ICCJ. Decizia nr. 3246/2009. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3246/2009
Dosar nr. 195/42/2009
Şedinţa publică din 14 octombrie 2009
Asupra recursului penal de faţă;
Din actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 87 din 21 mai 2009, pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, în baza art. 2781 alin. (8) lit. a) C. proc. pen., s-a respins, ca nefondată, plângerea formulată de petentul M.C.V., domiciliat în Berceni, judeţul Ilfov, împotriva Rezoluţiei nr. 640/P/2008 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti.
Pentru a pronunţa această soluţie prima instanţă a reţinut următoarele:
Prin Rezoluţia nr. 640/P/2008 din 6 februarie 2009, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti a dispus, în temeiul art. 228 alin. (4) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen. neînceperea urmăririi penale faţă de făptuitoarea T.C. pentru infracţiunile prevăzute de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP) şi art. 264 C. pen.
S-a reţinut în expozitivul actului de către procuror că în cursul lunii noiembrie 2008, persoana vătămată M.C.V. a formulat plângere prin care a solicitat efectuarea de cercetări faţă de intimata T.C. sub aspectul săvârşirii infracţiunilor prevăzute de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP) şi art. 264 C. pen., întrucât în calitate de judecător, cu prilejul efectuării cercetărilor judecătoreşti în Dosarul civil nr. 2869/281/2005, la termenul din 5 noiembrie 2008 a refuzat să rectifice o încheiere anterioară şi să se pronunţe asupra unor cereri pe care le-a formulat.
Procurorul de caz a mai reţinut că din niciun act premergător efectuat nu a reieşit că magistratul a comis infracţiunile pretinse de petent.
Împotriva acestei rezoluţii, în temeiul art. 278 C. proc. pen., petentul a formulat plângere la procurorul general adjunct al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti, care prin Rezoluţia nr. 197/II/2/2009 din 24 februarie 2009, a respins-o ca neîntemeiată pentru aceleaşi considerente.
Procedând la analizarea actelor premergătoare, efectuate în cauză, în condiţiile art. 2781 C. proc. pen., prima instanţă a reţinut că la Judecătoria Ploieşti se află în curs de soluţionare Dosarul nr. 2869/281/2005 având ca obiect ieşirea din indiviziune, în care petentul M.C.V. are calitatea procesuală de pârât.
Prin încheierea pronunţată la 5 noiembrie 2008 de către T.C. - judecător, printre altele, a fost respinsă cererea pârâtului de a reveni asupra cererilor formulate şi respinse anterior, deoarece au fost respinse la termenele de judecată precedente.
Încheierea amintită a fost atacată cu recurs de petent, iar recursul respins, ca inadmisibil, de Tribunalul Prahova.
Şi în acelaşi sens cu procurorul de caz, prima instanţă a constatat că plângerea petentului este nefondată, întrucât, din acte nu rezultă comiterea unei fapte penale de către magistratul reclamat, arătând în considerente, printre altele că, modul de analizare a probelor ţine de aprecierea judecătorului, acesta fiind singurul îndreptăţit să adopte măsuri în vederea soluţionării cauzei.
În termen legal, împotriva acestei hotărâri a declarat recurs petentul.
Recurentul petent nu a motivat în scris recursul declarat şi deşi prezent la soluţionarea cauzei a preferat să recuze completul de judecată şi a refuzat să arate oral motivele de recurs.
În această situaţie, Înalta Curte a constatat incidenţa dispoziţiilor art. 51 alin. (3) C. proc. pen., cât priveşte cererea de recuzare a completului, întrucât, petentul nu a respectat condiţiile prevăzute la art. 51 alin. (2) C. proc. pen. şi nu a indicat pentru fiecare membru al completului în parte cazul de incompatibilitate, astfel încât, cererea este inadmisibilă, inadmisibilitatea fiind constatată de completul în faţa căruia s-a formulat recuzarea.
În ce priveşte recursul declarat de petent se va proceda la examinarea legalităţii şi temeiniciei hotărârii atacate potrivit art. 3856 C. proc. pen., cât şi din oficiu, conform art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., constatându-se a fi nefondat, pentru cele ce urmează.
Din actele premergătoare în cauză rezultă neîndoios că magistratul nu a comis faptele penale reclamate.
Împrejurarea că magistratul a dispus măsuri care-l nemulţumesc pe petent, nu este de natură să conducă la antrenarea răspunderii penale în sarcina acestuia, pe de o parte, pentru că măsurile dispuse de magistrat în soluţionarea unei cauze ţin de propria apreciere efectuată pe baza probelor şi a dispoziţiilor legale, iar pe de altă parte, pentru că nemulţumirea oricărei persoane ce decurge din aceste măsuri dispuse de magistrat, în situaţia în care-i lezează drepturile sale poate face obiect al controlului judiciar ce se declanşează şi se exercită potrivit legii.
În consecinţă, interpretarea şi aplicarea legii de către judecător nu constituie faptă penală şi nu poate face obiectul unei proceduri penale.
În acest context, în mod legal procurorul a dispus în cauză o soluţie de neînceperea urmăririi penale faţă de persoana reclamată, menţinută printr-o hotărâre legală şi temeinică de prima instanţă.
În consecinţă, neconstatându-se motive de casare a hotărârii atacate sub nici un aspect, în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., recursul declarat de petent se va respinge, ca nefondat.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiţionarul M.C.V. împotriva Sentinţei penale nr. 87 din 21 mai 2009 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Obligă recurentul petiţionar la 200 RON cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 14 octombrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1766/2009. Penal | ICCJ. Decizia nr. 3248/2009. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
