapsa de 4 ani închisoare aplicată inculpatului.
Pe durata termenului de încercare de 9 ani condamnatul se supune următoarelor măsuri de supraveghere conform art. 863 alin. (19 C. pen.:
a) să se prezinte, la datele fixate la Serviciul de protecţie a victimelor şi reintegrare socială a infractorilor de pe lângă Tribunalul Harghita;
b) să anunţe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;
c) să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;
d) să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existenţă.
În baza art. 359 C. proc. pen. atrage atenţia inculpatului cu privire la cazurile de revocare a suspendării executării sub supraveghere prevăzute de art. 864 C. pen.
Face aplicarea art. 71 alin. (5) C. pen.
Înlătură interzicerea dreptului prevăzut de art. 64 lit. a) teza I C. pen. din pedeapsa complementară şi accesorie.
Menţine restul dispoziţiilor hotărârilor atacate.
Onorariul apărătorului desemnat din oficiu până la prezentarea apărătorului ales, în sumă de 50 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti.
Cheltuielile judiciare ocazionate de soluţionarea recursului rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 14 mai 2009.
OPINIE SEPARATĂ
la Decizia penală nr. 1787 din 14 mai 2009
Opinia separată se referă numai la aplicarea dispoziţiilor art. 86/1 C. pen. pentru pedeapsa de 4 ani aplicată inculpatului, pentru celelalte aspecte de fapt şi de drept opinia fiind în acelaşi sens cu cea majoritară [nereţinerea art. 73 lit. b) C. pen. şi nereducerea cuantumului pedepsei].
Critica inculpatului cu privire la individualizarea modalităţii de executare este neîntemeiată pentru următoarele motive:
- în conformitate cu dispoziţiile art. 385/9 pct. 14 C. proc. pen., hotărârile sunt supuse casării când s-au aplicat pedepse greşit individualizate în raport cu prevederile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) sau în alte limite decât cele prevăzute de lege. Potrivit art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), care reglementează criteriile generale de individualizare, la stabilirea şi aplicarea pedepselor se ţine seama de dispoziţiile părţii generale a Codului penal, de limitele de pedeapsă fixate de partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârşite, de persoana infractorului şi de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală;
- infracţiunea pentru care inculpatul a fost condamnat (tentativă de omor calificat) este sancţionată cu o pedeapsă de la 7 ani şi 6 luni închisoare la 12 ani şi 6 luni închisoare:
- în favoarea inculpatului au fost reţinute circumstanţe atenuante [art. 74 lit. a) şi c) C. pen.] care au avut drept consecinţă juridică reducerea pedepsei sub limita minimă de 7 ani şi 6 luni închisoare;
- pedeapsa de 4 ani închisoare aplicată inculpatului, ca urmare a reţinerii circumstanţelor atenuante, este situată la circa jumătate din limita minimă a pedepsei de 7 ani şi 6 luni închisoare;
- conform probatoriului administrat, necontestat de inculpat şi a modului de săvârşire a faptelor, rezultă că acesta a acţionat cu intenţie directă de omor (folosirea unui cuţit cu lama de 17 cm, fil. 6, fil. 15 şi fil. 42 d.u.p., lovirea unei zone anatomice importante, regiunea abdominală, aplicarea unei lovituri puternice cu lezionarea importantă a organelor cavitare abdominale şi vasculare arteriale şi venoase, raport de constatare medico-legală fil. 58-59 d.u.p.); se reţine, sub aspectul intenţiei de omor, din declaraţia numitei S.E. (soţia inculpatului): „... l-am întrebat pe soţul meu „de ce l-ai împuns mă, eşti criminal", la care soţul meu S.I. mi-a răspuns că data viitoare „Bag şi furca în el" - fil. 85 verso d.u.p.);
- victima a prezentat un şoc hemoragie prin hemoragie intraabdominală intensă (aproximativ 2000 ml sânge - fil. 58 d.u.p.), salvarea vieţii acesteia fiind numai consecinţa intervenţiei medicale de urgenţă;
- victima este chiar fiul inculpatului (fiind o infracţiune de violenţă săvârşită în familie), martorii audiaţi (membrii familiei) arătând că între inculpat şi victimă au mai fost probleme de familie, însă folosirea cuţitului nu era necesară (martor S.E. - fil. 27 dosar fond);
Toate aceste aspecte au fost corect examinate şi evaluate de către ambele instanţe care au apreciat că nu se justifică suspendarea executării pedepsei sub supraveghere.
