ICCJ. Decizia nr. 2655/2009. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2655/2009
Dosar nr. 889/87/2009
Şedinţa publică din 15 iulie 2009
Asupra recursului de faţă,
Examinând actele dosarului constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 32 din 31 martie 2009, pronunţată în dosarul nr. 889/87/2008, Tribunalul Teleorman, secţia penală, în baza art. 174 – art. 175 lit. i) cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), a condamnat pe inculpatul O.F., la pedeapsa de 17 ani închisoare şi 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
S-au aplicat prevederile art. 71 raportate la art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
În baza art. 350 C. proc. pen., s-a menţinut arestarea preventivă a inculpatului, iar în baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus din pedeapsa aplicată durata reţinerii şi a arestării preventive de la 2 octombrie 2008 la 31 martie 2009.
În baza art. 346 şi 14 C. proc. pen., cu aplicarea art. 998 C. civ. şi a art. 34 din OUG nr. 72/2006, inculpatul a fost obligat să plătească părţii civile Spitalul Clinic de Urgenţă Bagdasar şi Arseni suma de 1205,22 lei cu dobânda aferentă cu începere de la data rămânerii definitive a hotărârii până la achitarea integrală.
Inculpatul a mai fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 1400 lei.
În esenţă, Tribunalul a reţinut că, în noaptea de 30 septembrie 2008, în staţia C.F.R. Alexandria, inculpatul aflat sub influenţa consumului de băuturi alcoolice, a exercitat acte de violenţă sporită cu corpuri dure asupra victimei T.I., cauzându-i leziuni în urma cărora aceasta a decedat.
Prin Decizia penală nr. 128 din 26 mai 2009, Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul O.F., menţinându-i starea de arest preventiv şi deducând detenţia la zi.
Împotriva acestor hotărâri, a declarat recurs inculpatul, invocând, în principal, ca motiv de casare, prevederile art. 3859 alin. (l) pct. 8, iar în subsidiar, prevederile pct. 14 şi 17 ale aceluiaşi text procedural penal.
Înalta Curte constată, că recursul declarat de inculpat este nefondat, sub toate aspectele, pentru următoarele argumente:
Potrivit art. 3859 alin. (l) pct. 8 C. proc. pen., constituie motiv de casare când nu a fost efectuată expertiza psihiatrică a inculpatului în cazurile şi în condiţiile prevăzute de art. l 17 alin. (l) şi (2).
Conform art. 117 alin. (l) C. proc. pen., efectuarea unei expertize psihiatrice este obligatorie în cazul infracţiunii de omor deosebit de grav, precum şi atunci când organul de urmărire penală sau instanţa de judecată are îndoială asupra stării psihice a învinuitului sau inculpatului.
Alin. (2) al aceluiaşi articol, prevede condiţiile în care se efectuează expertiza psihiatrică.
Înalta Curte constată că în cauză nu are incidenţă acest caz de casare, deoarece inculpatul a fost condamnat pentru săvârşirea unei infracţiuni de omor calificat [(art. 174 – art. 175 lit. i) C. pen.)], iar nu pentru comiterea unei infracţiuni de omor deosebit de grav, prevăzută de art. 174 – art. 176 C. pen.
Prin urmare, expertiza psihiatrică nu era obligatorie. Totodată, instanţa nu a avut îndoială asupra stării psihice a inculpatului, în raport cu conţinutul raportului de constatare medico-legală aflat la din dosarul de urmărire penală, din care rezultă că psihopatia polimorfă cu decompensare la alcool pe care o prezintă inculpatul nu i-a afectat discernământul.
Referitor la motivul de casare prevăzut de art. 3859 alin. (l) pct. 17 C. proc. pen., invocat de apărarea inculpatului, Înalta Curte constată că nici acesta nu este aplicabil în cauză, deoarece în raport cu modalitatea de acţiune a inculpatului (care a lovit de mai multe ori victima cu o piatră într-o zonă vitală (cap), cu mare intensitate, inculpatul chiar dacă nu a dorit moartea acesteia, a acceptat-o, intenţia fiind indirectă.
În consecinţă, se consideră că fapta a fost corect încadrată în prevederile art. 174 – art. 175 lit. i) C. pen., iar nu în art. 183 C. pen., existând intenţia indirectă de omor.
Cu privire la ultimul motiv de casare invocat de recurentul inculpat, respectiv, greşita individualizare a pedepsei, caz prevăzut de art. 3859 alin. (l) pct. 14 C. proc. pen., Înalta Curte reţine, de asemenea, că nu este incident, deoarece ambele instanţe au ţinut seama de criteriile de individualizare a pedepselor prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)
Astfel, s-au avut în vedere atât gravitatea faptei de omor care a avut drept consecinţă suprimarea vieţii unei persoane, cât şi împrejurarea că fapta a fost comisă în stare de recidivă, împrejurare care agravează răspunderea penală.
Referitor Ia starea de beţie voluntară în care se afla inculpatul în momentul comiterii faptei, Înalta Curte constată că potrivit art. 49 alin. (2) C. pen., nu este de natură a înlătura nici caracterul penal al faptei, chiar în cazul în care era completă şi, totodată, nu poate fi considerată nici o circumstanţă atenuantă, în lipsa unor dovezi în favoarea inculpatului.
În consecinţă, recursul declarat de inculpat va fi respins, ca nefondat, sub toate aspectele invocate.
În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), se va scade din pedeapsa aplicată inculpatului durata reţinerii şi a arestării preventive de la 2 octombrie 2008 la 15 iulie 2009.
Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 400 lei, din care onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 200 lei se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei şi al Libertăţilor Cetăţeneşti.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul O.F. împotriva Deciziei penale nr. 128 din 26 mai 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Deduce din pedeapsa aplicată recurentului inculpat, durata reţinerii şi a arestării preventive de la 2 octombrie 2008 la 15 iulie 2009.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 400 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei şi al Libertăţilor Cetăţeneşti.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 15 iulie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2652/2009. Penal | ICCJ. Decizia nr. 2656/2009. Penal. Menţinere măsură de... → |
|---|
