ICCJ. Decizia nr. 2258/2009. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2258/2009
Dosar nr. 795/279/2008
Şedinţa publică din 15 iunie 2009
Asupra recursului penal de faţă;
Examinând actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 421 din 28 mai 2008 a Judecătoriei Piatra Neamţ, în baza art. 2781 alin. (8) lit. a) C. proc. pen., s-a respins, ca nefondată, plângerea formulată de petiţionarul R.V. împotriva rezoluţiei nr. 3212/P/2007 din 13 septembrie 2007 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Piatra Neamţ, rezoluţie pe care a menţinut-o.
Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut că prin plângerea depusă la această instanţă, petiţionarul R.V. a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se constate că rezoluţie nr. 3212/P/2007 din 13 septembrie 2007 a Parchetului de pe lângă judecătoria Piatra Neamţ este nelegală întrucât intimatul R.M.A.L. ar fi comis infracţiunea prevăzută de art. 11 din OUG nr. 55/2002, modificată prin Legea nr. 60/2003 şi a intervenit în mod nejustificat cu ocazia unei expertize tehnice imobiliare.
S-a reţinut că prin rezoluţia nr. 3212/P/2007/13 septembrie 2007 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Piatra Neamţ s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de intimatul R.M.A.L. pentru comiterea infracţiunii prevăzută de art. ll din OUG nr. 55/2002 modificată prin Legea nr. 60/2003 apreciindu-se că nu sunt întrunite elementele constitutive ale acestei infracţiuni în ceea ce priveşte latura obiectivă.
În motivarea rezoluţiei s-a arătat că din actele premergătoare efectuate a rezultat că la data de 24 februarie 2007 a fost efectuată o expertiză tehnică în comuna Războieni jud. Neamţ, fiind prezent la faţa locului şi petiţionarul.
La un moment dat a apărut la faţa locului şi intimatul, iar în urma acestuia alerga câinele său, rasa ciobănesc german, câine care a fost luat de intimat în braţe şi l-a aşezat în portbagajul maşinii sale. Câinele nu a fost agresiv faţă de nicio persoană prezentă la faţa locului şi a fost ţinut sub supraveghere.
Faţă de actele şi lucrările dosarului de urmărire penală, prima instanţă a apreciat că rezoluţia atacată este legală şi temeinică.
În acest sens s-a reţinut că declaraţia intimatului se coroborează cu declaraţia martorului R.C. şi cu raportul de expertiză tehnică întocmit în dosarul nr. 1/279/2000 al Judecătoriei Piatra Neamţ în sensul că intimatul a ţinut sub supraveghere câinele şi că petiţionarul nu a fost ameninţat în nici un mod prin prezenta acelui câine, verificările din cadrul expertizei decurgând în mod normal.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs petiţionarul, arătând că hotărârea este falsă, că a fost dată de un judecător pe care l-a recuzat şi că infractorii sunt acoperiţi pentru a i se fura moştenirea.
Prin Decizia penală nr. 460/ R din 21 noiembrie 2008 a Tribunalului Neamţ s-a respins, ca nefondat, recursul declarat de petiţionarul R.V. împotriva sentinţei penale nr. 421 din 28 mai 2008 pronunţată de Judecătorie Piatra Neamţ.
În motivarea acestei decizii s-a reţinut că hotărârea atacată este temeinică şi legală, întrucât din probele dosarului rezultă că intimatul aţinut sub supraveghere câinele şi că petiţionarul nu a fost în nici un fel ameninţat de prezenţa acestuia, iar efectuarea expertizei a decurs în mod normal.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs petiţionarul, iar prin Decizia penală nr. 137 din 19 februarie 2009 a Curţii de Apel Bacău s-a respins, ca inadmisibil, recursul acestuia, cu obligarea la plata cheltuielilor judiciare către stat.
În motivarea acestei decizii s-a arătat că potrivit art. 3851 C. proc. pen., pot fi atacate cu recurs sentinţele privind infracţiunile pentru care punerea în mişcare a acţiunii penale se face la plângerea prealabilă a persoanei vătămate, sentinţe care nu pot fi atacate cu apel, aşa cum dispune textul art. 361 alin. (l) lit. a) C. proc. pen.
S-a arătat că recursul este inadmisibil atunci când este formulat împotriva unei hotărâri definitive care a intrat în autoritatea de lucru judecat a unei decizii pronunţate de instanţa de recurs sau împotriva unei hotărâri nesusceptibile de recurs.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs petiţionarul R.V., susţinând că s-a judecat în lipsa sa, deşi a depus cerere de amânare la dosar, solicitând repunerea pe rol a dosarului, judecat fals.
Prezent în instanţă, petiţionarul a precizat că nu a declarat recurs împotriva deciziei nr. 137 din 19 februarie 2009 a Curţii de Apel Bacău, ci a formulat plângere împotriva acestei soluţii, după care a părăsit sala de şedinţă.
Faţă de conţinutul cererii formulate de petiţionar şi întrucât acesta nu a rămas în sala de şedinţă pentru a da lămuriri cu privire la această cerere, Înalta Curte califică „plângerea formulată împotriva soluţiei pronunţate în ziua de 19 februarie 2009" ca fiind cerere de recurs împotriva hotărârii menţionate.
Examinând actele şi lucrările dosarului Înalta Curte constată că recursul declarat de petiţionar este inadmisibil.
Potrivit art. 361 alin. (l) lit. a) C. proc. pen., nu pot fi atacate cu apel „sentinţele privind infracţiunile pentru care punerea în mişcare a acţiunii penale se face la plângerea prealabilă a persoanei vătămate", acestea putând fi atacate însă cu recurs, potrivit dispoziţiilor art. 3851 lit. d1) C. proc. pen.
Conform dispoziţiilor legale, petiţionarul a beneficiat de calea de atac a recursului, declarat împotriva sentinţei penale nr. 421 din 28 mai 2008 a Judecătoriei Piatra Neamţ, pronunţându-se Decizia penală nr. 460/ R din 21 noiembrie 2008 a Tribunalului Neamţ, hotărâre definitivă.
Împotriva acestei decizii, petiţionarul a formulat recurs, respins, ca inadmisibil, prin Decizia penală nr. 137 din 19 februarie 2009 a Curţii de Apel Bacău, iar împotriva acestei ultime decizii, petiţionarul a formulat un nou recurs.
Întrucât hotărârile definitive, pronunţate de instanţele de recurs, nu sunt printre cele prevăzute de dispoziţiile art. 3851 C. proc. pen., privind hotărârile supuse recursului, recursul declarat de petiţionar, apare ca inadmisibil.
Aşa fiind, Înalta Curte constată că recursul declarat de petiţionar împotriva deciziei penale nr. 137 din 19 februarie 2009 a Curţii de Apel Bacău este inadmisibil, iar potrivit dispoziţiilor art. 38515 pct. l lit. a) C. proc. pen., urmează a fi respins.
Potrivit dispoziţiilor art. 192 alin. (2) C. proc. pen., va fi obligat recurentul la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de petiţionarul R.V. împotriva deciziei penale nr. 137 din 19 februarie 2009, pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Obligă recurentul petiţionar la plata sumei de 50 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 15 iunie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2245/2009. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 2681/2009. Penal → |
|---|