Că această evaluare de speţă a ambelor instanţe este corectă rezultă şi din observarea dispoziţiilor art. 86/1 alin. (1) lit. c) C. pen. cu următorul conţinut: „se apreciază, ţinând seama de persoana condamnatului, de comportamentul său după comiterea faptei, că pronunţarea condamnării constituie un avertisment pentru acesta şi, chiar fără executarea pedepsei, condamnatul nu va mai săvârşi infracţiuni".
Ambele instanţe au apreciat corect în raport cu toate datele speţei, astfel cum au fost deja menţionate, şi, mai ales, cu gradul de pericol social concret al infracţiunii (dedus din intenţia de omor a fiului său, infracţiune rămasă în forma tentativei doar ca urmare a intervenţiei medicale de urgenţă), că scopul pedepsei, astfel cum este definit de art. 52 C. pen., nu poate fi realizat printr-un „avertisment" în sensul celui prevăzut de dispoziţiile art. 86/1 alin. (1) lit. c) C. pen.
De altfel, în doctrină şi jurisprudenţă se acceptă că în operaţiunea de individualizare judiciară a pedepsei (cuantum şi modalitate de executare) se recurge la criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), criterii la care face trimitere şi cazul de casare prevăzut de art. 385/9 pct. 14 C. proc. pen.
Or, în enumerarea acestor criterii, „gradul de pericol social al faptei săvârşite" este unul prioritar, enumerat înaintea celui referitor la „persoana infractorului".
Dintre valorile sociale ocrotite de legea penală, viaţa persoanei este valoarea socială care deschide titlul II al Părţii speciale a Codului penal.
Toate împrejurările comiterii infracţiunii (mediul familial, conflictul spontan între inculpat şi victimă, stări conflictuale anterioare, recunoaşterea şi regretarea faptei de către inculpat, starea de ebrietate, vârsta acestuia etc.) au fost reţinute de către instanţe ca circumstanţe atenuante sau utilizate drept criterii de individualizare în sensul celor prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) (pag. 4 sentinţă).
În final, ambele instanţe au concluzionat corect că doar prin executarea pedepsei aplicate inculpatul poate să înţeleagă pe deplin gravitatea şi consecinţele faptei săvârşite (pag. 4 sentinţă, pag. 6 decizie).
Nu sunt întemeiate nici celelalte argumente referitoare la vârsta inculpatului şi, respectiv, la ipoteza unui conflict familial care s-ar menţine prin condamnarea sa deoarece:
- aspectele referitoare la vârsta inculpatului atrag incidenţa unor dispoziţii în faza execuţională a pedepsei: în raport cu vârsta inculpatului la data rămânerii definitive a hotărârii (având vârsta peste 60 de ani), ar fi fost liberat condiţionat, conform art. 60 alin. (2) C. pen., după executarea unei treimi din pedeapsa aplicată (în speţă, după executarea a 1 an şi 4 luni închisoare);
- ipoteza unui conflict familial care s-ar menţine prin condamnarea inculpatului, cu executarea pedepsei, poate fi înlocuită de o altă ipoteză: a unui conflict familial generat prin săvârşirea unei fapte grave sancţionată cu o condamnare care constituie „un avertisment", în sensul art. 86/1 alin. (1) lit. c) C. pen.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1785/2009. Penal | ICCJ. Decizia nr. 1789/2009. Penal. Tâlhărie (art.211 C.p.).... → |
|---|
