ICCJ. Decizia nr. 1902/2009. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1902/2009
Dosar nr. 1150/45/2008
Şedinţa publică din 22 mai 2009
Asupra recursului penal de faţă:
Prin ordonanţa nr. 423/P/2008 din 17 decembrie 2008, menţinută prin ordonanţa nr. 1287/II/2/2008 din 19 ianuarie 2009 emise de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iaşi s-au respins, ca neîntemeiate plângerile petenţilor B.E. şi R.C.
S-a reţinut că din probele administrate nu rezultă că intimaţii M.L.E., N.V. şi C.A.C., ofiţeri de poliţie în cadrul IPJ Iaşi ar fi comis faptele prev. de art. 195, art. 264, art. 266, art. 2481, art. 271 şi art. 323 C. pen., aceştia neavând nicio implicare în modul de administrare a probelor în dosarul penal nr. 1097/P/2006 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Iaşi .
Împotriva acestei ordonanţei petenţii B.E. şi R.C. au formulat plângere la instanţă în temeiul prev. de art. 2781 C. proc. pen.
Prin sentinţa penală nr. 16 din 24 februarie 2009 Curtea de Apel Iaşi a respins, ca nefondate plângerile petenţilor, cât şi cererea de sesizare a Curţii Constituţionale, cu excepţia de neconstituţionalitate privind art. 51, art. 52 alin. (2), (3) C. proc. pen., art. 19 alin. (4) din Legea nr. 51/1995 şi art. 244 C. proc. civ.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs petentul B.E., pe care a criticat-o ca netemeinică în sensul aprecierii greşite de către instanţa de fonda inexistenţei infracţiunilor sesizate în plângere în sarcina intimaţilor M.L.E., N.V. şi C.A.C.
Înalta Curte constată că recursul este nefondat.
În cauză au fost efectuate acte premergătoare, din analiza cărora nu rezultă nici un indiciu sau măcar bănuială, că intimaţii şi-au încălcat atribuţiile de serviciu sau normele legale aplicabile în cauză.
Pentru a respinge plângerea şi a menţine rezoluţia atacată, instanţa de fond a constatat că în mod corect, corespunzător probatoriului administrat organul de urmărire penală a reţinut că faptele sesizate în plângere nu au fost săvârşite de intimaţi.
Cazul prioritar la nesăvârşirea faptelor de către intimaţi este susţinut de materialul probator administrat în cauză a cărei concluzie logico incontestabilă o reprezenta.
Ca atare, soluţia criticată de petent este temeinică şi legală.
Cu privire la cererea de sesizare a Curţii Constituţionale, instanţa în mod corect a respins-o, întrucât excepţiile neconstituţionalitate indicate de petent, nu privesc fondul, neavând legătură cu soluţionarea cauzei.
Aşa fiind, menţinând rezoluţia atacată, ca urmare a respingerii plângerii formulată de petentul B.E. împotriva acesteia, instanţa de judecată a pronunţat o hotărâre legală şi temeinică, nesupusă niciuneia din cazurile de casare prev. de art. 3859 C. proc. pen.
În consecinţă pentru considerentele ce preced conform art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat recursul declarat de petent.
Văzând şi disp. art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiţionarul B.E. împotriva încheierii din 17 februarie 2009 şi a sentinţei penale nr. 16 din 24 februarie 2009 a Curţii de Apel Iaşi, secţia penală.
Obligă recurentul petiţionar la plata sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 22 mai 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3861/2009. Penal | ICCJ. Decizia nr. 1906/2009. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
