ICCJ. Decizia nr. 1911/2009. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1911/2009
Dosar nr. 23863/3/2008
Şedinţa publică din 25 mai 2009
Asupra recursurilor de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 1540 din 23 decembrie 2008, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală, în Dosarul nr. 23863/3/2008, s-a dispus condamnarea inculpatului C.G. (fiul lui D. şi M., născut la 11 septembrie 1949 în comuna Roşiori, judeţul Ialomiţa, cetăţean român, studii – şcoala profesională, stagiul militar satisfăcut, căsătorit, are patru copii majori, fără antecedente penale, domiciliat Bucureşti, sector 3), la pedeapsa de 6 ani şi 6 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de tentativă la omor deosebit de grav prevăzută de art. 20 C. pen. raportat la art. 174 C. pen., cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) şi art. 76 lit. a) C. pen.
În baza art. 217 alin. (4) C. pen., cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) şi art. 76 lit. c) C. pen., a condamnat pe acelaşi inculpat la o pedeapsă de 2 ani închisoare.
În baza art. 33 lit. a) C. pen. şi art. 34 lit. b) C. pen. s-a dispus contopirea pedepselor aplicate, inculpatul urmând a executa pedeapsa cea mai grea de 6 ani şi 6 luni închisoare.
I-au fost interzise inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. c) teza a II-a şi lit. b) C. pen., în condiţiile şi pe durata prevăzută de art. 71 C. pen.
În baza art. 65 alin. (2) C. pen. i-a fost aplicată inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pe o durată de 4 ani, după executarea pedepsei principale.
În baza art. 350 C. proc. pen. a menţinut starea de arest a inculpatului, iar în baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), a fost dedusă din pedeapsa aplicată, perioada reţinerii şi arestării preventive de la 25 iulie 2006 la zi.
În baza art. 14 şi art. 346 C. proc. pen., raportat la art. 998 şi următoarele C. proc. civ., a fost obligat inculpatul să plătească părţii civile Asociaţia de proprietari din Bucureşti, sector 3, prin reprezentant legal T.F., suma de 10.580 lei cu titlu de despăgubiri materiale.
A constatat că părţile vătămate C.E. şi C.R. nu s-au constituit părţi civile în cauză.
A obligat inculpatul la plata sumei de 7.466.13 lei rol despăgubiri civile către Spitalul clinic de urgenţă chirurgie plastică reparatorie şi arsuri.
În baza art. 193 C. proc. pen. a obligat inculpatul la plata sumei de 601,80 lei rol cu titlu de cheltuieli judiciare către Asociaţia de proprietari, reprezentând onorariul expertiză.
În baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen. a obligat inculpatul la plata sumei de 3000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 1500 lei reprezentând onorariul pentru expertiza tehnică judiciară efectuată în cauză.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut în fapt următoarele:
În noaptea de 23/24 iulie 2006, în jurul orelor 4,00, inculpatul C.G., după ce anterior şi-a ameninţat familia că-i va omorî, a coborât la subsolul blocului în care locuia din Bucureşti, sector 3, a deschis contuarul de gaze, provocând o explozie în care a fost rănită soţia sa, C.E. şi fiul său C.R., fiind distruse mai multe bunuri.
Se reţine că inculpatul C.G. este o persoană recalcitrantă care, pe fondul consumului de alcool provoacă scandal în familie, conflictele generând deseori în violenţe fizice şi ameninţări.
În seara zilei de 23 iulie 2006, între inculpat şi familia acestuia a intervenit un conflict, inculpatul încercând să lovească şi să-i ameninţe cu moartea pe membrii familiei.
În aceeaşi noapte, în jurul orelor 4,00, inculpatul a sunat-o pe fiica sa C.L., i-a spus că se află în centrala blocului, că nu glumeşte şi că îi spune adio, după care a închis. A venit soţia care a coborât la subsolul clădirii pentru a vedea ce se întâmplă, simţind un puternic miros de gaze. Când a ajuns la centrala blocului a observat că inculpatul dă drumul la gaze, l-a întrebat ce face, după care a fugit să-i anunţe pe cei doi fii C.D. şi C.R.
Împreună cu fiul său C.R., partea vătămată a coborât în centrală pentru a închide gazele, iar C.D. a rămas în curte pentru a evacua locatarii.
În urma exploziei, partea vătămată C.E. a suferit „arsură prin flacără – explozie gradul II.A ambele membre superioare 200 %". Leziunile au necesitat pentru vindecare 25 zile de îngrijiri medicale şi nu au pus în pericol viaţa victimei, iar partea vătămată C.R. a suferit „arsură prin flacără – explozie gradul II A torace posterior II", leziuni produse necesitând pentru vindecare 7-9 zile de îngrijiri medicale.
Raportat la această stare de fapt şi la probele administrate, instanţa de fond a apreciat că faptele inculpatului C.G. realizează elementele constitutive ale infracţiunilor de tentativă la infracţiunea de omor deosebit de grav, prevăzută de art. 20 C. pen. raportat la art. 174-175 lit. a) C. pen. şi art. 176 lit. b) C. pen., respectiv infracţiunea de distrugere prevăzută de art. 217 alin. (4) C. pen.
