ICCJ. Decizia nr. 2781/2009. Penal. Menţinere măsură de arestare preventivă. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2781/2009
Dosar nr. 6556/1/2009
Şedinţa publică din 14 august 2009
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 628/F din 5 iunie 2009 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, în Dosarul nr. 17531/3/2008, în baza art. 25 C. pen. rap. la art. 3 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 75 lit. a) C. pen. şi art. 14 lit. c) din Legea nr. 143/2000 a condamnat pe inculpatul Ş.T. la pedeapsa de 25 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de trafic ilicit internaţional de droguri de mare risc.
În sarcina acestuia s-a reţinut că inculpatul Ş.T. în perioada 2003-2005 în timp ce se afla în detenţie în Spania, acţionând în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale a iniţiat, constituit, coordonat şi finanţat un grup infracţional organizat în scopul săvârşirii infracţiunilor prev. de Legea nr. 143/2000 sub forma unei puternice şi bine organizate reţea internaţională de traficanţi de droguri de mare risc cu ramificaţii pe teritoriile mai multor state, organizată în transportarea unor mari cantităţi de heroină din Turcia în Spania, atât în tranzitarea României, cât şi pe rute ocolitoare.
Împotriva hotărârii primei instanţe, a declarat apel inculpatul Ş.T., apel care formează Dosarul nr. 1725/3/2008 al Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
La termenul de judecată din 27 iulie 2009, fixat pentru judecarea apelului, instanţa de control judiciar, respectiv Curtea de Apel Bucureşti, verificând legalitatea şi temeinicia arestării preventive a menţinut starea de arest a inculpatului, în temeiul art. 3002 C. proc. pen. rap. la art. 160b alin. (1) şi (3) C. proc. pen.
Împotriva încheierii din 27 iulie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti a declarat recurs, inculpatul Ş.T. care, prin apărător din oficiu a solicitat admiterea recursului, casarea încheierii atacate şi revocarea măsurii arestării preventive .
Înalta Curte examinând motivele de recurs invocate, cât şi dispoziţia dată prin încheierea atacată cât şi din oficiu cauza, conform art. 3856 alin. (3) C. proc. pen. constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Cu privire la această dispoziţie a instanţei, Înalta Curte constată următoarele:
Potrivit dispoziţiilor art. 5 parag. 1 din C.E.D.O., orice persoană are dreptul la libertate şi nimeni nu poate fi lipsit de libertatea sa.
De la această regulă, există însă excepţia privării licite de libertate, circumscrisă cazurilor prevăzute în mod expres şi limitativ de dispoziţiile art. 5 parag. 1 lit. c). Potrivit textului invocat, o persoană poate fi privată de libertate dacă a fost arestată sau reţinută în vederea aducerii sale în faţa autorităţii judiciare competente, atunci când există motive verosimile de a bănui că a săvârşit o infracţiune sau când există motive temeinice de a crede în necesitatea de a-l împiedica să săvârşească o infracţiune sau să fugă după săvârşirea acesteia.
În materia privării de libertate, Convenţia trimite, în esenţă, legislaţia naţională şi la aplicabilitatea dreptului intern.
Legalitatea sau regularitatea detenţiei obligă ca, arestarea preventivă a unei persoane să se facă în conformitate cu normele de fond şi de procedură prevăzute de legea naţională, care, la rândul lor, trebuie să fie compatibile cu dispoziţiile convenţiei şi să asigure protejarea individului împotriva arbitrariului.
Altfel spus, să se poată demonstra că detenţia acelei persoane este conformă cu scopul prevăzut de art. 5 parag. 1.
În cauza supusă analizei, Înalta Curte constată respectate, deopotrivă, atât dispoziţiile cuprinse în legea internă, cât şi exigenţele ce decurg din prevederile Convenţiei.
Astfel, potrivit dispoziţiilor art. 160b alin. (1) C. proc. pen., instanţa de judecată, în exercitarea atribuţiilor de control judiciar, este obligată să verifice periodic legalitatea şi temeinicia arestării preventive.
Conform alin. (3) al aceluiaşi articol „când instanţa constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate, dispune prin încheiere motivată, menţinerea arestării preventive".
În cauză, aşa cum rezultă din încheierea atacată, instanţa de apel a constatat că temeiurile de fapt şi de drept – art. 148 lit. f) C. proc. pen. - care au stat la baza luării măsurii arestării preventive subzistă, impunând în continuare privarea de libertate a inculpatului.
Înalta Curte constată, totodată că, în raport de modul de operare a activităţii infracţionale, de împrejurările comiterii faptei, cât şi faptul că pedeapsa prevăzută de lege pentru infracţiunea pe care inculpatul a săvârşit-o este pedeapsa cu închisoarea mai mare de 4 ani, lăsarea în libertate a acestuia prezintă pericol concret pentru ordinea publică, prin crearea unui sentiment de insecuritate şi neîncredere în buna desfăşurare a justiţiei.
Conform art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte, va respinge, ca nefondat recursul declarat de inculpatul Ş.T. împotriva încheierii din 27 iulie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, pronunţată în Dosarul nr. 17531/3/2008 (1725/2009).
În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., va obliga recurentul inculpat la cheltuieli judiciare conform dispozitivului prezentei hotărâri.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul Ş.T. împotriva încheierii din 27 iulie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, Secţia I Penală, pronunţată în Dosarul nr. 17531/3/2008 (1725/2009).
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 400 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul M.J.L.C.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 14 august 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2699/2009. Penal. Menţinere măsură de... | ICCJ. Decizia nr. 2785/2009. Penal. Menţinere măsură de... → |
|---|
