ICCJ. Decizia nr. 2661/2009. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.2661/2009
Dosar nr. 5898/1/2009
Şedinţa publică din 15 iulie 2009
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele:
Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, având pe rol spre soluţionare plângerea formulată de petiţionarul-făptuitor A.l. împotriva ordonanţei din data de 19 ianuarie 2009, dată în dosarul nr. 1485/P/2008 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, la termenul din 26 iunie 2009, constatând că în cauză nu au sosit relaţiile solicitate Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti, la solicitarea părţilor prezente şi a reprezentantului parchetului, a dispus, prin încheierea din aceeaşi dată, amânarea judecării cauzei la termenul din 2 octombrie 2009, precum şi emiterea a două adrese către două unităţi de parchet: Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti şi Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti pentru a se comunica informaţiile solicitate, prorogând totodată discutarea conexării dosarului nr. 3064/2/2009 al Curţii de la Curţii de Apel Bucureşti, secţia a ll-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, până la obţinerea relaţiilor solicitate de la parchetele mai sus menţionate.
De asemenea, din referatul întocmit la aceeaşi dată de către grefierul de şedinţă, la finalul încheierii recurate, se menţionează împrejurarea că petiţionarul A.l., după strigarea cauzei şi închiderea şedinţei de judecată, s-a prezentat şi a luat cunoştinţă de noul termen acordat.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs petiţionarul, criticând-o pentru netemeinicie şi nelegalitate şi solicitând admiterea recursului astfel cum a fost formulat si motivat, casarea încheierii recurate şi, pe fond, admiterea cererii de sesizare a Curţii Constituţionale în vederea soluţionării excepţiei de neconstituţionalitate pe care, a susţinut, că a invocat-o anterior.
Pe rolul secţiei penale a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie s-a înregistrat dosarul nr. 5898/1/2009, fixându-se prim termen, la 15 iulie 2009, când instanţa, din oficiu, a pus în discuţia părţilor excepţia admisibilităţii recursului formulat.
Examinând recursul formulat petiţionarul A.l., Înalta Curte constată că acesta este inadmisibil, pentru următoarele considerente:
Potrivit dispoziţiilor art. 3851 pct. 2 C. proc. pen. „ încheierile pot fi atacate cu recurs numai o dată cu sentinţa sau Decizia recurată, cu excepţia cazurilor când, potrivit legii, pot fi atacate separat cu recurs."
În speţă, petiţionarul A.l. a formulat recurs împotriva încheierii pronunţată la 26 iunie 2009 de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, în dosarul nr. 3019/2/2009, ca instanţă de fond. Prin aceasta încheiere interlocutorie prima instanţă, având pe rol spre soluţionare dosarul având ca obiect judecarea plângerii formulată de petiţionarul - făptuitor A.l. împotriva ordonanţei din data de 19 ianuarie 2009, dată în dosarul nr. 1485/P/2008 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, a amânat judecarea cauzei la termenul din 2 octombrie 2009, a dispus emiterea unor adrese către două unităţi de parchet respectiv, la: Parchetul de pe lângă Judecătoria sectorului 4 Bucureşti şi la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti pentru a solicita lucrarea nr. 201/11/2/2009 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti şi totodată, a prorogat discutarea conexării dosarului nr. 3064/2/2009 al Curţii de Apel Bucureşti, secţia a ll-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, până la obţinerea relaţiilor solicitate de la parchetele mai sus menţionate.
Prin aceeaşi încheiere, prin referatul întocmit de grefier la finalul acesteia, prima instanţă a luat act că petiţionarul A.l., după strigarea cauzei şi închiderea şedinţei de judecată, s-a prezentat şi a luat cunoştinţă de noul termen acordat, fără însă să apară, în cuprinsul încheierii pronunţată, vreo menţiune cu privire la o eventuală excepţie de neconstituţionalitate, pe care ar fi invocat-o petiţionarul la termenul respectiv.
Prin urmare, în speţă, încheierea recurată nu este supusă căii de atac a recursului decât o dată cu fondul, ori în cauză, prima instanţă nu s-a pronunţat cu privire la plângerea formulată de petiţionar împotriva ordonanţei mai sus menţionată, întrucât termenul pentru soluţionarea dosarului a fost fixat, prin aceeaşi încheiere, la 2 octombrie 2009.
Aşadar, sistemul român de jurisdicţie a statuat principiul unicităţii acestei căi de atac, dreptul la recurs stingându-se prin exercitare, aşa încât posibilitatea legală a declarării mai multor recursuri este exclusă.
Or, recunoaşterea unei căi de atac în situaţii neprevăzute de legea procesual penală constituie o încălcare a principiului legalităţii căilor de atac şi, din acest motiv, apare ca o soluţie inadmisibilă în ordinea de drept.
Faţă de cele mai sus menţionate, Înalta Curte, în conformitate cu prevederile art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. a) teza a II a C. proc. pen., va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de petiţionarul A.l. împotriva încheierii din 26 iunie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, pronunţată în dosarul nr. 3019/2/2009 (nr. 730/2009).
Potrivit art. 192 alin. (2) C. proc. pen., va obliga recurentul petiţionar la plata sumei de 100 lei, cu titlul de cheltuieli judiciare către stat, conform dispozitivului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de petiţionarul A.l. împotriva încheierii din 26 iunie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, pronunţată în dosarul nr. 3019/2/2009 (nr. 730/2009).
Obligă recurentul petiţionar la plata sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 15 iulie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3871/2009. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 2664/2009. Penal. Cerere de transfer de... → |
|---|