Împotriva sentinţei pronunţată de instanţa de fond au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti şi inculpatul C.G.
Parchetul a criticat hotărârea pentru greşita individualizare a pedepsei, solicitând înlăturarea circumstanţelor judiciare atenuante cu consecinţa majorării pedepselor.
Inculpatul a solicitat desfiinţarea hotărârii şi în cadrul rejudecării să se dispună reducerea pedepsei.
Prin Decizia penală nr. 58/A din 9 martie 2009, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, s-a dispus respingerea ca nefondate, a ambelor apeluri, fiind menţinută hotărârea primei instanţe ca fiind legală şi temeinică.
A fost menţinută starea de arest şi dedusă prevenţia executată de la 25 iulie 2006 la zi.
În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., apelantul inculpat a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Împotriva ambelor hotărâri au declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti şi inculpatul C.G.
Parchetul a invocat cazul de casare prevăzut de art. 385/9 pct. 14 C. proc. pen.,solicitând înlăturarea circumstanţelor judiciare atenuante care au permis coborârea pedepselor sub minimul special.
Gravitatea deosebită a faptelor nu justifică atenuarea pedepselor ci dimpotrivă, majorarea acestora.
Inculpatul, în recursul său, a criticat hotărârile prin prisma aceluiaşi caz de casare, solicitând însă, reducerea pedepsei.
Înalta Curte, examinând hotărârile atacate prin prisma motivelor de recurs invocate dar şi din oficiu ambele hotărâri, conform dispoziţiilor art. 385/9 alin. (3) C. proc. pen., constată că recursul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti este fondat pentru următoarele considerente:
Funcţiile de constrângere şi reeducare, precum şi scopul pedepsei pot fi realizate numai printr-o justă individualizare a acesteia.
Spre deosebire de individualizarea legală a pedepselor care are ca fundament un grad generic de pericol social al infracţiunii, individualizarea judiciară se realizează de către instanţa de judecată care este obligată să aibă în vedere, în stabilirea cuantumului şi a modalităţii de executare a pedepsei, dispoziţiile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)
Potrivit textului invocat, la stabilirea şi aplicarea pedepselor se ţine seama de dispoziţiile părţii generale a acestui cod, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârşite, de persoana infractorului şi de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
Criteriile enumerate în art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), pe de o parte, au caracter general – ceea ce înseamnă că instanţele pot recurge şi la alte criterii specifice infracţiunii săvârşite -, iar pe de altă parte, sunt obligatorii pentru instanţă.
În conţinutul circumstanţial al unei infracţiuni pot exista împrejurări care, deşi nu sunt anume caracterizate de lege ca circumstanţe agravante, ele pot fi caracterizate în acest fel de instanţă, prin examinarea lor în contextul celorlalte împrejurări, situaţii şi date privind infracţiunea şi persoana inculpatului.
Unul din criteriile la care face referire art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) este gradul de pericol social al faptei şi al persoanei infractorului. Evaluarea acestora se face în raport de ansamblul datelor ce rezultă din dosarul cauzei, fiind relevante modul în care a fost săvârşită infracţiunea, locul şi timpul săvârşirii acesteia, precum şi instrumentele de care s-a folosit inculpatul la comiterea faptei.
În acelaşi sens, în evaluarea gradului de pericol social concret, instanţa este obligată să ţină seama de gravitatea urmărilor faptei, dacă şi în ce limite consecinţele acesteia au fost înlăturate.
Întrucât instanţa de fond şi apel au reţinut în favoarea inculpatului circumstanţa judiciară atenuantă prevăzută de art. 74 alin. (1) lit. a) – criticile invocate de procuror şi inculpat vizând individualizarea judiciară a pedepsei – se impun a fi reţinute câteva aspecte privind limitele şi incidenţa acestui text.
Astfel, potrivit art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen., poate fi considerată ca circumstanţă atenuantă „conduita bună a infractorului înainte de săvârşirea infracţiunii."
Pentru a putea fi reţinută însă această circumstanţă judiciară, cu consecinţe asupra cuantumului pedepsei şi a modalităţii de executare, este necesar şi obligatoriu raportarea ei şi la fapta săvârşită respectiv la gravitatea infracţiunii, a modului în care a fost săvârşită. Numai în urma examinării tuturor elementelor se poate face o apreciere justă a gradului concret de pericol social pe care îl prezintă inculpatul şi în consecinţă, se pot trage concluzii cu privire la reţinerea ca circumstanţă atenuantă a împrejurării că inculpatul a avut până atunci o conduită bună.
În cauza dedusă judecăţii, prin raportare la aspectele enunţate anterior, Înalta Curte apreciază că instanţele au evaluat greşit gradul de pericol social concret al infracţiunilor săvârşite de inculpatul C.G., reţinând nejustificat circumstanţa judiciară atenuantă prevăzută de art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. care a permis coborârea pedepsei sub minimul special.
