ICCJ. Decizia nr. 1853/2009. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1853/2009
Dosar nr. 1428/2/2008
Şedinţa publică din 19 mai 2009
Asupra recursului penal de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 331 din 17 decembrie 2008 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, s-a respins ca inadmisibilă plângerea formulată de petiţionarul A.T.I.E. împotriva rezoluţiei nr. 65/II-2/2008 din 25 ianuarie 2008 a Procurorului General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti şi a rezoluţiei nr. 1953/VIII-1/2007 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti.
Totodată s-au respins cererile formulate de petiţionar la datele de 7 mai 2008 şi, respectiv, 28 mai 2008, fiind obligat acesta la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Pentru a se pronunţa astfel, prima instanţă a reţinut următoarele:
Prin plângerea înregistrată sub nr. 1.428/2/2008, petentul A.T.I.E. a contestat rezoluţia adoptată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti la data de 03 martie 2008, în Dosarul de urmărire penală nr. 583/P/2006.
În cuprinsul plângerii, petentul a susţinut că, în mod greşit - prin rezoluţia criticată - i-a fost respinsă cererea de recuzare a lucrătorilor de poliţie C.I. - comisar şef şi A.I. - subcomisar, deoarece aceştia nu au efectuat în mod corespunzător cercetarea penală, tergiversând soluţionarea cauzei ce formează obiectul Dosarului nr. 583/P/2006, înregistrat la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti.
În şedinţa publică din 7 mai 2008, fiind prezent în instanţă, petentul a solicitat conexarea prezentei cauze la Dosarul nr. 2421/2/2008, aflat pe rolul secţiei a II-a penală a Curţii de Apel Bucureşti, precizând că cele două cauze au acelaşi obiect.
La data de 28 mai 2008, în şedinţă publică, petentul a invocat excepţia de neconstituţionalitate a textelor de lege consacrate de art. 34 lit. d) şi art. 2781 şi următoarele C. proc. pen., fără însă a preciza care sunt texte din Constituţia României, cu care vin în conflict normele arătate şi fără a motiva această excepţie oral sau în scris.
Analizând plângerea formulată de petent, prin prisma actelor şi lucrărilor dosarului, precum şi a textelor incidente cauzei, Curtea a reţinut următoarele:
Referitor la cererea de conexare, formulată la data de 7 august 2008, este de observat că, dosarele indicate de petent au ca obiect plângeri formulate împotriva altor rezoluţii adoptate de Parchet, astfel că această cerere a fost respinsă, în speţă, nefiind îndeplinite condiţiile cerute de dispoziţiile art. 32 şi următoarele C. proc. pen.
Cât priveşte aşa-zisa excepţie de neconstituţionalitate, se constată că, deşi petentul a beneficiat de un răgaz acordat de Curte la data de 28 mai 2008 (fila 26 - dosar C.A.B.) pentru a-şi preciza şi motiva excepţia, acesta - la termenele următoare - nu a mai reiterat respectiva excepţie, aşa încât aceasta a fost respinsă.
Examinând plângerea formulată împotriva rezoluţiei din 3 martie 2008 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, instanţa a constatat că petentul a formulat, în faţa organelor de urmărire penală, o cerere de recuzare a doi ofiţeri de poliţie – C.I. şi A.I. - pe motiv că aceştia „tergiversează cercetările" în cauza ce formează obiectul Dosarului cu nr. 583/P/2006, înregistrat la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti.
În urma analizei acestei cereri, a fost adoptată rezoluţia din 3 martie 2008, prin care Parchetul a respins cererea de recuzare, arătând că motivele invocate de petent nu se încadrează în nici unul din cazurile de incompatibilitate prevăzute de art. 48 alin. (1), lit. b) şi alin. (2) C. proc. pen.
Împotriva acestei rezoluţii, petentul a formulat prezenta plângere, invocând nelegalitatea şi netemeinicia respectivei rezoluţii.
Potrivit dispoziţiilor art. 2781 C. proc. pen., după respingerea plângerii îndreptate împotriva rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale sau a ordonanţei ori, după caz, a rezoluţiei de clasare, de scoatere de sub urmărire penală, sau de încetare a urmăririi penale, precum şi împotriva dispoziţiei de netrimitere în judecată cuprinse în rechizitoriu, se poate promova o plângere în faţa judecătorului de la instanţa căreiai-ar reveni, potrivit legii, competenţa să judece cauza în primă instanţă.
