ICCJ. Decizia nr. 3291/2009. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3291/2009
Dosar nr. 1164/116/2009
Şedinţa publică din 16 octombrie 2009
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 87 din 11 iunie 2009 pronunţată de Tribunalul Călăraşi, s-a dispus condamnarea inculpatului B.G. pentru săvârşirea infracţiunii de omor prevăzută de art. 174 alin. (1) C. pen., la pedeapsa de 20 ani închisoare şi 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen. Inculpatul a fost obligat să plătească părţii civile D.L. suma de 10.000 RON daune materiale.
Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut, în fapt, că în data de 14 februarie 2009, dimineaţa, inculpatul B.G. a fost la un parastas în municipiul Călăraşi, unde a consumat şi băuturi alcoolice, iar în jurul orei 12,00 a plecat în comuna Vlad Ţepeş, sat Mihai Viteazu, la cumătrul său A.I. zis „M.”. Până spre seară, cei doi au consumat băuturi alcoolice (ţuică şi vin), inculpatul ajutându-l pe martorul A.I. să repare găleata de la fântână.
Spre seară atât inculpatul, cât şi martorul se aflau în stare de ebrietate, iar în jurul orelor 18,00 - 19,00 a venit în vizită numitul B.V., cunoştinţă comună a celor doi, aflat, de asemenea, în stare de ebrietate.
Pe acest fond, între inculpat şi B.V. a avut loc un conflict spontan, cei doi adresându-şi injurii. Inculpatul a luat un taburet din lemn şi l-a lovit pe B.V. de mai multe ori în zona capului, până ce acesta a căzut pe podeaua camerei şi a început să sângereze. Martorul A.I. a intervenit şi i-a cerut inculpatului să nu o mai lovească pe victimă, împreună scoţând victima în curte pentru a o trimite acasă.
B.V., năucit de loviturile primite şi de starea de ebrietate, s-a întors la uşa locuinţei ameninţându-l pe inculpat. Acesta a luat un vătrai, a ieşit în curte, lovind victima în cap şi pe unde a nimerit, cu vătraiul şi cu picioarele până când aceasta a căzut în curte.
Martorul i-a cerut inculpatului să n-o mai lovească şi amândoi s-au culcat, lăsând victima în curte.
A doua zi dimineaţă martorul l-a atenţionat pe inculpat să anunţe salvarea şi poliţia, deoarece aceasta horcăia, dar inculpatul a plecat la Călăraşi.
Victima a fost observată de către vecini care au alertat poliţia, dar între timp aceasta decedase.
Din raportul medico-legal de necropsie întocmit de S.M.L.Călăraşi rezultă că moartea lui B.V. a fost violentă şi s-a datorat hemoragiei, contuziei şi dilacerării meningo-cerebrale, urmare a unui politraumatism cranio-cerebral-toracic, cu fractură şi înfundare a calotei craniene.
În drept, s-a constatat că fapta inculpatului întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de omor, prevăzută de art. 174 alin. (1) C. pen.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel inculpatul, care a invocat săvârşirea faptei în stare de provocare şi a solicitat, de asemenea, reducerea pedepsei aplicate.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, prin Decizia penală nr. 165 din 21 iulie 2009, a admis apelul declarat şi a redus pedeapsa aplicată inculpatului de la 20 ani închisoare la 15 ani închisoare, cu menţinerea celorlalte dispoziţii ale sentinţei apelate.
Instanţa de apel a constatat că nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 73 lit. b) C. pen. pentru a se putea reţine comiterea faptei în stare de provocare, declaraţiile martorilor coroborate cu concluziile raportului medico-legal probând că situaţia de fapt a fost corect reţinută de instanţa de fond şi nu a existat o atitudine provocatoare din partea victimei, inculpatul fiind cel care a aplicat primele lovituri.
S-a apreciat, însă, că pedeapsa aplicată este prea severă în raport de circumstanţele faptei şi persoana inculpatului, care nu este cunoscută cu antecedente penale şi a avut o atitudine sinceră pe parcursul procesului penal, astfel încât un cuantum al pedepsei mai redus, de 15 ani închisoare, poate asigura scopul educativ şi preventiv al acesteia.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpatul B.G. care a invocat cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., respectiv greşita individualizare a pedepsei, solicitând reducerea acesteia.
Recursul este neîntemeiat.
Înalta Curte, analizând decizia recurată, atât sub aspectul criticii formulate de recurent, cât şi în conformitate cu dispoziţiile art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., apreciază că aceasta este legală şi temeinică.
Instanţa de apel a corectat individualizarea pedepsei efectuată de prima instanţă, constatând că se impune reducerea pedepsei de la 20 de ani la 15 ani închisoare, în raport de circumstanţele reale şi personale ale inculpatului.
Înalta Curte apreciază că pedeapsa astfel cum a fost redusă în apel este în măsură să asigure un just echilibru între gravitatea faptei comise, soldată cu decesul victimei şi persoana inculpatului, necunoscută cu antecedente penale şi care a avut o atitudine sinceră pe parcursul procesului, astfel că o nouă reducere nu se impune.
Pentru aceste considerente, Înalta Curte, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpat.
Conform art. 38516, art. 381 C. proc. pen. şi art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), se va deduce prevenţia la zi pentru inculpat.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., inculpatul va fi obligat la cheltuieli judiciare către stat, onorariul apărătorului din oficiu urmând a fi avansat din fondul Ministerului Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul B.G. împotriva Deciziei penale nr. 165/A din 21 iulie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Deduce din pedeapsa aplicată, timpul reţinerii şi arestării preventive de la 16 februarie 2009, la 16 octombrie 2009.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 400 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 16 octombrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2075/2009. Penal | ICCJ. Decizia nr. 3298/2009. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
