ICCJ. Decizia nr. 2251/2009. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.2251/2009
Dosar nr. 3250/98/2009
Şedinţa publică din 15 iunie 2009
Asupra recursului de faţă;
Examinând actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 46 din 2 februarie 2009, pronunţată de Tribunalul Ialomiţa s-a dispus condamnarea inculpatului Z.G., în prezent aflat în Penitenciarul Rahova, la pedeapsa de 15 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 174, art. 175 lit. c) C. pen., 5 ani pedeapsă complementară prev. de art. 64 lit. a) şi b) C. pen. cu aplic, art. 71 şi art. 64 lit. a) şi b) C. pen., menţinând starea de arest şi deducând prevenţia de la 30 octombrie 2008, la zi.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut că în dimineaţa de 20 octombrie 2008, după ce a venit de la serviciu, inculpatul a plecat împreună cu soţia, victima Z.L. să are un teren pe care îl aveau în localitatea Panduri.
Cât timp s-a aflat la câmp şi a muncit, inculpatul a consumat aproximativ 2 litri de vin.
În jurul orelor 15,00, soţia inculpatului a plecat casă pentru a se ocupa de treburile gospodăreşti, inculpatul ajungând la rândul său la domiciliu în jurul orelor 17,30-18,00.
Nemulţumit de ceea ce tăcuse soţia sa în gospodărie, inculpatul i-a aplicat mai multe lovituri cu pumnii în zona capului şi peste faţă şi după ce aceasta a căzut la podea a continuat să o lovească inclusiv în regiunea toracică. Când a realizat că victima se află în stare gravă, inculpatul a mers la mama sa pentru a o chema la domiciliul său, dar aceasta nu a venit întrucât nu i-a spus ce s-a întâmplat. Abia într-un târziu, mama inculpatului a venit la domiciliul acestuia, a găsit victima în stare gravă şi împreună cu fiica sa şi concubinul acesteia au chemat ambulanţa.
Victima a fost transportată la spital unde a fost supusă unei intervenţii chirurgicale, dar nu a mai putut fi salvată, loviturile aplicate de inculpat cauzându-i leziuni traumatice cerebrale şi toracice ce au determinat o insuficienţă cardio-respiratorie şi decesul în dimineaţa zilei de 25 octombrie 2008, ora 4,20.
Situaţia de fapt a fost stabilită cu probele administrate în cauză, cu menţiunile raportului medico-legal care a concluzionat că moartea victimei a fost violentă şi s-a datorat insuficienţei cardio-respiratorii, consecinţa unui traumatism cranio-cerebral, soldat cu hemoragie meningeală, contuzie cerebrală şi pontină, edem cerebral şi a unui traumatism toracic cu fracturi costale hemitoracic bilateral, coroborate cu declaraţia inculpatului care a recunoscut că în seara zilei de 20 octombrie 2008 şi-a bătut soţia, aplicându-i mai multe lovituri cu pumnii în zona capului, peste faţă şi în zona toracelui.
Împotriva sentinţei instanţei de fond a declarat apel inculpatul, criticând-o pentru netemeinice în raport cu circumstanţele concrete ale faptelor şi faţă de circumstanţele personale. A mai arătat că a acţionat cu intenţie indirectă, pe fondul unei relaţii conjugale zbuciumate şi al consumului de alcool.
Prin Decizia penală nr. 94/A din 17 aprilie 2009 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, s-a respins ca nefondat apelul declarat de inculpatul Z.G. împotriva sentinţei penale nr. 46/F din 2 februarie 2009 pronunţată de Tribunalul Ialomiţa.
S-a menţinut starea de arest a inculpatului şi s-a dedus arestul preventiv de la 30 octombrie 2008 la zi, cu obligarea la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Pentru a pronunţa această decizie, instanţa de apel a reţinut că la aplicarea pedepsei de 15 ani închisoare, instanţa de fond a ţinut seama de criteriile de individualizare prev. de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), apreciind că pedeapsa aplicată este în măsură să satisfacă scopul său preventiv-educativ, atât sub aspectul cuantumului cât şi în ceea ce priveşte modalitatea de executare.
S-a arătat că, faptul că inculpatul a comis fapta pe fondul consumului excesiv de alcool şi al relaţiilor tensionate cu soţia, nu putea fi reţinut ca o circumstanţă atenuantă, în contextul în care inculpatul putea aprecia consecinţele negative pe care aceste împrejurări le puteau avea. Inculpatul consuma cantităţi mari de alcool în mod obişnuit, devenind violent, atât faţă de victimă, cât şi faţă de ceilalţi membri ai familie, precum şi faţă de alte persoane din comunitate, consum de alcool şi agresivitate care au determinat sancţionarea contravenţională a inculpatului de mai multe ori.
S-a mai arătat că recunoaşterea săvârşirii faptei nu poate avea drept urmare reţinerea circumstanţelor atenuante ci se raportează la tot contextul în care s-a comis infracţiunea, apreciindu-se că în raport de toate circumstanţele săvârşirii infracţiunii, inculpatul nici nu putea avea o altă poziţie.
Împotriva hotărârii instanţei de apel a declarat recurs inculpatul, criticând-o tot pentru netemeinicie sub aspectul cuantumului pedepsei.
Recursul inculpatului este nefondat.
Potrivit dispoziţiilor art. 72 alin. (1) C. pen., la aplicarea pedepselor se ţine seama de limitele de pedeapsă fixate, de gradul de pericol social al faptei săvârşite, de persoana infractorului şi de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
În cauza de fată, ambele instanţe au avut în vedere criteriile de individualizare prevăzute de textul de lege menţionat mai sus, astfel că pedeapsa aplicată inculpatului este aptă să conducă la reeducarea acestuia.
Împrejurarea că inculpatul a comis fapta pe fondul consumului excesiv de alcool nu este de natură să conducă la atenuarea răspunderii penale şi implicit la reducerea pedepsei, ci dimpotrivă. Deşi a fost sancţionat contravenţional de mai multe ori pentru consum de alcool şi agresivitate, inculpatul nu şi-a schimbat comportamentul şi nu a înţeles gravitatea faptelor sale, persistând în încălcarea regulilor de convieţuire socială.
Recunoaşterea săvârşirii faptei a fost avută în vedere la aplicarea pedepsei, iar faţă de împrejurările cauzei, de multitudinea loviturilor aplicate victimei, de sălbăticia cu care a fost lovită şi leziunile traumatice cauzate, care au condus la decesul acesteia, pedeapsa aplicată este just individualizată.
Faţă de cele menţionate, Înalta Curte constată că hotărârea instanţei de apel este legală şi temeinică, iar recursul inculpatului apare ca nefondat, urmând ca în temeiul art. 385/15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. să fie respins.
Potrivit art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) se va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului durata arestării preventive de la 30 octombrie 2008, la zi.
În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen. recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul Z.G. împotriva deciziei penale nr. 94/A din 17 aprilie 2009 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Deduce din pedeapsa aplicată durata arestării preventive de la 30 octombrie 2008 la 15 iunie 2009.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 400 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică azi 15 iunie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2173/2009. Penal | ICCJ. Decizia nr. 2344/2009. Penal → |
|---|