Aşa fiind, se constată că legiuitorul nu a prevăzut - prin actele întocmite de procurori ce pot fi atacate în instanţă pe calea plângerii - şi rezoluţiile prin care se soluţionează, în mod negativ, o cerere de recuzare, aşa încât, Curtea, în baza art. 2781 pct. 8, lit. a)1 C. proc. pen., a respins - ca inadmisibilă - plângerea formulată de petent.
Împotriva acestei sentinţe în termen legal a declarat recurs petiţionarul A.T.I.E., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
În motivarea recursului său se arată de către petiţionar că prima instanţă a soluţionat cauza în lipsa sa, termen la care se afla internat în spital, astfel că a fost în imposibilitate de a se prezenta şi de a-şi face apărările necesare.
Pe de altă parte, petiţionarul învederează că în mod nelegal s-a respins ca inadmisibilă plângerea sa şi nu a fost analizată cauza în fond.
Examinând hotărârea recurată sub toate aspectele conform dispoziţiilor art. 3856 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte reţine că recursul este nefondat pentru considerentele ce urmează:
La data de 22 noiembrie 2007 petiţionarul a formulat o cerere prin care solicita recuzarea lucrătorilor de poliţie din cadrul M.A.I. – Corpul de control, precum şi efectuarea actelor premergătoare începerii urmăririi penale de către lucrători de poliţie din cadrul D.N.A.
În motivarea cererii sale, petiţionarul a arătat că este nemulţumit de modul în care subcomisarul de poliţie A.I. şi comisarul şef de poliţie C.I. au efectuat cercetările în Dosarul nr. 583/P/2006 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti.
Prin rezoluţia nr. 1953/VIII/1/2007 din 5 decembrie 2007 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti s-a dispus respingerea cererii formulată de petiţionar ca fiind lipsită de obiect, având în vedere că o cerere de recuzare similară a fost soluţionată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti prin ordonanţa nr. 1343/VIII-1/2006 din 2 septembrie 2007, iar o altă cerere identică, prin care se solicita efectuarea actelor premergătoare începerii urmăririi penale de către D.N.A. a fost respinsă prin rezoluţia nr. 583/P/2006 din 20 noiembrie 2006.
Plângerea formulată de petiţionar împotriva acestei rezoluţii a fost respinsă ca neîntemeiată prin rezoluţia nr. 65/II/2/2008 din 25 ianuarie 2008 a Procurorului General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti.
Împotriva acestei rezoluţii, petiţionarul a formulat plângere la instanţă întemeiată pe dispoziţiile art. 2781 C. proc. pen., plângere ce a fost în mod corect respinsă ca inadmisibilă de către instanţa de fond, având în vedere că nu este îndreptată împotriva unei ordonanţe sau rezoluţii a procurorului de netrimitere în judecată pentru a fi incidente dispoziţiile art. 2781 C. proc. pen.
Rezoluţia procurorului prin care s-au respins ambele cereri – de recuzare a lucrărilor M.A.I. şi de efectuare a actelor premergătoare de către D.N.A. – nu poate fi cenzurată de instanţă în procedura prevăzută de art. 2781 C. proc. pen., care, aşa cum s-a arătat, priveşte numai soluţiile procurorului de netrimitere în judecată.
Referitor la cererea petiţionarului de reunire a prezentei cauze cu cea care formează obiectul Dosarului nr. 2421/2/2008 al Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, aceasta a fost respinsă în mod corect întrucât acest din urmă dosar vizează alte rezoluţii respectiv nr. 583/2006 din 3 martie 2008 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti şi nr. 471/II/2/2008 din 31 martie 2008.
Recurentul petiţionar a mai arătat în recursul său că nu a putut să-şi facă apărările necesare întrucât instanţa a soluţionat cauza în absenţa sa, la termenul când au avut loc dezbaterile fiind internat în spital.
Din examinarea dosarului cauzei rezultă că au fost respectate dispoziţiile legale privind citarea petiţionarului, la cererea acestuia instanţa dispunând amânarea cauzei pentru pregătirea apărării.
Faţă de considerentele expuse, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge ca nefondat recursul declarat de petiţionar şi îl va obliga pe acesta la plata cheltuielilor judiciare către stat, conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiţionarul A.T.I.E. împotriva sentinţei penale nr. 331 din 17 decembrie 2008 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Obligă recurentul petiţionar să plătească statului suma de 100 lei cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 19 mai 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1717/2009. Penal | ICCJ. Decizia nr. 3058/2009. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
