ICCJ. Decizia nr. 3276/2009. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
RO M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3276/2009
Dosar nr. 534/39/2009
Şedinţa publică din 15 octombrie 2009
Asupra cauzei penale de faţă;
În baza actelor şi lucrărilor dosarului constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 55 din 15 mai 2009 a Curţii de Apel Suceava pronunţată în Dosarul nr. 534/39/2009 a fost respinsă ca nefondată plângerea formulată de petiţionara C.M., împotriva rezoluţiilor nr. 109/P/2008 din data de 22 decembrie 2008 şi nr. 51/II/2009 din data de 26 februarie 2009 ale Pachetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava, intimat fiind B.B.
Pentru a pronunţa această soluţie instanţa de fond a reţinut că prin plângerea adresată instanţei şi înregistrată sub nr. 543/39/2009 la data de 09 aprilie 2009, petenta C.M. a solicitat desfiinţarea rezoluţiilor nr. 109/P/2008 din data de 22 decembrie 2008 şi nr. 51/II/2009 din data de 26 februarie 2009 ale Pachetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava, intimat fiind B.B.
În motivarea plângerii, petenta a arătat că intimatul în complicitate cu alţi magistraţi de la Judecătoria Rădăuţi şi de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Rădăuţi, prin trafic de influenţă, au tergiversat soluţionarea unei cauze.
Astfel, în extrasul din Sentinţa penală nr. 613 din 17 octombrie 2007 a Judecătoriei Rădăuţi care i-a fost comunicat în termen legal nu s-a făcut referire la solicitarea sa de a se face cercetări şi faţă de numiţii B.D. şi N.T. Sentinţa fiindu-i favorabilă, nu a declarat recurs, însă aceasta a fost redactată cu întârziere, iar din dosar i-au fost sustrase probe ce îi erau favorabile.
A mai susţinut că recursul declarat de partea adversă a fost înregistrat la preşedinta Judecătoriei Rădăuţi, care a judecat aceleaşi fapte săvârşite de aceiaşi făptuitori, în acelaşi loc şi timp, aceasta pronunţând o soluţie de condamnare a soţului său, deşi faptele nu erau reale şi nu existau probe la dosar. În aceste condiţii afirmă petenta că doamna preşedinte I.L. a tergiversat soluţionarea cauzei până la împlinirea termenului de prescripţie a răspunderii penale.
A solicitat, admiterea plângerii, desfiinţarea rezoluţiilor şi cercetarea intimatului sub aspectul săvârşirii infracţiunii prev. de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP)
Instanţa a constatat că la data de 23 aprilie 2009, petenta C.M. a formulat o plângere penală împotriva intimatului B.B. - judecător la Judecătoria Rădăuţi, constând în aceea că ar fi judecat cu rea-credinţă Dosarul nr. 3920/285/2007, deoarece i-a admis în parte plângerea împotriva soluţiei formulate, deşi ar fi conţinut elemente suficiente pentru a fi reţinută în cauză la instanţă în vederea judecării faptelor săvârşite de partea adversă, iar că faţă de ceilalţi făptuitori se impunea începerea urmăririi penale. Totodată, a mai arătat că sus-numitul a redactat cu întârziere Sentinţa penală nr. 613 din 17 octombrie 2007, aducându-i prejudicii.
Prin Rezoluţia nr. 109/P/2009 din 11 decembrie 2008 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de intimatul B.B. în baza art. 228 alin. (4) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen. pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 246 alin. (1) C. pen.
Împotriva acestei soluţii a formulat plângere petenta, plângere ce a fost respinsă de Procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava prin Rezoluţia nr. 51/II/2/2009 din data de 26 februarie 2009.
Nemulţumită de modul de soluţionare al plângerilor sale, petenta C.M. s-a adresat în condiţiile art. 2781 C. proc. pen., instanţei de judecată, care a considerat că magistratul a pronunţat sentinţa penală cu respectarea dispoziţiilor procedurale în materie, motivându-şi soluţia adoptată, iar redactarea cu întârziere s-a datorat volumului mare de activitate al instanţei.
În ceea ce priveşte dispariţia probelor de la dosar nu a fost dovedită în vreun fel de către petentă.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, a declarat recurs petiţionara C.M., solicitând casarea sentinţei Curţii de Apel Suceava, desfiinţarea rezoluţiilor emise de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava şi trimiterea dosarului la Parchet în vederea continuării cercetărilor conform procedurilor.
În motivarea scrisă a recursului se arată că întârzierea redactării sentinţei a fost bine stabilită, cu posibilitatea făptuitorului în tergiversarea cauzei până la prescripţia faptei. În ceea ce priveşte probele dispărute (3 înscrisuri şi 3 planşe foto) dovada existenţei acestora se poate face cu înregistrarea şedinţei efectuată în sistem audio, cât şi cu declaraţiile apărătorului şi ale mandatarului său.
Înalta Curte verificând recursul prin prisma motivelor invocate şi din oficiu, conform art. 3856 alin. (3) C. proc. pen., îl consideră nefondat pentru următoarele considerente:
Începerea urmăririi penale este condiţionată de existenţa unor temeiuri suficiente care să confirme că o anumită persoană se face culpabilă de săvârşirea unei infracţiuni.
Totodată trebuie să se constate că nu există vreunul din cazurile prevăzute de art. 10 C. proc. pen., în care punerea în mişcare sau exercitarea acţiunii penale este împiedicată.
Întrucât actele premergătoare de începerea urmăririi penale efectuate în cauză au stabilit în mod neechivoc, că judecătorul B.B. a acţionat în modul şi cu respectarea legii, nesăvârşind vreo faptă cu conotaţii penale, Înalta Curte constată că soluţia de neîncepere a urmăririi penale este legală şi temeinică.
Împrejurarea că petiţionara este nemulţumită de soluţia pronunţată în Dosar nr. 3920/285/2007 nu poate conduce la concluzia întrunirii elementelor constitutive ale infracţiunii pe care aceasta le-a criticat în plângerea formulată.
Legalitatea şi temeinicia hotărârilor pronunţate se verifică de către instanţele de control judiciar, competente material să aprecieze, inclusiv asupra respectării normelor procedurale ce asigură exercitarea dreptului la un proces echitabil şi nu pot constitui fapte penale în funcţie de nemulţumirea părţilor căzute în pretenţii civile.
A admite această posibilitate ar însemna să se poată cenzura pe cale penală principiul consfinţit în art. 124 alin. (3) din Constituţie României „judecătorii sunt independenţi şi se supun numai legii”, ceea ce ar reprezenta atingere adusă statului de drept.
Faptul că judecătorul a redactat cu întârziere sentinţa nu poate constata temei pentru tragerea sa la răspundere penală, atâta timp cât acest lucru a fost determinat de împrejurări obiective.
În cazul în care s-ar fi dovedit că acest lucru s-a datorat relei conduite, ar fi atras răspunderea sa disciplinară şi nicidecum răspunderea penală.
Susţinerile petentei cu privire la sustragerea de acte din dosar, nu au fost învederate în plângerea iniţială nefăcându-se dovada dispariţiei probelor de la dosar.
Faţă de cele reţinute, conform art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. va respinge ca nefondat recursul petiţionarei C.M.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen., obligă recurenta petentă la plata sumei de 600 RON cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petenta C.M. împotriva Sentinţei penale nr. 55 din 15 mai 2009 a Curţii de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Obligă recurenta petentă la plata sumei de 600 RON cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 15 octombrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3273/2009. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 1978/2009. Penal. Luare de mită (art. 254... → |
|---|
