ICCJ. Decizia nr. 2487/2009. Penal

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 2487/2009

Dosar nr. 3953/30/200.

Şedinţa publică din 29 iunie 2009

Asupra recursului de faţă;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 64/PI din 23 ianuarie 2009 Tribunalul Timiş a respins cererea de revizuire a sentinţei penale nr. 254 din 17 aprilie 2006, formulată de condamnatul F.G.E. în temeiul dispoziţiilor art. 394 lit. a) C. proc. pen.

S-au reţinut de tribunal că prin sentinţa criticată, F.G. a fost condamnat la pedeapsa de 12 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 215 alin. (1), (3) şi (5) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), sentinţă rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 1813 din 2 aprilie 2007 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

În cererea de revizuire formulată în temeiul dispoziţiilor art. 394 lit. a) C. proc. pen., condamnatul a susţinut că s-au descoperit probe noi ce nu au fost cunoscute de instanţă, care pot determina stabilirea nevinovăţiei sale.

Tribunalul, examinând cererea prin prisma motivelor invocate şi a probelor administrate în cauza în care F.G.E. a fost condamnat, a constatat că nu sunt acte sau probe noi, ci se reiau apărările pe care inculpatul le-a formulat pe tot parcursul judecăţii, fiind analizate de instanţă.

În consecinţă, nefiind întrunite condiţiile prevăzute în dispoziţiile art. 394 C. proc. pen., cererea a fost respinsă.

Apelul declarat de revizuient a fost respins de Curtea de Apel Timişoara, cu aceleaşi motive.

Recursul declarat împotriva deciziei este nefondat.

Potrivit dispoziţiilor art. 394 lit. a) C. proc. pen., cererea de revizuire este admisibilă în situaţia în care s-au descoperit fapte sau împrejurări noi, ce pot contribui la soluţionarea corectă a cauzei.

Acestea trebuie să fie noi pentru instanţa de judecată, să nu fi fost cunoscute de instanţa care a pronunţat hotărârea definitivă, nu şi părţilor din proces.

Ori, în speţă, faptele considerate noi au fost deja analizate de instanţa de fond, apel şi recurs, şi înlăturate motivat, astfel că nu se poate susţine că sunt incidente dispoziţiile art. 394 lit. a) C. proc. pen.

În fapt, se doreşte o continuare a procesului, prin suplimentarea unei prove, ceea ce este inadmisibil, în cauză hotărârile pronunţate fiind definitive iar procesul penal nu mai poate fi reluat.

Faţă de aceste motive, recursul declarat de recurentul revizuient F.G.E. va fi respins ca nefondat, conform dispoziţiilor art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de revizuientul F.G.E. împotriva deciziei penale nr. 58/A din 7 mai 2009 a Curţii de Apel Timişoara, secţia penală.

Obligă recurentul revizuient la plata sumei de 300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 29 iunie 2009.

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 2487/2009. Penal