Din probele administrate în faza de urmărire penală şi în cursul cercetării judecătoreşti rezultă că inculpatul era cunoscut ca fiind o persoană violentă, recalcitrantă, ameninţând membrii familiei dar şi martorii că îi va omorî.
Înainte de comiterea faptei, inculpatul şi-a ameninţat familia că-i va ucide – împrejurări confirmate atât de părţile vătămate cât şi de martorii audiaţi de procuror şi de instanţă – coborând în subsolul blocului în care locuia după care, a deschis contuarul de gaze, provocând o explozie urmată de un incendiu în care a fost rănită soţia sa C.E. şi fiul său C.R.
Din analiza raportului de expertiză judiciară (filele 63-70 dos. fond) rezultă că prin cele două arzătoare s-au scurs 20 m3 gaz metan însă, o mare parte din gaz s-a evacuat direct prin coş, iar o alta prin uşa de acces.
Dacă spaţiul ar fi fost închis, deflagraţiile ar fi produs victime şi pagube importante, distrugerea putând fi totală.
În cauză, urmările faptei inculpatului au fost diminuate datorită existenţei unor suprafeţe de decompresie care au permis evacuarea gazului.
Corelând împrejurările comiterii faptelor reţinute în sarcina inculpatului, cu atitudinea procesuală a acestuia înainte şi după consumarea infracţiunilor, se constată că în mod nejustificat a fost reţinută în favoarea sa, circumstanţa judiciară atenuantă prevăzută de art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen.
Pe cale de consecinţă, în temeiul dispoziţiilor art. 385/15 alin. (2) lit. d) C. proc. pen., Înalta Curte va admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti împotriva Deciziei penale nr. 58/A din 9 martie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Va casa Decizia şi în parte, sentinţa penală nr. 1540 din 23 decembrie 2008 a Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a penală, numai cu privire la individualizarea judiciară a pedepsei aplicate inculpatului C.G.
Rejudecând cauza în aceste limite, Înalta Curte, în raport de considerentele expuse, va înlătura circumstanţele atenuante prevăzute de art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. raportat la art. 76 lit. a) C. pen. şi va majora pedeapsa aplicată inculpatului C.G. de la 6 ani şi 6 luni închisoare la 7 ani şi 6 luni închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei principale.
Va înlătura aceleaşi circumstanţe reţinute pentru infracţiunea prevăzută de art. 217 alin. (3) C. pen. şi va majora pedeapsa de la 2 ani închisoare la 3 ani şi 6 luni închisoare.
În temeiul dispoziţiilor art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen. va contopi cele două pedepse şi va dispune executarea pedepsei celei mai grele de 7 ani şi 6 luni închisoare şi 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., după executarea pedepsei principale.
Va menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei penale atacate.
În temeiul art. 385/15 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul C.G. împotriva aceleiaşi decizii.
În temeiul dispoziţiilor art. 385/17 alin. (4) C. proc. pen. raportat la art. 383 alin. (2) şi art. 381 C. proc. pen., va deduce din pedeapsa aplicată perioada reţinerii şi arestării preventive de la 25 iulie 2006, la zi.
Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti împotriva Deciziei penale nr. 58/A din 9 martie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Casează Decizia penală sus-menţionată şi în parte sentinţa penală nr. 1540 din 23 decembrie 2008 a Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a penală, numai cu privire la individualizarea pedepselor aplicate inculpatului C.G. şi, în rejudecare:
Descontopeşte pedeapsa rezultantă de 6 ani şi 6 luni închisoare în pedepsele componente.
Înlătură circumstanţele atenuante prevăzute de art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. raportat la art. 76 lit. a) C. pen., reţinute în favoarea inculpatului pentru infracţiunea prevăzută de art. 20 raportat art. 174 - art. 175 lit. a) şi c) C. pen. combinat cu art. 176 lit. b) C. pen. şi majorează pedeapsa aplicată inculpatului C.G. de la 6 ani şi 6 luni închisoare la 7 ani şi 6 luni închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei principale.
Înlătură circumstanţele atenuante prevăzute de art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. raportat la art. 76 lit. c) C. pen., reţinute în favoarea inculpatului pentru infracţiunea prevăzută de art. 217 alin. (4) C. pen. şi majorează pedeapsa aplicată inculpatului de la 2 ani închisoare la 3 ani şi 6 luni închisoare.
Conform art. 33 lit. a) raportat la art. 34 lit. b) C. pen. şi art. 35 C. pen., contopeşte pedepsele de mai sus, urmând ca inculpatul C.G. să execute pedeapsa cea mai grea de 7 ani şi 6 luni închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei principale.
Menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei penale atacate.
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul C.G. împotriva aceleiaşi decizii.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, durata reţinerii şi arestării preventive de la 25 iulie 2006 la 25 mai 2009.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 400 lei, cu titlul de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul M.J.L.C.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 25 mai 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3070/2009. Penal | ICCJ. Decizia nr. 2215/2009. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
